Noiembrie 12


12 Noiembrie


 

12-Noiembrie - unsufletortodox


În această lună, în ziua a douăsprezecea, pomenirea celui dintre sfinŢi Părintele nostru Ioan Milostivul, arhiepiscopul Alexandriei.

Acesta a fost cipriot de neam, fiu al lui Epifanie, domnul Ţării, si s-a însurat cu voia tatălui său si s-a făcut tată de copii. Apoi murindu-i si femeia si copiii, s-a întors cu toată dorirea spre adaosul virtuŢii si spre buna plăcere a lui Dumnezeu. Si pentru strălucirea vieŢii sale, a fost făcut arhiepiscop al Alexandriei, fiind cerut de poporul alexandrinilor de la împăratul Iraclie. Si, după cuvântul Evangheliei fiind pus ca o făclie în sfesnic, a strălucit ca o lumină de foc în lume. Si a petrecut mulŢi ani în scaunul arhieriei sale. Si multe minuni a făcut si a miluit pe săraci cu cele ce le trebuiau. Drept aceea, si dintru această faptă luând numele milostivului, si având toŢi spre dânsul evlavie, nu numai credinciosii, ci si necredinciosii, precum arată istoria ce scrie de dânsul, către Domnul s-a mutat.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Nil pustnicul (sau „Ascetul”).

Acesta avea multă putere în cuvinte, fiind eparh al Constantinopolului, pe vremea împărăŢiei lui Mavrichie, si s-a căsătorit cu o femeie cinstită, care i-a născut doi copii, unul parte bărbătească si altul parte femeiască; după aceea si-a înduplecat femeia cu cuvintele si a făcut-o ca să lase Constantinopolul, si să meargă să locuiască la mănăstirile Egiptului, împărŢind copiii: să ia el pe fiul său Teodul, si ea pe fiică-sa. Si făcând asa, s-au despărŢit unii de alŢii.

Deci aflându-se Sfântul Nil cu părinŢii si cu fiul său la Muntele Sinai, niste barbari i-au lovit fără de veste ca niste fiare, si au luat rob, împreună si cu alŢi mulŢi, pe fiul său Teodul, pe care îl plângeau fără de seamă ca pe un rob, precum se vede în cartea ce este făcută de dânsul. Deci, învrednicindu-se după aceasta de dumnezeiasca preoŢie, a alcătuit cuvinte pustnicesti pline de toată înŢelepciunea si înŢelegerea si folosul, care cu puterea cuvântului si cu harul Sfântului Duh îndeamnă spre nevoinŢă. Si tocmind multe cărŢi prin care aducea pe mulŢi către Hristos cu dragoste dumnezeiască, cu pace s-a săvârsit. Si zace cu fiul său Teodul împreună si cu alŢi pustnici, precum zic unii în sfânta biserică a SfinŢilor Apostoli, la Orfanotrofion dedesubtul jertfelnicului, pusi acolo de Iustin împăratul.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Martin de Tours, făcătorul de minuni, episcopul Franciei (FranŢa).

Acest Martin era pe vremea împăratului Traian în Roma, comis cu rangul; si asezându-se voievod de împăratul, a fost trimis la război împotriva barbarilor, unde văzând mulŢimea vrăjmasilor s-a temut, precum se cădea a se teme. Însă luând îndrăzneală dintr-o dumnezeiască vedenie, ce i s-a arătat lui în vis, i-a făgăduit că va birui pe vrăjmasi. Pentru aceasta, dând război, i-a biruit pe ei; pentru care biruinŢă, a luat de la împăratul mare mulŢumită si cinste. Însă sfântul mulŢumea mai mult împăratului cerului, Domnului, fiindcă-i dăruise lui biruinŢă peste toată nădejdea, pentru o mică facere de bine ce făcuse. Căci mai înainte de începerea războiului, veni la el un sărac tânguindu-si nevoia si cerând milostenie; iar sfântul, milostivindu-se asupra întâmplării lui, a rupt o bucată din hlamida sa si l-a îmbrăcat pe el, asemenea l-a si hrănit pe el, căci era flămând, si l-a adăpat fiind însetat. Drept aceea i s-a arătat că a văzut pe Domnul în visul său, în faŢă stând si zicându-i: „Fiindcă M-ai hrănit găsindu-Mă flămând, si M-ai adăpat, însetat fiind, si, gol fiind, M-ai îmbrăcat, pentru aceasta voi fi cu tine si te voi întări si-Ţi voi dărui biruinŢa asupra vrăjmasilor”. Atunci sfântul, mulŢumind lui Dumnezeu, s-a lepădat de lume si de ale lumii, si a ales mai mult petrecerea monahicească. Si după ce s-a îndeletnicit în sihăstrie sapte ani si s-a deprins în dumnezeiestile Scripturi, atunci a fost hirotonit episcop al cetăŢii Constantinei, care se afla în Galia, si care acum se numeste Francia. Acesta cu harul lui Hristos a înviat morŢi, a omorât balauri, si alte încă multe minuni făcând, în pace s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Prooroc Ahia.

