Noiembrie 16


16 Noiembrie


 

16-Noiembrie - unsufletortodox


În această lună, în ziua a saisprezecea, pomenirea Sfântului Apostol si Evanghelist Matei.

Acest dumnezeiesc apostol, sezând la vamă, a auzit pe Domnul zicându-i: „Urmează Mie”. Si el în ceasul acela a lăsat toate si a urmat Domnului, făcând găzduire Domnului în casa sa mare, precum spune el însusi în Evanghelia sa. Iar de atunci si în urmă a fost împreună înnumărat cu ceilalŢi apostoli. După ce a primit puterea Sfântului Duh, în ziua Cincizecimii, si s-a înŢelepŢit cu cele dumnezeiesti, atunci a scris Evanghelia sa pe limba evreiască; după opt ani de la înălŢarea lui Hristos, a trimis Evanghelia la evreii cei nou luminaŢi. Si după ce a învăŢat pe parŢi si pe mideni si le-a asezat lor biserici, si multe minuni a făcut, în urmă si-a luat sfârsitul prin foc prin cei necredinciosi. Iar când era încă în viaŢă, acest dumnezeiesc apostol, ceilalŢi împreună ucenici si apostoli înconjurau fiecare locul si cetatea, ce-i cădea la sorŢi, propovăduind Evanghelia lui Hristos. Iar acesta la parŢi aflându-se, s-a suit singur într-un munte si a zăbovit acolo, având o singură haină si fără de acoperământ. După ce a trecut câtva vreme, i s-a arătat lui Dumnezeu ca un prunc, Cel ce a zidit din pământ pe om, si, întinzându-Si dreapta Sa, a dat apostolului un toiag si i-a zis: „Ia aceasta si, pogorându-te din munte si mergând la cetatea Mirmina, sădeste toiagul acesta înaintea usii bisericii de acolo, unde făcând rădăcini si înălŢându-se din mâna Mea cea dreaptă, se va face copac mult-roditor; si din vârful crengilor sale se va pogorî mursa de miere, iar din rădăcina sa va iesi izvor de apă, cu care spălându-se oamenii cetăŢii, cei cu mintea de fiară, si din mursa copacului împărtăsindu-se, li se vor îndulci simŢirile si vor înceta a mai face fărădelegi.

Atunci Matei, primind cu cucernicie toiagul cel dat de Domnul, s-a pogorât din munte si s-a dus la Mirmina. Iar femeia împăratului parŢilor, Fulvana cu numele, având demon viclean, a întâmpinat pe apostol împreună fiind ea cu fiul si cu fiica-sa, care si acestia erau ŢinuŢi de duhuri necurate. Si toŢi, cu glasuri aspre si cu săltări sălbatice, strigau în preajma apostolului, zicând: „Cine te-a silit ca să vii aicea si la locurile noastre? Sau cine este Cel ce Ţi-a dat Ţie toiagul acesta spre pierzarea noastră?” Atunci apostolul lui Hristos cu glas linistit a certat duhurile cele necurate, iar pe cei ce pătimeau si se aflau în zbuciumări i-a vindecat si i-a făcut pe ei să urmeze lui cu bună rânduială si cu minte.

Iar episcopul cetăŢii aceleia, Platon cu numele, aflând de venirea sfântului, a iesit afară împreună cu clerul si l-a întâmpinat, si amândoi împreună au intrat în cetate înaintea tuturor. Atunci apostolul, înfigând toiagul în pământ, a slăvit pe Dumnezeu, Cel ce i s-a arătat lui ca un prunc si i-a poruncit să facă aceasta. Si, o, minune!, îndată toiagul cel uscat a prins rădăcină si a făcut crengi si roadă a dat, care pica mursa de miere, precum a zis Domnul. Lângă rădăcina copacului s-a făcut o fântână, ce izvora apă prea curată si prea dulce, încât toŢi cei ce treceau pe acolo s-au spăimântat de această minune. Si fiindcă vestea aceasta s-a împrăstiat în toate părŢile cetăŢii, alergau împreună mulŢimile ca să vadă minunea. Cei care gustau din dulceaŢa copacului si se spălau cu apa din izvor lepădau îndată toată nebunia si cruzimea cea sălbatică din sufletul lor, pe care o aveau cu înselăciune din pricina închinării la idoli. Dar multe pătimind de la împărat, apostolul Domnului prin foc si-a primit sfârsitul. În urmă însă, a făcut pe împăratul să se întoarcă la credinŢa lui Hristos prin minunea ce au făcut moastele lui. Împăratul, botezându-se, a luat numele Matei si a zdrobit idolii, a înduplecat pe supusii săi si au crezut toŢi în Hristos. Apoi si episcop făcându-se, a lăsat după moarte episcopia fiului său, după asezământul ce prin vedenie i-a făcut lui dumnezeiescul apostol.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.