Noiembrie 10


10 Noiembrie


 

10-Noiembrie - unsufletortodox


În această lună, în ziua a zecea, pomenirea SfinŢilor Apostoli din cei saptezeci: Olimp, Rodion, Sosipatru, Erast si Cvart.

Acestia au fost din cei saptezeci. Olimp si Rodion, urmând Sfântului Apostol Petru, amândurora li s-au tăiat capetele, în cetatea Romei de către Neron. Iar Sosipatru, de care pomeneste Sfântul Pavel în Epistola către Romani, fiind episcop la Iconiu, cu pace s-a savârsit. Si poate fiecine sa afle ca Apostolul Pavel pomeneste de dânsul în multe locuri în Epistolele sale. Asemenea si Erast, de care pomeneste în Epistolă fericitul Pavel, fiind iconom al Bisericii din Ierusalim si apoi episcop al Paneadei, cu pace s-a săvârsit. Iar Cvart, fiind episcop al Beritului si multe pătimind pentru dreapta credinŢa si pe mulŢi elini spre Domnul întorcându-i, s-a săvârsit si el cu pace.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Orest.

Acest sfânt a fost din cetatea Tiana, din Ţara Capadociei, doctor cu mestesugul. Deci mărturisind pe Hristos, a fost prins de Maximin guvernatorul, pe vremea împărăŢiei lui Diocletian. Si nesupunându-se a jertfi la idoli, ci mărturisind cu îndrăzneală pe Hristos Dumnezeu, a fost bătut cu toiege atât de rău, încât i se sparse pântecele de i se vedeau maŢele. Deci l-a dus la capistea idolilor, si suflând el asupra idolilor, s-au făcut aceia ca praful. Apoi a fost închis în temniŢă si după sapte zile stând înaintea judecăŢii lui Maximin, si iarăsi fiind silit ca să jertfească, si nesupunându-se, i-au pătruns gleznele cu piroane lungi. Si legându-l cu lanŢuri de un cal sălbatic, l-au gonit repede si târându-l douăzeci si patru de mile, afară din cetatea Tiana, si-a dat sufletul.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Teostirict, cel din Simvola.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Parintelui nostru Nonnos, care a botezat pe Sfânta Pelaghia.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului sfinŢitului Mucenic Mil episcopul, si cu doi ucenici ai săi.

Acest Sfânt Părinte al nostru Mil s-a născut într-o cetate persană; si după ce s-a botezat, a învăŢat Sfintele Scripturi. Vrând el să ostăsească împăratului persilor, după ce a ajuns în vârstă, a fost oprit de la acest gând de o înfricosătoare vedenie de noapte si de atunci petrecea în feciorie si în nevoinŢe, rugându-se lui Dumnezeu si pentru sine si pentru tot neamul său. Iar după câŢiva ani, lăsându-si cetatea, s-a făcut monah si a locuit în locul în care proorocul Daniil a văzut vedeniile. Si s-a învrednicit el a fi hirotonit episcop al preasfintei Biserici, prin mâna lui Ghenadie episcopul, care s-a făcut mărturisitor si mucenic. Si mult ostenindu-se acolo sfântul, mustra si cu faptele si cu cuvintele pe cei ce făceau călcări de lege; mai în urma bătut fiind de ei si izgonit, după ce si-a dat seama că ei rămân neîndreptaŢi, mai înainte vestindu-le urgia ce avea să vină asupra lor de la Dumnezeu, s-a dus. Iar după ce au trecut trei luni de zile, mai-marii cetăŢii aceleia din greseala lor au căzut sub urgia împăratului.

Si trimiŢând împăratul ostasi, împreună cu trei sute de elefanŢi, au sfărâmat cetatea cu totul, iar pe locuitorii ei i-au omorât cu sabia. Atunci sfântul s-a dus la Ierusalim si a aflat pe Amonie, ucenicul marelui Antonie, lângă care zăbovind doi ani, s-a întors iarăsi în Persia.

Ducându-se sfântul la eparhia sa, a zidit acolo o biserica, spre iertarea păcatelor poporului său celui nesupus, pe care împăratul îl pierduse cu amară moarte. Si după ce a petrecut acolo multă vreme, s-a dus la cetatea Ctesifon, în care a aflat adunare de episcopi, si, stând în mijlocul lor, a mustrat pe episcopul împotriva căruia se făcuse acel sinod. Iar episcopul acela umilea sisi bătea joc de sfântul mândrindu-se cu răspunsurile si înŢelepciunea sa. Iar sfântul i-a răspuns: „Fiindcă stai neîndreptat, trufindu-te împotriva arhiereilor Domnului meu pe care i-a adunat Duhul Sfânt, pentru aceasta te-a ajuns acum urgia lui Dumnezeu, Care iată te face acum pe jumătate uscat pentru mulŢi ani, pentru ca prin pătimirea ta aceasta sa se înŢelepŢească si să se îndrepteze ceilalŢi”. Si, o, minune!, odată cu cuvântul sfântului a căzut fulger din cer si l-a făcut pe acela jumătate uscat si în aceasta stare a petrecut doisprezece ani întregi si în urma s-a săvârsit.

