Istorisirea lui Grigorie, ucenicul Sf. Vasile


Istorisirea lui Grigore, ucenicul Sfantului Vasile

 

 

Milostiva si mult ostenitoarea aceasta, slujitoare a Santului, Teodora cea vrednica de fericirea vesnica, m-a facut si pe mine sa vorbesc cu Sfantul cand era el singur. Economia lui Dumnezeu a randuit a-l cunoaste si eu pe Sfantul Vasile, astfel: Repausand Parintele meu Duhovnic, cautam sa am un alt Duhovnic vrednic si iscusit, care sa ma calauzeasca pe calea vietii si a mantuirii. Atunci a fost voia lui Dumnezeu de m-am dus acasa la Sfantul, pe care toti cetatenii il aveau in mare cinste.

Pentru viata lui duhovniceasca si sfanta, pentru minunile si cuvintele lui profetice, care se implineau intocmai, multi il socoteau ca pe unul din Apostolii cei dintai, il laudau si i se cucereau cu pietate ca unui trimis al lui Dumnezeu. Unii dintre credinciosii mai aprinsi, ziceau ca-i Sf. Ioan Bogoslovul, ucenicul iubit al Domnului nostru Iisus Hristos. Cuvantul acesta se purta printre crestini si crestine, cum ca-i acela cu adevarat si ca a venit in Tarigrad.

Sfantul Vasile nu vorbea deopotriva cu toti, nici nu se arata cine este el. Uneori statea de vorba numai cu putini fii ai sai duhovnicesti mai iubiti in care avea incredere, intre care eram si eu nevrednicul, caci mie imi arata mai multa dragoste, incredere si bunatate decat celorlalti fii duhovnicesti. Sfantul era mare invatat si intelept, adanc in stiinta si in cuvant, vorbind cu oamenii in pilde educative si cu cuvinte foarte adanci si cu greu de inteles. Adeseori insa se prefacea cu cuvintele ca e simplu, nebun si neintelegator, pe cand in realitate el era cu adevarat liminat, plin de intelepciune si intelegere Dumnezeiasca si omeneasca. Acestea le facea insa catre aceia care il suparau cu multe laude si cinstirile peste masura ce-i faceau.

 Stralucind acest de Dumnezeu luminat Dascal si Parinte ai nostru in casa sus numitului boier Constantin, cu viata lui Sfanta, cu lucrarile si minunile ce se savarsea Dumnezeu printr-insul, adeseori alergam si cadeam la sfintele lui picioare (4 Regi 2:15; Apocalipsa 3:9), si sarutandu-le cu evlavie, ma alimentam si ma saturam din sfintele sale invataturi si rugaciuni. Asa m-am obisnuit si m-am imprietenit eu cu dansul. Si atata indrazneala am luat, incat eram mai iubit de Sfantul decat de toti fiii lui Duhovnicesti. Dar nu numai Sfantul Vasile ma primea cu atata bunavointa, cu acea stralucita si luminata vedere, pe care o arata catre toti cei iubiti ai sai, zambind si heretisindu-i; ci si cinstita batrana Teodora, care-i slujea, ma iubea si ma primea cu multa dragoste duhovniceasca. Si aceasta o facea dansa fiindca vedea cata dragoste sfanta, bunavointa si placere avea Sfantul Vasile de mine nevrednicul.

Anunțuri