Septembrie 28


28 Septembrie


 

28-septembrie - unsufletortodox


În aceasta luna, în ziua a douazeci si opta, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Hariton marturisitorul.

Acest sfânt a trait pe vremea împaratului Aurelian în cetatea Iconiei, din Eparhia Licaoniei. Fiind adus înaintea judecatii si marturisind cu îndrazneala ca Hristos este Dumnezeu, a fost batut de patru slujitori si cu foc ars. Dar dupa sfârsitul împaratuluilui Aurelian (270-276), scapând sfântul, s-a dus în pustiu, unde a cazut între tâlhari, care prinzându-l si legându-l, a scapat de dânsii într-acest chip: venind un sarpe si intrând în vasul în care tineau tâlharii vin, si-a varsat otrava în vin, din care bând ei, toti au murit. Iar sfântul, facând pestera biserica si adunând multime de calugari, a facut mânastire, scotând dintr-o piatra uscata izvor de apa si aratându-se lecuitor de orice boala; iar la adânci batrâneti a adormit întru Domnul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Prooroc Baruh.

Adevarata oglinda a proorocilor, a fost urmator dascalului sau Ieremia, când acesta plângea pradarea si pustiirea Ierusalimului. Si în timpul cât a durat pustiirea Ierusalimului, Baruh se închisese într-o pestera si plângea înstrainarea lui Ieremia; si n-a iesit de acolo pâna la întoarcerea poporului. Iar când s-a întors poporul, Baruh, iesind din pestera, auzit-a iarasi cu Abimeleh cele ce vazusera Ieremia în uimire când era lovit cu pietre. Si se aratau a fi ca un suflet în doua trupuri acesti doi prooroci, deoarece dumnezeiescul Duh însemna si îi adeverea pe amândoi. Baruh a propovaduit mai limpede despre orânduiala întruparii lui Hristos, zicând: „Acesta este Dumnezeul nostru, nu se va socoti altul lânga Dânsul” si celelalte. Si ar putea cineva din cei ce cu dragoste ostenesc a lua seama la cartile proorocesti, sa afle pe proorocul Baruh ca prooroceste mai mult despre Hristos si despre Ierusalim. Dupa ce a îngropat pe Ieremia cu sârguinta, curând dupa petrecerea aceluia, catre Domnul s-a petrecut si acesta.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Marcu pastorul; a Sfintilor Mucenici si buni frati Alexandru, Alfiu (Alfeu) si Zosima; a Sfântului Mucenic Pimen, a Sfintilor Mucenici Nicon, Neon, Eliodor (Heliodor) si celelalte fecioare si fii.

Acesti sfinti au trait pe vremea împaratului Diocletian (284-305), în cetatea Pisidiei, în Asia Mica, când acolo era domnitor Magnus.

Iar Fericitul Marcu, un păstor, pastea oile, având parul capului alb si lung pâna la calcâie. Sf. Marcu a fost arestat pentru mărturisirea deschisă a credinŃei crestine în Antiohia Pisidiei. Cei treizeci de soldaŃi care-l păzeau au fost convertiŃi la crestinism de Sf. Marcu fiind martirizaŃi la Niceea prin tăierea capului. Iar pe sfântul l-au trimis la Claudiupoli, unde au chemat fauri ca sa faca legaturile sfântului.

Si au venit trei frati, anume Alfie, Alexandru si Zosima, care locuiau în satul Cataliton, mesteri deprinsi la lucrul fierului. Începând a bate fierul, curgea apa pe ei si li se muiau mâinile, dar fierul nu se lasa batut; iar ei mirându-se de ceea ce li se întâmpla, si auzind dumnezeiesc glas care-i îndemna sa se nevoiasca împreuna cu Marcu, au marturisit ca sunt crestini. Atunci îndata au fost supusi la chinuri felurite, în timpul carora si-au dat duhul.

Iar Marcu a fost încaltat cu încaltaminte de chinuire, batut, împuns cu frigari si, dupa ce i s-a taiat limba, i s-a taiat si capul la Claudiopolis. Când au luat capul sfântului mucenic să-l ducă în templul păgân al lui Artemis, toŃi idolii sau prăbusit la pământ si au fost distrusi. Martorii acestei minuni, Nicon, Neon, Heliodor împreună cu alŃi tineri bărbaŃi si femei au crezut în Hristos, siau mărturisit credinŃa crestina, au fost chinuiti impreuna cu multi tineri si fecioare si le-au taiat capetele la locul ce se cheama Maromilium (Moromilio).