Iar sfântul iesind de acolo s-a dus la o altă cetate al cărei ocârmuitor pătimea de doi ani de o cumplită boală. Aflând el de venirea sfântului, a trimis la el si l-a rugat sa meargă sa-l cerceteze ca pe un bolnav si să-i dea binecuvântarea sa. Deci, fiindcă omul trimis stăruia către sfântul să meargă cu grăbire, sfântul a răspuns către dânsul asa: „Du-te si spune cu mare glas bolnavului ce te-a trimis: „Acestea îŢi zice episcopul, întru numele lui Iisus Hristos, pe Care îl propovăduiesc eu prostul si nevrednicul: Leapădă de la tine toată boala ce te supară, si încingând mijlocul tău, vino umblând cu însăsi picioarele tale, ca să te văd”. Iar trimisul întorcându-se, îndată ce a zis cuvintele acestea, o, minune!, s-a însănătosit stăpânul său si atât s-a întărit, încât n-a mai rămas în el vreo rămăsita sau semn de boală. Deci s-a sculat si s-a dus la sfântul umblând cu picioarele sale si aruncându-se la cinstitele picioare ale sfântului si apucându-le cu amândouă mâinile, le săruta pe ele tăvălindu-se pe pământ. Si mulŢumind slăvea pe Dumnezeu, Cel ce l-a mărit pe el în acest chip. Aceasta preamărita minune a sfântului pe mulŢi a adus la credinŢa lui Hristos.

Acolo aflându-se sfântul, a alungat mulŢi demoni din cei care pătimeau. Si pe o femeie ce zăcea în pat si era slăbănoaga de nouă ani, apucând-o de o mâna, a ridicat-o sănătoasa. Si pe un om care cu nedreptate silnicea pe altul si cu nebăgare în seama încredinŢa nedreptatea prin jurământ, fiindcă defăima si nu asculta cuvintele sfântului, l-a făcut prin rugăciunea sa ca să ia lepra lui Ghiezi peste tot trupul sau, spre îndreptarea si a altora mulŢi, încât din aceasta, mulŢime nu putină din acel oras a venit la sfântul si a cerut ca să primească credinŢa crestineasca. Si alte încă multe minuni în feluri de locuri a făcut sfântul acesta, despre care răspândindu-se vestea, a ajuns la dregătorul Vasilisc. Fiind chemat sfântul si stând el înaintea lui împreună cu doi ucenici ai săi, după ce a văzut credinŢa lor cea în Hristos curată si neclintită, multe pedepse si chinuri le-a pricinuit lor neomenosul acela, care, aprinzându-se de mânie, a scos însusi sabia si a lovit pe sfântul în piept. Asemenea si fratele lui Vasilisc în unire cu el a lovit si acela pe sfântul în inima. Iar episcopul Domnului si nevoitorul, viu încă fiind, a zis către ei: „Fiindcă voi amândoi v-aŢi unit ca să mă omorâŢi pe mine, nevinovatul, pentru aceasta mâine chiar în ceasul acesta se va vărsa sângele amândurora chiar de mâinile voastre, adică vă veŢi ucide unul pe altul, si maica voastră va rămânea fără fii”. Si aceasta zicând si-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Iar pe cei doi ucenici ai sfântului suindu-i păgânul Vasilisc deasupra a doi munŢi, acolo i-au ucis cu pietre.

A doua zi necredinciosul Vasilisc a iesit împreună cu fratele său la vânat, fără să dea în vreun fel crezare prorociei sfântului, pe care o socotea ca o bârfire. Si aflând un cerb singur ei, amândoi fraŢii, au stat unul în dreptul celuilalt, adică, unul despre o parte de cerb si celalalt de cealaltă, si au slobozit amândoi suliŢele ca să omoare cerbul. Iar ele purtându-se cu repeziciune sau înfipt în inimile amândurora, si asa în chinuri si-au lepădat sufletele, ucigându-se unul pe altul. Iar moastele Sfântului Mil si ale ucenicilor lui au fost îngropate de către crestini. Si vieŢuiesc ei pururea viaŢa cea nesfârsită si vesnică si se roagă pentru noi către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea SfinŢilor Mucenici Caliopie, Nir si Orion.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.