Septembrie 5


5 Septembrie


 

5-septembrie - unsufletortodox


În această lună, în ziua a cincea, pomenirea junghierii Proorocului Zaharia, tatăl Înaintemergătorului si Botezătorului Ioan.

Sfântul Profet Zaharia si Dreapta Elisabeta au fost părinŢii Sfântului Profet Înaintemergător si Botezător Ioan. Ei erau descendenŢi din neamul lui Aaron: Zaharia, fiul lui Barac, a fost preot în Templul din Ierusalim iar Elisabeta a fost sora Sfintei Ana, mama Preasfintei Fecioare Maria. Cele două femei căsătorite si evlavioase sufereau de nerodire a trupului, ceea ce pe vremea aceea era luat drept pedeapsă de la Dumnezeu.

Într-o zi, în timpul slujbei din templu, un înger i s-a arătat lui Zaharia care i-a spus că soŢia sa bătrână va naste prunc, „care va fi mare înaintea Domnului” (Luca 1:15) si „va merge înaintea Lui cu duhul si puterea lui Ilie” (Luca 1:17).

Zaharia s-a îndoit de această prezicere si pentru această slăbire în credinŢă el a fost pedepsit, luându-i-se graiul. Când Elisabeta a născut un fiu, fiind insuflată de Duhul Sfânt i-a dat numele Ioan, desi nimeni din familie nu mai avea acest nume.

Când l-au întrebat si pe Zaharia acesta a scris si el numele de Ioan pe o tablă. Imediat după aceasta i-a revenit darul vorbirii si a început să profeŢească despre fiul său care urma să fie Înaintemergătorul Domnului.

Când Irod împăratul a auzit de la magi despre nasterea Mântuitorului, a dat ordin să fie omorâŢi toŢi copiii de parte bărbătească de până la doi ani din Betleem si din împrejurimi, sperând astfel să nu-i scape nici pruncul Iisus.

Irod stia despre nasterea neobisnuită a lui Ioan si vroia să-l omoare, crezând că acesta era viitorul Rege al Iudeilor cel din profeŢii. Dar Elisabeta s-a ascuns cu pruncul în munŢi si s-a rugat la Dumnezeu să-i scape de prigonitori. Din mila Domnului muntele s-a crăpat si i-a adăpostit pe mamă si fiu până ce prigonitorii au dispărut.

În acele zile tragice, Zaharia slujea în templu iar soldaŢii lui Irod au încercat în zadar să afle de la acesta unde se ascundeau Elisabeta si Ioan. Apoi, acestia l-au omorât pe sfântul profet, înjunghiindu-l în faŢa altarului (Matei 23: 35).

Elisabeta a murit la 40 de zile după soŢului ei si Sf. Ioan, ocrotit de Dumnezeu, a trăit în pustie până în ziua în care a apărut în faŢa poporului lui Israel.

Tot în această zi, pomenirea SfinŢilor Mucenici Urban, Teodor, Medimn si a celor împreună cu dânsii optzeci de preoŢi si leviŢi, adică diaconi.

Mucenicii Urban, Teodor, Medimn împreună cu cei 79 de tovarăsi au pătimit la Nicomidia sub împăratul arian Valentus (Valens) (364-378 sau 379). Episcopul ortodox Evagrie a fost înlăturat de la Biserica din Constantinopol si crestinii care nu au acceptat erezia ariană au fost închisi si torturaŢi.

Ajunsi la disperare, crestinii ortodocsi au cerut sprijinul împăratului si au trimis la el 80 de oameni religiosi, condusi de SfinŢii Urban, Teodor si Medimn.

Auzind plângerile lor justificate, împăratul s-a mâniat foarte tare dar s-a stăpânit să se arate. În secret l-a chemat pe eparhul Modest si i-a dat ordin să-i omoare pe delegaŢi. Modest i-a urcat pe un vapor spunându-le că vor fi trimisi la închisoare, dar apoi le-a dat ordin ofiŢerilor să dea foc corăbiei aflată în larg. Astfel, toŢi martirii de pe corabie au ars de vii.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Avda, episcop de Hormizd, în Persia.

Sfântul acesta a fost pe vremea lui Teodosie împaratul romanilor si a lui Isdigerd I (399-419) împăratul persilor, în anii 412. Fiind prins de maimarele vrăjitor care îl silea să se închine soarelui si focului, fiindcă nu s-a plecat, a poruncit să-l bată peste tot trupul cu toiege de trandafir pline de ghimpi, atât de mult, încât a ajuns ca un mort. Pentru aceasta luându-l slujitorii l-au dus la casa sa. Si după un ceas si-a dat sufletul său în mâinile lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea arătarii Sfântului Apostolul Petru la Iustinian împăratul.

Tot în această zi, pomenirea sfântului cuviosului mucenic Atanasie, egumenul (staretul) Mânăstirii Sfântului Simeon Stilitul, la Brest-Litovsk.

