Cuv. Vasile vindecă un bolnav şi găzduieşte apoi in casa lui


Cuv. Vasile vindecă un bolnav şi găzduieşte apoi in casa lui

 

Domnul Dumnezeu luminînd şi conlucrînd cu placidul şi mult devotatul Său slujitor Vasile, acesta a văzut acolo în poartă un om tulburat cumplit de boala frigurilor, tremurînd şi suspinînd de durere. Fâcîndu-i-se milă de bolnav, Sfîntul rugîndu-se, l-a însemnat cu Dumnezeiescul Semn al Sfintei Cruci şi l-a făcut sănătos. Omul văzîndu-se sănătos, a căzut la picioarele Sfîntului, mulţumindu- i şi rugîndu-l să meargă la casa lui… Sfîntul ascultîndu-l, a mers în casă la el, unde a fost găzduit şi ospătat. Ioan acesta, omul tămăduit de friguri, era unul din mai-marii cetăţii. El a spus la masă soţiei sale Elena, care era foarte pioasă, cum l-a tămăduit Sf. Vasile. Atunci Cuviosul le-a istorisit cîte suferise de la patriciul Samon şi cum l-a scăpat Dumnezeu din toate primejdiile de moarte.

Cei doi soţi ascullînd rînd pe rînd toate păţaniile suferite de Sf. Vasile, i-au pregătit deoparte o cameră liniştită şi i-au pus acolo un sfeşnic cu luminare aprinsă în el. Rămînînd Sfîntul mai mult timp acolo, zilnic înălţa rugăciuni către Dumnezeu. Cine poate spune mulţimea rugăciunilor şi a lacrimilor fierbinţi ? Cine va putea socoii mulţimea plecărilor de genunchi şi a privegherilor de toată noaptea? Dar mulţimea altor bunătăţi ale lui?!! Niciodată nu se mînia, ci sta liniştit, paşnic ca un siîlp neclintit. El era blînd ca Moisi[1], şi David[2], lin ca Iacob[3]. El era mai milostiv decît Avraam[4], deoarece acela din multa sa bogăţie făcea milostenie; iar acesta, din sărăcia lui cea de bună voie pentru dragostea lui Dumnezeu, dădea milostenie aproapelui lipsit şi necăjit, din milosteniile căpătate de la Creştinii iubitori de Hristos.


[1] Se inţelege voievodul poporului Israelit, pe care l-a scos din Egipt, Proorocul şi de Dumnezeu văzătorul Moisi. Sf. Scriptură il numeşte pe dinsul descoperit „mai blind” decit toţi oamenii de pe pămînt (Numeri 12:3).

[2] Aici se inţelege impăratul şi Proorocul David, a cărui blindeţe s-a arătat vederat, iar mai ales in vremea cînd il prigonea pe el Saul. De asemenea cînd s-a ridicat asupra Iui şi Avesalom fiul său. La întîmplarea cea de pe urmă, David, cu blîndeţe şi fără nici o răutate, a suferit ocările cele zise asupra lui de un oarecare om, anume Semei.

[3] Iacob, Patriarhul poporului Israelit. Pacea şi liniştea duhului lui s-au văzut mai ales in vieţuirea sa împreună cu Laban, de la care el a suferit multe furi de ocări, obijde, fiind adeseori amăgit de acela. De asemenea şi în atinarea lui către fratele său Isav, pe care, atunci cînd se întorcea el de la „Laban, l-a întîmpinat cu cinste, ca pe cel mai mare frate al său.

[4] Avraam, Patriarh şi începător al poporului evreiesc.

Anunțuri