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Calinic si Eustatie Romeul.

Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Alexandru, si a celor împreuna cu dânsul treizeci de mucenici.

Tot în aceasta zi, pomenirea sfântului mucenic Eustatie de la Lavra Pesterilor din Kiev.

Mucenicul EustaŃie din Pesteră s-a născut în sec. al XI-lea la Kiev, într-o familie bogată. Devenind adult, a primit tunderea în monahism la Mănăstirea Pesterile Kievului, după ce a dat toate proprietăŃile sale săracilor. Sfântul a dat dovadă de smerenie în îndeplinirea ascultărilor sale de la mănăstire, făcându-si pravila cu stricteŃe si petrecînd în post si priveghere.

În 1096 poloveŃii au cotropit Kievul, prădînd mănăstirea Pesterilor si omorînd mulŃi călugări. Sf. EustaŃie a fost făcut prizonier si vândut ca sclav unui evreu din Korsun împreună cu alŃi treizeci de vieŃuitori ai mănăstirii si douăzeci de locuitori ai orasului.

Evreul păgân a încercat să-i facă pe captivi să renunŃe la Hristos, ameninŃîndu-i cu moartea prin înfometare pe cei care refuzau. Sf. EustaŃiu îi încuraja pe fraŃii săi crestini, spunîndu-le „FraŃilor, nici unul din noi cei botezaŃi întru Hristos să nu ne lepădăm jurăminŃile făcute la botez. Hristos ne-a purificat prin apă si prin Duh, scoŃîndu-ne de sub blestemul Legii prin Sângele Său si făcîndu-ne mostenitori ai ÎmpărăŃiei sale. Dacă vom trăi, vom trăi pentru Domnul iar de vom muri, vom muri întru Domnul, primind viaŃă vesnică.”

ÎncurajaŃi de cuvintele sfântului, prizonierii au ales să suporte înfometarea decât să renunŃe la Hristos, Cel ce este Apa si Hrana în ViaŃa de Veci. EpuizaŃi de foame si sete, unii dintre ei au murit în trei zile, alŃii după patru si sapte zile. Sf. EustaŃiu a rămas în viaŃă paisprezece zile, fiind obisnuit cu postul încă de mic copil. Suferind de foame nu s-a atins de hrană sau apă. Necredinciosul evreu, văzînd că a pierdut banii pe care i-a dat pe sclavi, s-a răzbunat pe sfântul călugăr.

Apropiindu-se Sfânta Înviere a lui Hristos, evreul avea si el sărbătoarea lui pascală. Acesta s-a gândit împreună cu prietenii săi să-l crucifice pe sfânt. Păgânii si-au bătut joc de el spunîndu-i că este invitat la masa lor pascală. Dar sfântul le-a răspuns, „Domnul mi-a arătat mare milostivire lăsîndu-mă să îndur moarte pe cruce în numele Său asa cum a suferit El”. Sfântul a mai prezis o moarte groaznică pentru evreu.

Auzind acestea, evreul a apucat o suliŃă si l-a înjunghiat pe Sf. EustaŃie pe cruce. Corpul mucenicului a fost luat de pe cruce si aruncat în mare. Crestinii au căutat multă vreme sfintele moaste dar nu le-au putut găsi. Dar, prin mila dumnezeiască moastele întregi ale sfântului au fost găsite într-o pesteră, unde se săvârseau multe minuni. Mai târziu, acestea au fost mutate la Mănăstirea Pesterile Kievului.

Proorocia sfântului despre răzbunarea sângelui său vărsat s-a adeverit la scurt timp după moartea sa. Împăratul bizantin a dat un decret prin care se expulzau toŃi evreii din Korsun, luîndu-li-se proprietăŃile si ucigîndu-i pe bătrânii lor pentru persecuŃia crestinilor. Evreul care l-a crucificat pe Sf. EustaŃie a fost spânzurat de un copac, primindu-si răsplata pentru răutatea sa.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Anunțuri