Octombrie 1


1 Octombrie


1-octombrie - unsufletortodox


În aceasta luna, în ziua întâia, praznuim pomenirea Acoperamântului Preasfintei noastre de Dumnezeu Nascatoare si pururea Fecioarei Maria.

Trebuie sa stim ca acest praznic a început a se praznui pentru o pricina ca aceasta: în zilele împaratului Leon cel întelept în Constantinopol, spre o duminica, facându-se priveghere de toata noaptea în sfânta biserica Vlaherna a Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu, în întâia zi a lunii octombrie, si multimea poporului stând înainte, ca la patru ceasuri de noapte fiind, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos si-a ridicat ochii în sus împreuna cu ucenicul sau, Fericitul Epifanie, si au vazut pe Împarateasa cerului, pe ocrotitoarea a toata lumea, pe Preasfânta Fecioara Nascatoare de Dumnezeu, stând în vazduh si rugându-se, stralucind cu lumina si acoperind pe popor cu cinstitul sau omofor, înconjurata de osti ceresti si de multime de sfinti, care stateau în haine albe cu cucernicie împrejurul ei; din care doi erau mai alesi, Sfântul Ioan înaintemergatorul si Evanghelistul Ioan. Iar cele cu umilinta graiuri ale rugaciunii ei catre iubitul sau fiu, si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, acestea s-au auzit: „Împarate ceresc, primeste pe tot omul cel ce Te slaveste pe Tine, si cheama în tot locul preasfânt numele Tau; si unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfinteste, si preamareste pe cei ce Te preamaresc pe Tine, si pe cei ce cu dragoste ma cinstesc pe mine Maica Ta. Primeste-le toate rugaciunile si fagaduintele si-i izbaveste din toate nevoile si rautatile”. Stiind si noi pe solitoarea si acoperitoarea noastra, sa nazuim catre dânsa cu umilinta strigând: „Acopera-ne pe noi cu acoperamântul tau, Preasfânta Fecioara, în ziua rautatilor noastre; acopera-ne în toate zilele noastre, iar mai ales în ziua cea rea când sufletul de trup se va desparti, de fata sa ne stai întru ajutor, si sa ne acoperi pe noi de duhurile cele rele din vazduh, cele de sub cer, si în ziua înfricosatoarei judecati, sa ne acoperi pe noi întru ascunsul Acoperamântului tau”.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Apostol Anania.

Sfântul Apostol Anania a fost din cetatea Damasc, care a botezat si pe Pavel din descoperire dumnezeiasca, facându-se episcop de catre apostoli în acea cetate. Deci facând multe vindecari în Damasc si în Elevteropole si convingând pe multi la credinta cea în Hristos, a fost batut cu vine de bou de catre guvernatorul Luchian, strujit la coaste si pârjolit cu faclii; apoi fiind scos afara din cetate, a fost ucis cu pietre, si asa plinindu-si mucenicia s-a petrecut catre cerestile locasuri.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Mihail din Manastirea Zovei si a celor cu dânsul, 36 de sfinti monahi, care au marturisit în Eparhia Sevastopolei.

Acesti sfinti au fost pe vremea împaratiei lui Constantin si a Irinei, sezând la o manastire ce se chema Zovi, lânga Sevastopol. Deci ostindu-se Alim Amira al agarenilor, asupra tarii aceleia a prins pe sfinti; iar cuviosii parintii aceia i-au stat împotriva, întariti fiind cu puterea lui Hristos, si stând la mijloc Mihail preacuviosul egumen si învatându-i, i-a povatuit pe toti spre moartea cea pentru Hristos; si întâi ei plecara capetele spre taiere, apoi Cuviosul Mihail.

Tot în aceasta zi, Sfintii sase preacuviosi mucenici, care de sabie s-au savârsit.

Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului parintelui nostru Roman Melodul, facatorul de condace.

Acest între sfinti Parintele nostru Roman a fost din Siria, cetatea Emesinilor, diacon al sfintei Biserici celei de Berit. Deci mergând la Constantinopol, în zilele împaratului Anastasie, a ramas la biserica Preasfintei de Dumnezeu Nascatoare, cea din Chir, petrecând cu evlavie, si priveghind toata noaptea la slujba Vlahernelor. Si dupa savârsirea slujbei de acolo, iarasi se întoarse la Chir, unde si darul alcatuirii condacelor a luat, aratându-se lui în vis Preasfânta Nascatoare de Dumnezeu, si dându-i o bucata de hârtie, îi porunci sa o manânce; deci i se paru ca deschise gura, si înghiti hârtia; si fiind praznicul nasterii lui Hristos, îndata cum se destepta, suindu-se în Amvon, a început a cânta: „Fecioara astazi pe Cel mai presus de fiinta naste…”. Acesta a facut condacele si ale celorlalte praznice, înca si ale sfintilor celor mari; asa ca multimea condacelor facute de dânsul este mai mult de o mie; apoi cu pace a adormit.

