Monahul si mijloacele moderne


Monahul si mijloacele moderne

 

-Parinte, cum trebuie sa foloseasca monahul mijloacele modern?

-Sa caute sa aiba intotdeauna mai putin fata de cele pe care le foloseste lumea. Pe mine ma odihneste sa folosesc lemne pentru incalzit, pentru bucatarit, pentru lucrul de mana. Dar cand vor disparea lemnele si vor fi greu de gasit din pricina comercializarii padurilor, atunci voi folosi mijlocul cel mai de jos pe care il foloseste lumea: soba cu motorina sau altceva foarte ieftin sis merit pentru incalzire, lampa cu gaz pentru lucrul de mana etc.

-Cum poate cineva distinge pana la ce punct este un lucru absolut necesar intr-o viata de obste?

-Daca cineva gandeste calugareste, poate afla aceasta. Daca nu gandeste calugareste, toate sunt absolut necesare si apoi se face mirean si chiar mai rau decat un mirean. Ca monahi trebuie sa traim cu putin mai prejos decat se traieste in lume sau cel putin de felul cum am trait mai inainte in lume. Nu sa am lucruri mai bune decat cele pe care le aveam acasa. Manastirea, in mod normal, trebuie sa fie mai saraca decat casa mea. Aceasta ajuta launtric pe monah si ajuta si lumea. Dumnezeu le-a oranduit asa, ca oamenii sa nu afle odihna in aceste lucruri. Daca pe mireni ii chinuieste acest progres lumesc, cu cat mai mult pe monah. Daca m-as afla intr-o casa bogata si stapanul casei mi-ar spune: “Unde vrei sa te gazduiesc, ca sa te simti mai bine: in salon, unde am mobile aleasa, sau in grajd unde am niste capre?”, in mod sincer va spun ca in grajdul cu capre as simti mai multa odihna. Pentru ca atunci cand am plecat sa ma fac calugar, n-am plecat din lume ca sa aflu o casa mai buna sau un palat. Am plecat pentru ceva mai smerit decat cele pe care le aveam. Altfel nu fac nimic pentru Hristos. Dar logica de astazi este aceasta: “Bine, imi vor spune, daca vei locui intr-un palat, cu ce iti vei vatama sufletul? In grajd va mirosi urat, in timp ce in palat va fi o mireasma placuta si vei putea face si ceva metanii.” Trebuie insa sa existe simtamantul duhovnicesc. Vezi, la busola amandoua acele au magnet si se rotesc. Hristos are magnet, dar trebuie ca si noi sa luam putin magnet, ca sa ne putem intoarce spre Hristos.

Mai demult ce greutati existau in vietile de obste! Imi aduc aminte, la bucatarie aveau un cazan mare pe care-l ridicau cu vartejul. Aprindeau focul cu lemne si bucatareau. Mancarea se prindea de oale din pricina focului care era cand tare, cand slab. Cand se prindea pestele de tigaie, il desprindeau cu o furculita mare de otel. Apoi chinuiala sa aduni cenusa, s-o pui intr-un poloboc cu o gaura dedesubt, sa torni apa ca sa se scurga lesia, pentru spalatul vaselor. Mainile ti se faceau netrebnice. Iar la arhondaric pana si apa o urcam cu franghia. Unele lucruri ce sa fac astazi in manastiri nu se justifica. Am vazut la o manastire cum taie painea cu un cutit electric. Nu se potriveste! Daca cineva este bolnav sau neputincios si nu poate taia painea cu cutitul, dar trebuie totusi s-o taie, nefiind altcineva s-o faca, atunci sa zicem ca este indreptatit. Dar sa vezi un voiniv v\ca taie painea cu discul?! Unul ca acesta ar putea lucre cu compresorul, iar el ia discul sa taie painea, considerand aceasta o mare isprava.

Cautati sa inaintati in cele duhovnicesti. Nu va bucurati de lucrurile acestea: masini, inlesniri, etc. Daca din manastire pleaca duhul de nevointa, dupa aceea viata monahala nu mai are sens. Daca punem comoditatea deasupra calugariei, nu vom face nici o pricopseala. Monahul evita comoditatile, pentru ca ele nu-l ajuta in cele duhovnicesti. In viata lumeasca oamenii sunt impiedicati de multele inlesniri. La monah aceasta nu se potriveste, chiar de ar afla odihna in ele. Sa nu cautam comoditati. In vremea cand a trait Marele Arsenie nu existau nici lux-uri[1], nici altceva de acest fel, ci numai sinte lampi special cu ulei foarte fin, care luminau in palate. oare nu putea duce o astfel de lampa in pustie? Dar n-a facut-o. Ci avea un fitil de bumbac si untdelemn din seminte sau din ce-l faceau atunci, si pe acestea le folosea.[2]

La ascultare de multe ori ne indreptatim pe noi insine sa folosim masini sau diferite alte inlesniri, ca treaba sa se faca repede si sa valorificam, chipurile, timpul nostrum la cele duhovnicesti, dar de fapt astfel traim o viata cu multe griji, cu stress, ca mirenii si nu ca monahii. Cand au mers la o manastire cativa monahi tineri, primul lucru pe care l-au facut a fost sa cumpere oale-minune, ca sa aiba timp sa-si faca cele duhovnicesti, dar dup ace-si terminau ascultarile, stateau si discutau cu orele. Cu inlesnirile ce le folosesc, nu pun in valoare timpul castigat pentru cele duhovnicesti. Astazi cu inlesnirile se castiga timp, dart imp pentru rugaciune nu au.

-Parinte, am auzit spunandu-se ca Sfantul Atanasie Athonitul a fost un progresist.

-Da, a fost un progresist! Cultiva un progres ca cel de azi… Sa citeasca viata Sfantului Atanasie. Numarul monahilor ajunsese la 800, la 1000 si cata lume nu mergea ca sa primeasca ajutor! Cati saraci si flamanzi nu mergeau sa manance paine, sa fie gazduiti la Lavra! Ca sa faca fata, Sfantul Atanasie a cumparat doi boi pentru moara. Sa cumpere si cei de azi boi! A fost nevoit sa faca un cuptor, modern pentru epoca lui, ca sa dea paine la oameni. Imparatii bizantini au inzestrat manastirile cu mosii, pentru ca erau ca niste fundatii filantropice. Ei au facut manastirile pentru ca lumea sa fie ajutata duhovniceste si materialniceste. De aceea imparatii dadeau atatea daruri.

Trebuie sa intelegem ca toate se vor prapadi si ne vom infatisa inaintea lui Dumnezeu datori. Noi, monahii, in mod normal ar trebui sa avem nu cele pe care le arunca oamenii de azi, ci cele nefolositoare, care erau aruncate de bogatii vremii de demult. Doua lucruri sa tinem minte: mai intai ca vom muri, iar apoi ca se poate sa nu murim cu o moarte fireasca. Asadar, trebuie sa fiti gata sa muriti cu o moarte nefireasca. Daca vom tine minte acestea doua, toate vor decurge bine, atat in latura duhovniceasca, cat si in oricare alta latura. Atunci toate isi vor afla drumul lor.


[1] Lampi de petrol sub presiune.

[2] Sfantul Arsenie cel Mare (3540 era originar din Roma. Era mare in intelepciune si virtute. Se numea “Tatal imparatilor”, pentru ca imparatul Teodosie i-a incredintat educatia celor doi copii ai sai. In 394, dupa o vestire dumnezeiasca, pleaca in pustia Egiptului. Desi a trait si la palat, s-a distins ca monah pentru marea lui asprime si aspra petrecere.

Anunțuri