Septembrie 4


4 Septembrie


 

4-septembrie - unsufletortodox


În această lună, în ziua a patra pomenirea Sfântului SfinŢitului Mucenic Vavila, arhiepiscopul Antiohiei celei mari, si a celor împreună cu dânsul SfinŢii trei prunci, care prin sabie s-au săvârsit.

Ieromartirul Vavila si cu el Cei Trei Tineri Urban, Prilidjan, Epoloniu si mama lor Cristodula au murit ca martiri sub împăratul Decius (249- 251). În timpul sederii sale în cetatea lor Antiohia, împăratul a organizat cu mare pompă un festival în cinstea zeilor păgâni.

În acelasi timp, sfîntul si de- Dumnezeu-temătorul Episcop al Antiohiei, Vavila, slujea Sfînta Liturghie în biserică; se ruga pentru turma lui si o învăŢa cu curaj să treacă prin toate suferinŢele pentru credinŢa în Hristos. După abominabilă să închinare la idoli, Decius, curios să cunoască Sfintele Taine, a hotărît să intre în biserică si prin vizita sa să profaneze locasul sfînt al Domnului.

Această veste a ajuns la urechile episcopului, care a iesit în întâmpinarea sa si a blocat intrarea în biserică pentru că nu dorea să îngăduie împietate în casa lui Dumnezeu. Când împăratul a încercat să se apropie de usile bisericii, Sfântul Vavila l-a împins cu mâinile sale, încît împăratul a trebuit să renunŢe la intenŢia sa. El voia să se răzbune pe sfânt imediat, dar văzînd mulŢimea de crestini, i-a fost teamă de o răscoală.

În ziua următoare împăratul, furios, dădu ordin să se dea foc templului crestin si să fie adus în faŢa lui Episcopul Vavila. Când a fost întrebat de ce insultă demnitatea imperială, nu dă voie împăratului să intre în biserică si nu îi respectă funcŢia, sfântul episcop a răspuns : „Oricine s-ar ridica împotriva lui Dumnezeu si vrea să îi pîngărească lăcasul, nu e demn de respect si a devenit dusmanul lui Dumnezeu”.

Împăratul a cerut ca sfântul episcop să se închine idolilor si astfel să ispăsească pentru jignirea adusă împotriva lui, altfel să fie executat. După ce s-a convins singur că sfântul episcop mucenic avea să rămână neclintit în credinŢa sa, el a ordonat comandantului militar Victorinus să îl lege în lanŢuri grele si să îl conducă prin cetate cu rusine. Sfântul martir i-a răspuns : „Împărate, pentru mine aceste lanŢuri sunt atât de onorabile pe cât îŢi este Ţie coroana imperială, si, suferind pentru Hristos, îmi e la fel de usor de acceptat pe cît îŢi este Ţie puterea imperială ; moartea întru Regele Nemuritor îmi e la fel de plăcută pe cît îti este Ţie viaŢa”.

În încercare cu Episcopul Vavila se aflau trei fraŢi tineri, care nu îl abandonaseră nici în cele mai grele clipe. Văzîndu-i, împăratul a întrebat : „Cine sunt acesti copii ?”

„Acestia sunt copiii mei duhovnicesti” răspunse sfîntul, „si i-am crescut în piosenie, le-am dat o educaŢie, i-am călăuzit în ale culturii, si aici într-un trup mărunt se află înaintea ta acesti bravi tineri si crestini desăvârsiŢi. Pune-i la încercare si vei vedea”.

Împăratul a încercat în tot felul de moduri să îi ademenească pe tineri si pe mama lor Hristodula să renunte la Hristos, dar în zadar. Apoi, cuprins de furie, a ordonat ca fiecare dintre ei să fie biciuit cu atîtea lovituri cîŢi ani aveau. Primul a primit douăsprezece lovituri, al doilea, zece si al treilea, sapte. Lăsîndu-i pe mamă si copii, torŢionarul a conjurat din nou pe episcop, spunîndu-i că acei copii renunŢaseră la Hristos. Dar minciuna repede a iesit la iveală si nu a reusit.

Apoi el a ordonat ca toŢi martirii să fie legaŢi de un copac si arsi cu focul. Văzând curajul stoic al sfinŢilor, în cele din urmă împăratul i-a condamnat la moarte prin tăierea capului cu sabia.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Vavila, dascălul de la Antiohia, împreună cu cei de sub ascultarea lui, optzeci si patru de copii, care de sabie s-au săvârsit.

