Riscurile femeii fumatoare


Riscurile femeii fumatoare

 

Femeile fumatoare au de pe urma fumatului riscuri de sanatate mai mari si mai dureros resimtite decat barbatii.

Ele sunt supuse, ca si barbatii, la toate riscurile amintite pana acum si pe care le vom mai aminti si mai departe; in afara de aceasta fumatul implica pentru ele riscuri specific, legate de feminitate.

Trista realitate a vremurilor noastre este ca femeile, care in trecut fumau doar in proportie de 5-10% si aceasta numai in anumite fractiuni de populatie cu educatie dubioasa, se straduiesc in present sa fumeze “ca barbatii” si, daca este posibil, sa-I si intreaca. Statistica din tarile europene arata deja extinderea fumatului la femei in 30 pana la 50% sau chiar mai mult. Pe langa aspectele sale positive, emanciparea femeii a adus si aceasta drama atat de greu de influentat, a femeilor care se automutileaza, lent dar sigur, prin fumat.

Amprenta sau masca fumatului sau a intoxicatiei tabagice se imprima pe chipul si organismal femeii mai pregnant si mai distrugator decat pe acelea a barbatului. O mare parte din fete incep sa fumeze din scoala, la un loc cu baietii, de la 12-14 ani, ca sa arate ca nu sunt mai putin orientate in lume decat ei. Este cazul sa le iertam pentru ca o fac din naivitate, dar lumea cu raspundere trebuie sa se trezeasca, sa se infioare de acest lucru si sa faca tot ce se poate face pentru a-l stavili in viitor.

Primele urmari neplacute pentru aceste fete precoce se observa in legatura cu tulburarile menstruale, care survin cu mult mai mare frecventa la fumatoare decat la nefumatoare.

Ulterior apar si alte inconveniente care altereaza din frageda tinerete frumusetea naturala a femeii – ingrosarea vocii, tuse si expectoratie dezagreabile, afumarea parului, a genelor si sprancenelor, a fetei, a buzelor si a dintilor, a mainilor – care capata nuante de parlire sin ingalbenire, in distonanta cu varsta si conditia fizica generala a tinerei femei.

Pana la varsta de “in jur de 30 de ani” aceste mici semen de maturizare timpurie sunt mascate cu mai mult sau mai putina abilitate, prin diverse mijloace modern de infrumusetare. Dupa aceasta varsta camuflajul lor devine mai greu, iar intensitatea fumatului si acumularea aspectelor negative ale acestuia accentueaza impresia de imbatranire precoce. O fumatoare “pasionata” la varsta de 40 de ani arata cel putin cu 15 ani mai varstnica decat nefumatoarea, cu pasiuni mai putin daunatoare, de aceeasi varsta. Si plamanul lor este mai batran decat al nefumatoarelor. Unii autori au putut sa identidice femeile fumatoare, trecute de 50 de ani, in mai mult de 70% din cazuri sip e fumatoarele de mai mult de 25 de tigarete in 90% din cazuri, numai dupa aspectul radiologic de incarcare a plamanilor lor (desen ingrosat peribronhovascular, trame, noduli, etc.), (Carilli, 1973).

O profunda eroare pe care o fac unele fumatoare este aceea de a continua sa fumeze in cursul sarcinii, fara sa-si dea seama ca fenomenul atat de obisnuit si de extraordinary in acelasi timp, care se desfasoara in organismal lor si care va adduce o noua fiinta umana pe pamant, poate sa sufere grav de pe urma acestei nesocotinte. Experienta tuturor obstretricienilor arata inraurirea nefasta a fumului de tigarete asupra sarcinii. Avorturile spontane la fumatoare sunt mai frecvente, subponderali si cu tot felul de tare congenitale este de asemenea mai mare in cazul gravidelor fumatoare.

In cursul alaptarii o mama care continua sa fumeze transmite sugarului, prin laptele ei si prin aerul incarcat de fum, nicotina si alte otravuri din tutun. Si acestea influenteaza desigur negative dezvoltarea copilului, care ramane debil si fragil la cea mai mica incitatie dinafara. Se cunosc si cazuri de intoxicatie grava a unor semenea sugari.

Practicarea fumatului in asemenea conditii este deci de-a dreptul condamnabila, ca un act de agresiune constienta la viata micului viitor cetatean aflat in imposibilitate de aparare.

Dupa varsta sarcinilor, femeia fumatoare, chiar in cazul fericit, cand nu face nici una din bolile grave despre care s-a discutat, ramane prada, ami frecvent decat barbatul, tulburarilor mai minore de ordin neuro-psiho-endocrin, care se pot solda insa si ele cu chinuri inutile si cu atat mai greu de admis cu cat, in mod normal se natural – fara concursul fumatului – ele nu ar fi trebuit sa se intample.

In fata unui asemenea tablou care poate sa intereseze majoritatea femeilor fumatoare si cu deosebire pe cele “mari fumatoare” – tablou care este mai degraba incomplete decat exagerat – ar fi de asteptat ca orice fata sau femeie care ar citi intamplator aceste randuri sa starpeasca orice urma de tigara, la cativa kilometric in jurul lor.

Anunțuri