Convorbirea Cuviosului Grigore cu sufetul Sfintei Teodora


Convorbirea Cuviosului Grigore cu sufetul Sfintei Teodora

 

Nedumerindu-ma eu dupa repausarea Cuvioasei Teodora ce sa se fi facut si petrecut cu ea, ma tot suparau gandurile pentru dansa, si mereu ma intrebam singur, socotind in sine-mi: “Oare in ce loc se va fi dus? La bine ori la rau? Oare se va fi mantuit ori se va fi pierdut? Si oare ce folos va fi aflat ea din slujba facuta cu credinciosie Parintelui nostru Vasile…? Acesta socotindu-le eu mereu, m-am dus la Sfantul si l-am rugat cu multa fierbanteala ca sa-mi spuna ceva despre dansa si cum a repausat… Sfantul vasile mai intai a tacut si nu mi-a dat nici un raspuns pentru dansa. Eu insa intrebandu-l neincetat si suparandu-l cu aceasta, intr-o zi imi zise cu fata vesela: “Fiule Grigore! voiesti cu adevarat sa vezi pe Teodora?” Eu i-am raspuns: “O Parinte Sfinte! Si cum o voi putea vedea, odata ce dansa s-a mutat de la noi, despartindu-se de cele vremelnice si ducandu-se la cele vesnice?” Sfantul mi-a zis: “Deseara o vei vedea, asa dupa cum ai cautat-o de multe ori, si vei cunoaste ceea ce doresti, ca sa inceteze gandul care te supara mult pentru aceasta”. Eu atunci ma miram si socoteam: cum, si unde oare as vedea-o?! Astfel, foarte mult ma supara gandul, si doream s-o vad. Aceasta mi se parea insa cu neputinta.

Sosind seara, m-am culcat in patul meu, dupa obicei, si am adormit. Atunci indata am vazut un tanar, care imi zise; “Scoala-te si vin-o degrab, iti porunceste Cuviosul Vasile, Dascalul tau, care are sa te duca acum la Teodora, daca cu adevarat voiesti s-o vezi”. Auzind eu aceasta, indata m-am scuat si mi s-a parut ca m-am dus la locuinta Sfantului, insa nu l-am aflat. Intreband eu acolo mi s-a spus ca s-a dus sa vada pe Teodora, care mai inainte ii fuseseslujnica. Stand eu asa mahnit ca nu l-am apucat acasa pentru a ne duca impreuna, unul din ai casei mi-a aratat calea pe unde sa ma duc la acel loc. Alergand eu spre locul Acela, mi se parea ca merg pe calea ce ducea la Biserica Prea Sfintei Nascatoarei de Dumnezeu in Vlaherna…

Mergand eu astfel nedumerindu-ma, indata m-am aflat fara de veste intr-un loc stramt si foarte cu greu de suit. Trecand cu multa frica si osteneala, am ajuns la o poarta mare si bine incuiata. Privind inauntru pe o ferastruie, spre a zari vreun cunoscut care sa-mi deschida, vazui doua femei, doamne cinstite, care stateau pe treptele scarii casei si vorbeau. Atunci am strigat sa vina una, si venind, am intrebat-o: “A cui este casa aceasta?” Aceea mi-a raspuns: “Casa aceasta este a Cuviosului Parintelui Vasile, care chiar acum de curand a venit aici ca sa-si vada pe fiii sai (Luca 16:16-31; Ioan 12:26, 14:2-3, 6, 21, 23; Isaia 56:5).

Auzind eu aceste cuvinte, m-am bucurat si i-am zis: “Deschide-mi doamna mea, sa intru inauntru, ca si eu nevrednicul sunt fiu al sau, si am venit impreuna cu dansul aici de multe ori”. Aceea mi-a raspuns: “Tu aici n-ai mai fost niciodata, nici nu te cunosc, deci, cum iti voi deschide? Du-te la treaba ta, ca fara intrebarea si porunca doamnei Teodora nimenea nu intra aici”. Auzind eu de Teodora, si luand indrazneala, am batut mai tare in poarta si am strigat. Auzind Teodora cele ce se faceau, a venit la poarta ca sa vada pe fereastra cine este cel ce bate si striga. Vazandu-ma ea, m-a cunoscut, si a zis femeilor acelora: “Veniti si deschideti degraba ca acesta este domnul Grigore, iubitul fiu duhovnicesc al Parintelui nostru Vasile (Matei 16:19; 18:18; Ioan 20, 21, 23). Acelea deschizand, am intrat indata inauntru, unde m-a cuprins doamna mea, Maica Teodora, imbratisandu-ma si heretisindu-ma. Ea ma saruta cu multa bucurie si veselie, zicandu-mi; “Domnul meu Grigore, cine te-a adus aici? Oare ai murit sit e-ai slobozit din acea lume inselatoare, si asa ai ajuns in locul acesta fericit, in viata vesnica?” Eu auzind acestea, ma minunam, intelegand desavarsit cele ce-mi graia, pentru ca mi se parea ca le vad, nu in vedenie, in vis, in uimire ori in somn cu mintea mea; ci ca si destept, treaz si cu adevarat sau in realitate erau cele ce se faceau si auzeam.

Raspunzand apoi la intrebare, i-am zis: “Doamna, maica mea, eu inca n-am murit, ci inca sunt traitor in viata pamanteasca, insa cu rugaciunile si ajutorul bunului nostru Parinte, am ajuns aici, pentru a vedea cinstita ta fata, si sprea a ma instiinta in ce loc si parte ai ajuns! Spunse-mi dar, doamna mea, cu adevarat, cum te afli? Cum ai suferit sila mortii? Cum ai trecut vamile vazduhului cu acele cete de demoni rai, si cum ai scapat de rautatea lor maiastra? (Isaia 14:11-15; Luca 10;18; Apocalipsa 12:7-9; 12; Ioan 14:30). te intreb acestea, caci cunosc destul de bine ca si eu singur voi patimi aceleasi, indata ce-mi voi ispravi de trait viata pamanteasca”.

La intrebarile acestea, ea mi-a raspuns astfel; “O, iubitul mei fiu Grigore! Oare ce pot eu sa-ti raspund la aceste intrebari, ca-ci mi se intuneca si-mi tremura Sufletul numai cat ma gandesc la acele intamplari petrecute de mine! De groaza acelor greutati, prin care am trecut, Sufletul meu se face ca un mort, fara glass i fara putere, de multa frica! Drept iti spun, ca nici cu mintea mea nu indraznesc a ma mai gandi la acele cumplite grozavii prin care am trecut. Dar, fiindca cel care odata a murit si a ajuns in locul acesta fericit, al celor mantuiti, n-are de ce se mai teme, pentru aceasta iti voi istorisi toate prin cate am trecut din vremea despartirii mele de trup pana acum, atat cat voi putea”.

Doamne!
La despartirea pamanteasca
Primeste-mi pe sarmanul duh,
Ca nu cumva sa aiba sila
La vamesii cei din vazduh.

Anunțuri