ÎmpărăŢind Maximian la Nicomidia, crestinii se ascundeau din pricina gonirii împotriva lor. Mergând cineva la împăratul, îi zise: „Împărate, un bătrân, anume Vavila, sade într-o cămară ascuns si învaŢă pe pruncii celor nebuni să nu cinstească pe zei, ci să cinstească pe Cel răstignit”. Si îndată trimiŢând cu dânsul ostasi, au adus pe Vavila cu ucenicii lui înaintea împăratului. Si-i zise împăratul: „De ce nu te închini la zeii la care se închină toată lumea? De ce amăgesti si pe prunci să nu se închine la ei?” Iar sfântul răspunse: „Zeii păgânilor, o, împărate, sunt demoni, iar Dumnezeul nostru a făcut cerurile; dar tu si cei ce sunt cu tine fiind orbi, nu vedeŢi adevărul”. Aceste cuvinte aduseră pe împăratul si pe cei ce erau cu dânsul la mânie, si au poruncit la patru ostasi să-l bată cu pietre peste obraz, peste coaste si peste vine, să-i zdrobească umerii si gleznele, cu pietre, si, după ce-i zdrobiră toate încheieturile, îi puseră legături grele la grumaji si la picioare si l-au băgat în temniŢă. După aceea aduseră pruncii, optzeci si patru fiind la număr, parte bărbătească si femeiască. Si a început împăratul a-i lua cu cuvinte amăgitoare, dar ei nu răspundeau, ci se întorceau unii la altii. Văzând că nu răspund, a osebit pe zece dintr-însii, cei mai mari la vârstă, si le zise: „Iată voi ca niste înŢelepŢi supuneŢi-vă poruncii mele, si faceŢi jertfă la zei, si veŢi fi în palat cu mine, îndulcindu-vă mai bine”. Atunci Amonie si Donat ziseră împăratului: „Noi fiind credinciosi, nu jertfim la demoni surzi si muŢi”. Atunci a poruncit să-i bată, si întorcându-se împăratul către ceilalŢi prunci, le-a zis: „JertfiŢi cel puŢin voi, ca să nu păŢiŢi mai rele decât cele ce au păŢit acestia”. Dar si ei strigă: „Crestini suntem, si nu vom jertfi; ci anatema să fii tu si zeii tăi”. Atunci a poruncit să-i bată si să-i bage în temniŢă, să se chinuiască de foame.

Iar a doua zi a poruncit să spânzure pe dascălul lor, si pe prunci, pe fiecare îl întreba, dacă se leapadă de Hristos si de dascălul lor. Si văzând că nu vor să se lepede, a poruncit să li se taie capetele tuturor împreună si dascălului. Mergând înainte sfântul la locul cel rânduit cu cei optzeci si patru de ucenici ai săi, cânta: „Iată eu si pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu”. Si sosind la locul sfârsitului, după porunca împăratului, întâi i-au tăiat capul Sfântului Vavila, apoi au tăiat si pe prunci. Iar unii credinciosi mergând noaptea, si punând într-o corăbioară moastele, le-au dus la BizanŢ, le-au pus către partea de miază-noapte, afară din cetate, în trei sicrie unde este satul ce se cheamă Moni, dând laudă si mulŢumire lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea SfinŢilor Teotim si Teodul care, dintre slujitorii chinuitori crezând, în foc s-au săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Prooroc Moise, care cu pace s-a săvârsit.

Acesta s-a născut în Egipt si l-a luat din apă fiica lui Faraon si l-a făcut siesi fiu si l-a învăŢat toată înŢelepciunea egiptenilor. Înaintând el cu vârsta si făcându-se de patruzeci de ani, a ucis un bărbat egiptean care bătea pe un evreu. Pentru aceea temându-se a fugit în pământul Madiam. Si acolo luându-si femeie pe Semfora, fata lui Iotor, i s-a arătat Dumnezeu în para rugului. Si plinind acolo patruzeci de ani, din porunca lui Dumnezeu, s-a pogorât la Egipt către Faraon, ca să-l facă să libereze pe evrei să aducă jertfă lui Dumnezeu. Si devreme ce acela nu voia să asculte, îndată a bătut Egiptul cu zece plăgi si luând poporul cu Pronia si voia lui Dumnezeu, cu argint si cu aur, si trecându-i Marea Rosie si învăŢându-i cu semne, i-a întărit cu Legea. Dar pentru că a mâniat pe Dumnezeu cu grăirea împotrivă, suindu-se în munte a murit, fiind de 120 de ani, înainte de venirea lui Hristos cu 1485 de ani.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Ermiona, una din fiicele lui Filip Apostolul.

