Octombrie 3


3 Octombrie


3-octombrie - unsufletortodox


În aceasta luna, în ziua a treia, pomenirea Sfântului sfintitului Mucenic Dionisie Areopagitul.

Acesta, întrecând pe toti cu bogatia, cu slava, cu mintea si cu întelepciunea, era unul din sfetnicii Areopagului, dar fiind convins de marele Pavel, s-a botezat si a fost hirotonit episcop. Fiind învatat tainele cele de negrait si dumnezeiesti de înteleptul Ierotei, a lasat si carti minunate si foarte înalte. Însa acest sfânt Dionisie tâlcuind si Tipicul bisericestii orânduieli, dupa aceea s-a dus spre partile Apusului, pe vremea împaratiei lui Domitian si aratând multe minuni, i s-a taiat capul în cetatea Parisului. Si primindu-si capul în mâinile sale, a umblat doua mile de loc pe picioarele sale, facând ca sa se minuneze cei ce îl vedeau, si nu l-au lasat pâna nu s-a întâlnit cu o femeie anume Catula. Si oprindu-se din dumnezeiasca pronie, l-a pus în palmele ei ca un odor. Asijderea si ucenicii sai, Rustic si Elefterie, taindu-li-se capetele si aruncându-li-se trupurile împreuna cu mucenicescul trup al sfântului propovaduitor ca sa-l manânce fiarele cele salbatice si pasarile. Oarecare credinciosi le-au luat si le-au ascuns pentru frica ce era atunci de ucigatori; si dupa ce s-au dus aceia, le-a asezat Fericita Catula într-o casa, la trei ale lunii octombrie. Era la statul trupului om de mijloc, uscativ, albenet, cam galben, putinel cam scobit la nari, cu sprâncenele dese, cu ochii adânciti si cu urechile mari, carunt paros, cu barba cam lunga si rara putinel, cam pântecos, degetele mâinilor lungi. Si se savârseste soborul lui în preasfânta marea Biserica.

Tot în aceasta zi, Sfintii Mucenici Rustic si Elefterie, ucenicii sfântului Dionisie Areopagitul.

Tot în aceasta zi, Sfântul Mucenic Teoctist.

Tot în aceasta zi Sfântul Mucenic Dionisie si cei cu dânsul 8 mucenici.

Acesta a fost pe vremea împaratilor Valerian si Galien; si fiind adus catre guvernatorul Emilian si nesupunându-se legii lor, l-au trimis undeva la urgie. Dupa aceea l-au tras la popor si l-au împroscat cu pietre, patimind mai mult decât cele ce patimise mai înainte din partea lui Deciu în Libia. Deci închizându-l într-un loc sec, cu Faust si cu Gaius si cu Petru si cu Pavel, si cu ceilalti patru care suferind cu el doisprezece ani, s-au savârsit în buna marturisire.

Tot în aceasta zi, Sfântul Mucenic Teaghen.

Tot în aceasta zi, Sfântul Mucenic Teotechi.

Tot în aceasta zi, Preacuviosul Ioan Hozevitul, episcopul Cezareii.

Acest sfânt parinte al nostru Ioan a fost tibeu din tara Egiptului. Deci primind de la mosul sau îngerescul chip al monahilor si luând iertare de la batrânul, s-a dus la sfintele locuri, la Ierusalim. A lepadat Soborul din Calcedon si de Biserica soborniceasca se departa pe sinesi; dar voind a se închina cinstitei Cruci, si oprit fiind a se apropia, i s-a parut ca aude glas, ca cei ce nu fac parte din Biserica soborniceasca, sunt nevrednici de închinarea Crucii. Trezindu-se dar, s-a apropiat de Biserica, apoi iarasi s-a întors la mosul sau, si fiind iertat iarasi de catre batrânul a iesit din mânastire. Si aflând într-un loc râpos si cu anevoie o mica pestera, a locuit în ea, hranindu-se cu mugurul copacilor de acolo. Pe acesta vrând Dumnezeu sa-l slaveasca l-a vadit asa: Oarecare Ananie, sihastru mare si vestit, locuia în acele locuri; deci a fost adus un copil îndracit al unui om bogat la acest om mare. Copilul era bântuit de duh necurat si acela nu l-a primit, ci de smerenie mare sfântul acesta îi însela ca sa mearga mai înauntru pustiei sa caute pe Ioan egipteanul.

Deci aici fiind trimisi aflara pe cel ce cautau si spunându-i cu ce treaba au mers, întâi s-a aparat ca face rugaciune, apoi suparându-l a facut si a zis catre demon:

„În numele lui Iisus Hristos, duh necurat, nu eu, ci Anania robul lui Dumnezeu, îti porunceste sa iesi din copil”. Acestea auzind duhul cel necurat de la sfântul, îndata a iesit si copilul s-a facut sanatos.

Si facându-se prin minunea aceasta vestit, se supu-se si fara de voie a primit hirotonia ca episcop al Cezareii. Si neputând a petrece acolo viata cea pustnica si fara gâlceava, a lasat Cezareea si iarasi s-a dus în pustie, dar nu s-a putut ascunde de un plugar, care având si el un copil ce era bântuit de duhul necurat, l-a pus într-o cosnita si acoperindu-l cu buruieni l-a pus lânga usa sfântului si s-a dus în laturi; deci plângând copilul si sculându-se sfântul si vazându-l, a cunoscut pe duhul cel necurat ce locuia într-însul si gonindu-l, a tamaduit pe copil. Acest fericit Ioan auzind de un oarecare sihastru vestit anume Marcian, dorea sa-l vada, dar de vreme ce el facuse juramânt ca sa nu mai iasa din pestera, macar de vrea a-i urma nevoie mare si neaparat, ca sa nu se poata mântui, legându-se el însusi cu cuvântul, nu putea sa dezlege acea legatura, deci socotiti ce lucru minunat a facut si aici pronia lui Dumnezeu, care toate le vede. Înger luând pe sus pe Marcian din chilia lui, fara clinteala l-a pus în pestera fericitului Ioan; deci împreuna fiind amândoi, si sarutându-se unul cu altul, si saturându-se unul de altul de duhovniceasca vorbire si alcatuind fericitul Ioan cuvântul cel de apoi de multumire zicea asa:

„Slava Sfântului Dumnezeu, Care m-a învrednicit a vedea pe doritul meu Marcian”. Fara veste rapit fiind Marcian de înger, s-a facut nevazut dinaintea ochilor fericitului Ioan. Însa aceasta a bagat pe sfântul la multe gânduri si se îndoia luptându-se cu gândurile si, calcându-si legatura, a iesit din pestera si purcese pe cararea care mergea la chilia lui Marcian pentru ca se spaimântase de marimea minunii, socotind sa nu fi fost vreo nalucire ceea ce se facuse. Deci daca se duse si auzi pe Cuviosul Marcian chemându-l pe nume si întelegând fericitul Ioan cum a fost pricina venirii sale, se bucura cu inima si se veselea. Drept aceea iarasi sarutându-se unul cu altul, si multumind lui Dumnezeu, s-a întors la locasul sau. Acesta a gonit multi demoni din oameni si a tamaduit si boli fara de leac, si a facut de a izvorât si ape prin multe locuri si de multe ori ploi din cer a coborât prin rugaciunea sa si alte multe semne printr-însul a facut Dumnezeu. Si dupa acestea cinstitul sau suflet întru batrânete bune cu pace lui Dumnezeu l-a dat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Anunțuri