Noiembrie 13


13 Noiembrie


 

13-Noiembrie - unsufletortodox


În această lună, în ziua a treisprezecea, pomenirea celui dintre sfinŢi, Părintele nostru Ioan Gură de Aur (Hrisostomul), arhiepiscopul Constantinopolului.

Acest mare si vestit luminator dascăl al lumii a fost din marea cetate Antiohia, din părinŢi credinciosi ortodocsi amândoi; tatăl lui era Secund Stratilatul si maică-sa Antuza. Chiar de la începutul vieŢii sale, a avut mare dragoste pentru stiinŢa cuvintelor si cu nevoinŢa ce pusese la învăŢătură si cu ascuŢirea firii ce avea, a învăŢat toată învăŢătura elinească, făcându-se ucenic lui Libanie si Andragatie, sofistilor din Antiohia, iar după aceea al celor ce se aflau în Atena. Si deprinzând toată înŢelepciunea elinească si crestinestile Scripturi, la a căror săvârsire a cunostinŢei ajungând si împodobindu-si viaŢa cu curăŢie a fost înălŢat la rânduiala de cleric de Sfântul Meletie, patriarhul Antiohiei, iar de Flavian a fost făcut diacon si preot. A alcătuit foarte multe cuvinte de învăŢătură sfătuitoare pentru pocăinŢă si pentru buna podoabă a obiceiurilor omenesti, tâlcuind toată dumnezeiasca Scriptură. Deci întâmplându-se a părăsi viaŢa aceasta Nectarie patriarhul Constantinopolului, a fost chemat Ioan de la Antiohia, cu votul episcopilor si cu porunca împăratului Arcadie, si a fost făcut patriarh al Constantinopolului, primind canoniceste hirotonia. Deci mai mult a sporit întru nevoinŢa tâlcuirii dumnezeiestilor Scripturi si la dăscălia întrebărilor, prin care pe mulŢi a atras la cunostinŢa dumnezeiască si la pocăinŢă. Si atâta s-a dedat spre nevoinŢă si răbdare, încât mâncarea lui era numai puŢină zeamă de orz; si dormea puŢin, însă nu pe pat, ci stând si Ţinându-se de niste funii. Iar de se muia vreodată de somn, atunci sedea; asa încât în prisosirea iubirii de oameni, a fost pildă si altora mulŢi. Pentru aceasta si în cuvintele sale învăŢa pe crestini ca să se dea cu totul spre această faptă bună si să se lase de lăcomie. Pentru care s-a si certat întâi cu Eudoxia împărăteasa, care s-a si făcut vrăjmasă, că aceea luase cu răpire o vie a unei văduve sărace ce se numea Calitropia, care striga cerând ce era al ei. Iar sfântul sfătuia pe împărăteasă să nu Ţină lucrul străin în silă. Si nevrând să-i asculte cuvintele, sfântul o mustra, si cu pilda Izabelei o vădea.

Iar ea s-a făcut cu totul fiară Ţinând cu tărie via. Si a fost sfântul alungat din scaun întâi de dânsa si în al doilea rând prin mijlocul episcopilor, care se purtau mai mult silniceste decât crestineste. După aceea s-a întors iarăsi la scaunul său. Si în cele din urmă, sfântul a fost izgonit la Cucuzo al Armeniei si, petrecând multe scârbe, si-a dat cinstitul său suflet lui Dumnezeu.

Precum se vede la istoria lui, după scoaterea lui din scaun si după izgonire, cei ce fuseseră îndemnători spre aceasta, căzând în multe feluri de boli, rea moarte au luat. Pătimind aceasta întâi Eudoxia, căci a fost ea întâi întru fărădelege si a fost pricina pierzării episcopilor. Si zic că după moartea ei, spre semnul strâmbătăŢii ce a făcut Hrisostomului, mormântul în care era îngropată a tremurat treizeci si doi de ani. Iar dacă s-au adus sfintele moaste ale Hrisostomului si s-au pus acolo unde si acum se află, a încetat acel cutremur.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului si noului Mucenic Damaschin, cel din cetatea împărătească, care iarăsi acolo a mărturisit la anul 1681.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.