Tot în aceasta zi, Sfântul Mucenic Domnin.

Acesta a fost de la Tesalonic. Fiind Maximian acolo, când îsi facea curti împaratesti, l-a prins aflându-l ca este crestin, si aducându-l de fata la judecata lui i-a zis cu mânie: „Pentru ce fiind eu în scaun aici în cetate, cutezi tu de marturisesti pe alt Dumnezeu? Ci de voiesti sa traiesti, jertfeste zeilor”. Iar sfântul nevrând sa se înduplece, împaratul a poruncit de i s-a strujit trupul. Maximian vazând ca se batjocorea de sfântul, a poruncit sa-l scoata afara din cetate, unde îi zdrobira fluierele si taindu-i picioarele, dupa sapte zile de chinuri, mucenicul multumind lui Dumnezeu si-a dat Lui fericitul sau suflet.

Tot în aceasta zi, Cuviosul Ioan cântaretul cel numit Cucuzel, care s-a nevoit în hotarele Lavrei celei mari din Atos, cu pace s-a savârsit.

Sfântul Ioan numit Cucuzel, de origine bulgar din Dirrachia (Bulgaria), a rămas orfan de mic. Înzestrat cu o voce frumoasă el a intrat la scoala de curte din Constantinopol, unde, fiind îndrăgit de împăratul pe-atunci Ioan Comnenos (1118-1143) a devenit cântăreŢ principal. Însă luxul si strălucirea curŢii imperiale nu-l satisfăceau pe tânărul evlavios. Odată, întrebat fiind ce a mâncat la cină, acesta a răspuns: „fasole si mazăre” (adică koukouzelis). De atunci, aceea i-a rămas porecla.

Ioan căuta modalităŢi de a se desprinde de ispitele si viaŢa de la curtea imperială, precum si să evite căsătoria pregătită de împărat pentru el. Cu voia lui Dumnezeu, tânărul a întâlnit un egumen din Muntele Athos, venit la Constantinopol cu treburi mănăstiresti. Dezvăluindu-i dorinŢa sa de a pleca de la curte, părintele i-a dat binecuvântare pentru Muntele Athos, unde a fost acceptat si tuns călugăr.

Acolo a primit ca ascultare să îngrijească de turma de capre a mănăstirii. Mergînd cu animalele la păscut în locuri mai retrase de pe munte, tânărul călugăr se putea ruga, medita la Dumnezeu si cânta imnuri de slavă în voie. Vrăjite de vocea angelică a păstorului, animalele se adunau pe lângă el si-l ascultau căzute parcă în transă.

Din modestie si smerenie, cântăreŢul n-a lăsat să se stie printre fraŢi despre darul său de a cânta asa frumos, Însă, un locuitor al acelor pustietăŢi l-a auzit într-o zi si i-a spus egumenului despre cum cânta Ioan. Atunci Ioan i-a dezvăluit acestuia că a fost cântăreŢ de curte si l-a implorat să-l lase în continuare să păstorească animalele.

Egumenului fiindu-i teamă că împăratul va afla că favoritul cântăreŢ al curŢii e la Sf. Munte, i-a cerut să se întoarcă de unde a venit. Vrînd să-l împace pe împărat, egumenul a călătorit la Constantinopol ca să-i explice acestuia ce s-a întâmplat cu Ioan, implorîndu-l să nu-l abată pe tânăr din calea mântuirii. De atunci, Ioan Cucuzel a cântat la catedrală în duminici si sărbători. Odată, după ce a cântat un acatist în faŢa icoanei Maicii Domnului, călugărul s-a învrednicit de o mare minune. Maica Domnului i s-a înfăŢisat si i-a spus cuvintele acestea: „Bucură-te, Ioane si nu te opri din cântat, iar pentru aceasta eu nu te voi uita”, după care îi puse în mână o monedă de aur si dispăru. Moneda a fost asezată lângă icoană si multe minuni s-au întâmplat datorită icoanei si monedei de aur.