Sf. Mucenic Atanasie al Brest-ului a fost bielorus si s-a născut în anul 1597 într-o familie de crestini numită Filipovici. El a fost bine educat si cunostea literatură teologică si istorică după cum se poate vedea în jurnalul sfântului, care s-a păstrat.

În tinereŢe, Sf. Atanasie a fost dascăl în casele comercianŢilor polonezi. În 1627 a acceptat tunderea sub egumenul Iosif de la Mănăstirea Sf. Duh din Vilensk. Sf. Atanasie a fost numit ieromonah în 1632 si ales stareŢ al Mănăstirii Duboisk de lângă Pinsk.

Cu ajutorul si binecuvântarea specială a Maicii Domnului, Sf. Atanasie a reusit să reînvieze ortodoxia pe teritoriile limitrofe ale Rusiei vechi, care au fost luate de polonezi. Între anii 1638-1648 Sf. Atanasie a făcut ascultare ca egumen al Mănăstirii Bretsk-Simeonov, îndurând abuzuri nesfârsite din partea UniaŢilor si fiind ilegal persecutat de autorităŢile civile. A fost întemniŢat de trei ori.

Sfântul a fost dus la Kiev în faŢa unui tribunal religios ca să fie judecat dar a fost achitat si s-a întors la mănăstirea sa. Timp de zece ani Atanasie a luptat împotriva oamenilor răuvoitori, pentru triumful netulburat al ortodoxiei, marturie fiind suferinŢele sale.După mai multe încercări de a-i frânge spiritul de luptă pentru ortodoxie, în cele din urmă, după un alt proces care i s-a intentat, sfântul a fost condamnat la moarte prin execuŢie, deoarece era împotriva UniaŢilor.

Sf. Atanasie a murit ca martir în noaptea de 4/5 septembrie 1648, iar dezgroparea moastelor s-a făcut în 20 iulie 1679.

Tot în aceasta zi, pomenirea purtatorului-de-patimire sfântul print Gleb.

Sfântul PrinŢ Gleb, botezat cu numele David, a fost unul din primii martiri rusi cunoscuŢi sub numele de „Purtători de pătimiri”. El a pătimit împreună cu fratele său, prinŢul Boris (botezat în crestinism cu numele de Roman). După uciderea Sf. Boris, Svyatopolk Blestematul i-a trimis PrinŢului Gleb un mesager mincinos care-i aducea informaŢii eronate despre tatăl lor, Marele PrinŢ Vladimir, mort din cauza unei boli, încercând astfel să scape si de ultimul pretendent la tronul din Kiev.

Fiind minŢit, PrinŢul Gleb s-a grăbit să ajungă la Kiev însoŢit de o mână de oameni. Fratele său mai înŢelept Yaroslav, ajungându-l din urmă la Smolensk, nu l-a putut opri pe acesta din drum, deoarece sfântul Gleb nu-si putea imagina o astfel de crudă înselăciune din partea fratelui său Svyatopolk.

Nu departe de Smolensk, ucigasii au urcat pe nava Sf. Gleb, care nu s-a opus, cerând doar să fie lăsat în viaŢă pentru vârsta lui fragedă. Dar la ordinul criminalilor, bucătarul navei i-a tăiat gâtul lui Gleb îngropându-l lângă

Smolensk, într-un loc pustiu, între două trunchiuri de copac, într-un sicriu modest din lemn. (+1015). În perioada 1019-1020 fratele său, Yaroslav i-a descoperit mormântul si trupul neputrezit care a fost mutat la Vyshgorod lângă Kiev si îngropat lângă sfântul prinŢ Boris.

Mai târziu, moastele fraŢilor au fost mutate în 2 mai la Biserica Sf. Vasile cel Mare, săvârsindu-se multe minuni la raclele celor doi sfinŢi „Purtători de Pătimiri”. Mitropolitul Ioan al Kievului a compus o slujbă pentru prinŢii sfinŢi fixând si data prăznuirii lor în comun ziua de 24 iulie, începând din prima jumătate a sec. al XI-lea.

Biserica Rusă i-a cinstit din vremuri străvechi pe acesti doi sfinŢi, care prin rugăciunile lor au ajutat locul lor de nastere, mai ales în perioadele de mari tulburări. Astfel, chiar înainte de Bătălia de la Neva din 1240, Pătimitorii Boris si Gleb au apărut în vis unui soldat din armata prinŢului Alexander Nevsky (23 noiembrie, 30 august si 23 mai), ajutând rusii în timpul luptei.

Cronicile sunt pline de mărturii ale milostivirii celor doi sfinŢi rusi si de minunile care s-au văzut la raclele lor. Multe biserici s-au construit în Rusia care au primit hramul SfinŢilor Purtători de Pătimiri Boris si Gleb.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Anunțuri