Sfântul Apostol Filip (prăznuit pe 11 octombrie), care a botezat pe famenul Candachiei, a avut patru fiice, pe care Evanghelistul Luca le mărturiseste de proorociŢe si fecioare. Dintre acestea Ermiona si Eutihia s-au dus în Asia căutând pe Teologul Ioan, si neaflându-l căci se mutase, aflat-au pe Petronie, ucenicul lui Pavel Apostolul, si luând învăŢătură de la dânsul, urma obiceiurilor lui. Iar Ermiona se deprindea cu mestesugul doctoriei. Drept aceea venea mulŢime multă, si lecuia pe toŢi, chemând numele lui Hristos.

Trecând însă Traian împăratul asupra persilor, se arătă sfânta că este crestina si aducând-o înaintea lui căută să o însele cu amăgiri si să o despartă de Hristos. Dar de vreme ce nu voia să se supună, a poruncit ca să o bată peste obraz multe ceasuri. Iar Ermiona văzând pe Domnul sezând la judecată în chipul lui Petronie, care îi grăia si o întărea, socotea bătăile ca o nimica.

Deci văzând împăratul întărirea si neînduplecarea gândului ei, rusinându-se, a slobozit-o. Si de atunci, deschizând în Asia sălăsluire de oaspeŢi, odihnea pe toŢi si-i lecuia si sufleteste si trupeste. Si Domnul se preamărea în toate zilele de către tot omul, cât a trăit împăratul Traian.

Iar dacă a murit el, împărăŢind Adrian, ginerele său, si înstiinŢându-se de cele despre sfânta, trimise slujitori de o aduseră înaintea lui si-i zise: „Spune-mi, bătrâno, de câti ani esti, si de ce neam, si în ce stare te afli?” Iar sfânta, răspunzând, zise: „Domnul meu Hristos stie de câŢi ani sunt si de ce neam”. Împăratul zise: „DezbracaŢi-o de haina ei si o bateŢi fără de milă”, zicându-i să răspundă cu smerenie la cele ce o întreabă împăratul; si asa au bătut-o cumplit. După aceea a supus-o la chinuri îndelungate în căldări cu smoală, din care a rămas nevătămată. Si scoŢând-o a grăit ea către împăratul: „Împărate! Domnul meu m-a întors spre somn în căldare, si am văzut unde mă închinam marelui zeu Iraclie”. Iar el bucurându-se îi porunci să intre în capiste. Atunci sfânta făcând rugăciune întru sinesi către Iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, îndată se făcu tunet din cer, si căzând jos la pământ idolii care erau în capiste, se zdrobiră si se făcură pulbere. Si iesind, sfânta zise împăratului: „Intră înăuntru de ajuta zeilor, că au cazut si nu pot să se scoale”.

Intrând împăratul si văzând zdrobirea idolilor, a poruncit să i se taie cinstitul ei cap afară din cetate. Si luând-o Teodul si Timotei, au iesit din cetate si neîngăduindu-i să-si facă rugăciunea, s-au repezit cu obraznicie asupra ei, dar li s-au uscat mâinile. Rugându-se atunci de sfânta, si crezând cu tot sufletul în Domnul nostru Iisus Hristos s-au însănătosit, si au rugat pe sfânta ca să se roage pentru dânsii să-si dea sufletele lor către Domnul înaintea ei. Si aceasta făcându-se a răposat si ea cu pace, aproape de acelasi loc. Si venind oarecare credinciosi binecinstitori, si luându-le moastele le puseră în Efes în loc ales si însemnat, întru mărirea Tatălui si a Fiului si a Sfântului Duh.

Tot în această zi, pomenirea SfinŢilor Mucenici Chentirion, Ochean, Teodor, Amian si Iulian, ce se trăgeau din satul Candaveu.

Acesti sfinŢi pentru mărturisirea cea întru Hristos, după alte multe chinuri din porunca lui Maximian au fost băgaŢi într-o baie înfierbântată; dar scăpând de acolo prin dumnezeiescul înger, li s-au tăiat picioarele cu tesla, si fiind aruncaŢi în foc, si-au primit sfârsitul.

Tot în această zi, pomenirea SfinŢilor Mucenici: Ermiona si surorile ei, Haritina si Eutihia, Petronie, Zarvil, Tatuil si Veveea.

Acesti sfinŢi au trăit pe vremea împăratului Adrian. Dintre ei Tatuil era preot al idolilor, dar printr-un oarecare episcop, a venit la credinŢa. Pentru aceea a fost bătut cu toiege de Avgar domnitorul, ars pe obraz, si chinuit în multe si felurite chipuri. Iar la urmă prin sabie s-a săvârsit, împreună cu sora sa Veveea.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Anunțuri