Icoana a fost numită „Cucuzelisa” în memoria Sf. Ioan si a fost pusă în Lavra Sf. Atanasie. Ea este comemorată în ziua de 1 octombrie si în a zecea vineri de după Sf. Pasti.

Preasfânta Fecioară i se mai arătă o dată lui Ioan vindecîndu-l de o boală a picioarelor, din cauza statului mult în picioare în biserică. Ioan si-a petrecut zilele rămase în mari nevoinŢe ascetice, lucrînd mult si la disciplina cântărilor bisericesti, primind titlul de maestru didact si regent.

El a lucrat la aranjamentul si compilarea mai multor stihuri, tropare si condace, editînd textele imnurilor si scriindu-si propriile condace, care se pot găsi în unele din aceste manuscrise: „O carte scrisă cu voia lui Dumnezeu si cuprinzînd tipicul slujbelor bisericesti”, scrisă de maestrul didact Ioan Cucuzel,” „Tipicul slujbelor” de maestrul didact Ioan Cucuzel, „De la Începutul Vecerniei până la sfârsitul Sfintei Liturghii” si „StiinŢa cântării si notele muzicale cu poziŢia mâinii si toate aranjamentele cântării.”

Văzînd dinainte ceasul plecării sale la vesnicie, Ioan si-a luat luat rămas bun de la fraŢi si le-a lăsat cu limbă de moarte să-l îngroape la Biserica Arhanghelului construită de el. Cantorii bisericilor îl slăvesc pe Sf. Ioan Cucuzel ca pe patronul lor spiritual.

Tot în aceasta zi, Cuviosul Grigorie Domesticul care în acea mare Lavra a Atonului (Muntele Athos) s-a nevoit si o moneda de aur de la Nascatoarea de Dumnezeu a primit, cu pace s-a savârsit.

Sf. Grigorie Domesticul a fost contemporan cu Ioan Cucuzel, trăind la Marea Lavră din Muntele Athos în sfinŢenie si evlavie. Asemeni lui Ioan acesta cânta în corul din dreapta al Marii Lavre si chiar era numit Grigorie Cucuzel în onoarea învăŢătorului său. Sf. Grigorie se deosebea prin aptitidinile sale tehnice si dulceaŢa vocii. El cânta slujbele de priveghere cu multă evlavie si zdrobire de inimă, fără să se aseze vreodată în biserică.

Patriarhul Calist I (prăznuit în 20 iunie) a introdus cântarea „Toată suflarea se bucură” la Liturghia Sf. Vasile cel Mare în locul „Cuvine-se cu adevărat..” , dar Patriarhul Filotei (prăznuit în 8 octombrie), care l-a succedat, a reintrodus în Sf. Liturghie a Sf. Vasile „Cuvine-se cu adevărat..”. Curînd după acestea, Sf. Grigorie a cântat „Toată suflarea se bucură” la Sf. Liturghie în ajunul Botezului Domnului nostru Iisus Hristos, în prezenŢa Patriarhului Grigorie al Alexandriei. Sf. Fecioară i-a apărut lui Grigorie si i-a mulŢumit că a cântat imnul în cinstea sa, dîndu-i o monedă de aur. De atunci, la slujba Sfintei Liturghii a Sf. Vasile se cântă „Toată suflarea..”. Sf. Grigorie a adormit întru Domnul în 1355.

Tot în aceasta zi se face pomenirea de icoana Maicii Domnului zisa Kasperov.

Icoana Kasperov a Preasfintei Fecioare Maria a apărat de invazia străinilor orasul Odessa în timpul Războiului din Crimeea (1853-1855). Arhiepiscopul Inochentie (Borisov) a hotărât ca „acest eveniment să nu rămână necunoscut posterităŢii” si să se prăznuiască în data de 1 octombrie. Icoana era deja cunoscută drept făcătoare de minuni si a fost recunoscută ca atare de Sf. Sinod în anul 1840, după cercetarea numeroaselor minuni care au avut loc. Înainte de aceasta, icoana s-a aflat în posesia Iulianei Ioannovna Kasperova, care a primit-o ca amintire de familie în anul 1809.

În fiecare vineri se citeste Acatistul Maicii Domnului în faŢa Icoanei Kasperov la Catedrala din Odessa a Adormirii Maicii Domnului, care se mai sărbătoreste în 29 iunie si în miercurea luminată.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Anunțuri