Acesta era din Silom, din cetatea lui Eli, preotul, unde a fost mai înainte cortul lui Moise. Acesta a proorocit despre Solomon că va gresi Domnului, si că femeile îl vor depărta de Dumnezeu. Si a mustrat pe Ieroboam, pentru că se purta cu viclesug cu Domnul. A văzut si o pereche de boi călcând în templu si alergând asupra preoŢilor, care templu a fost dărâmat, când au năvălit babilonienii, iar sfântul, răposând cu pace, a fost îngropat aproape de copacul Silomului.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Martin, episcopul Tarachinului.

Acesta era din Saboria Tafoniei, strălucit cu neamul si mare fiind socotit de către iliri. Si fiind împodobit cu vrednicii apostolesti, a fost vrăjmăsit de arieni. Si în multe rânduri fiind bătut de ei, înaintea poporului, a fost izgonit. După care, mergând la Mediolan, a pătimit asemenea de la episcopul de acolo Auxentie, arian si el fiind. Deci fiind silit fericitul, a fugit si s-a dus la ostrovul (insula) Talarie cel pustiu si nelocuit, care este aproape de marea Tirinichiei, si acolo linistindu-se, se hrănea numai cu rădăcini de verdeŢuri, iar mai pe urmă a fost făcut episcop al bisericii din Tarachin. Si atâta a strălucit si a sporit fericitul în iubirea de săraci, încât mai întâi a împărŢit toată averea sa săracilor, apoi, dacă se întâmpla să poarte numai o singură haină si vedea vreun sărac că tremura de frig, tăia haina aceea de la genunchi si o da săracului. Acest sfânt, văzând odată un mort pe care-l ducea la îngropare, si pe un năpăstuitor că nu îngăduia să fie îngropat, spunând că este dator cu atâŢia bani, a înviat pe mortul acela, iar pe năpăstuitor dovedindu-l mincinos a poruncit să moară în locul celui mort. Deci în acest chip vieŢuind, a adormit în pace.

Tot în această zi, pomenirea SfinŢilor Mucenici Antonie si cei împreună cu dânsul Zevina, Ghermanos, Nichifor si Marato fecioara.

Acestia erau pe vremea lui Maximian, dintre care Antonie era bătrân cu vârsta; iar Nichifor si Zevina si Ghermanos, tineri încă si în floare. Fiind prinsi în Cezareea, si mărturisind pe Hristos în priveliste, li s-au tăiat capetele de sabie. Iar Marato fecioara, din Schitopoli fiind, si prin toată cetatea fiind purtată goală, a fost aruncată în foc si s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Nil izvorâtorul de mir, care s-a nevoit în munŢii de pe lângă Marea Lavra din Muntele Athos, si s-a săvârsit în pace.

Sfântul Nil, Izvorâtorul de Mir, din Muntele Athos s-a născut în Grecia, într-un sat numit Sf. Petru, dioceza Zakoneia. El a fost crescut de unchiul său, ieromonahul Macarie. La vârsta potrivită a fost tuns călugăr, apoi hirotonit ierodiacon si mai târziu ieromonah.

Râvna pentru mai aspre nevoinŢe monastice i-a călăuzit pe unchi si nepot spre Muntele Athos, unde Macarie si Nil au trăit în ascetism întrun loc numit Sfintele Stânci. După moartea Sf. Macarie, părintele Nil arzînd de zel pentru nevoinŢele duhovnicesti mult mai aspre s-a retras întrun loc aproape inacesibil pentru orice fiinŢă vie. La plecarea sa la Domnul în 1651,

Sf. Nil a fost învrednicit de curgere bogată de mir vindecător, pentru care crestinii veneau să-l ia din cele mai îndepărtate Ţinuturi estice. Sfântul Nil lăsat în urmă o profeŢie uimitor de corectă referitoare la care va fi starea Bisericii în mijlocul sec. al XX-lea si la felul cum vor fi oamenii atunci. Printre invenŢiile pe care le-a profeŢit sunt telefonul, avionul si submarinul. El a mai atras atenŢia si asupra faptului că mintea omului va fi întunecată de patimile trupului iar „necinstea si fărădelegea vor prinde putere”. BărbaŢii nu se vor mai distinge de femei din cauza „lipsei smereniei în îmbrăcăminte si purtarea părului”. Sfântul Nil a plâns pentru păstorii crestini care vor deveni oameni vanitosi iar tradiŢia si morala bisericii se vor schimba. Vor rămâne puŢini oameni evlaviosi si cu frică de Dumnezeu si cei mai mulŢi se vor abate de la calea cea dreaptă neavînd povăŢuitori.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Arsachie, care de sabie s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Leon, patriarhul Constantinopolei, care cu pace s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Sava Nigdeli care în Constantinopol a mărturisit, iar în Cuciuc- Caraman a fost îngropat, la anul 1732, si care de sabie s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Nicolae Constantinopolitul, care în Constantinopol a mărturisit, la anul 1732.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.