Poluarea si distrugerea mediului


Poluarea si distrugerea mediului

 

Soarele arde chiar si iarna, de parca ai fi in Sinai, pentru ca s-au deschis niste gauri in atmosfera. Daca nu sufla putin vantul, nu poti rezista.

-Parinte ce se va intampla cu orizontul?

-Putina rabdare sa facem, pana ce vor merge oamenii de stiinta cu 5 kg de mortar ca sa astupe gaura!!!… Da, sa mearga si sa astupe gaurile de sus… Vor vedea ca Dumnezeu pe toate le-a facut bune, cu atata armonie, si poate vor spune: „Iarta-ne, ca noi n-am facut bine!”. Sa faceti rugaciune sa se astupe gaura ce s-a deschis in atmosfera. S-a deschis o „cupa”[1] si acolo; se usuca copacii, plantele. Insa Dumnezeu o poate astupa.

Si uitati unde a ajuns viclenia unora, ca sa adune banii superbogatilor! Spun: „S-a deschis o gaura in atmosfera… Lumea se va pierde. Cum se va izbavi lumea? Stiinta se preocupa de planul de a sapa in adanc, sa coboare in adancul pamantului, ca sa evite soarele”. Deoarece lucrul acesta s-a vadit ca nu e posibil, acum spun altceva: „Se vor face locuinte pe Luna, restaurante, hotele, case si lumea va merge acolo. Cine vrea sa se asigure, sa plateasca pentru acolo”. Numai minciuni. Ce locuinte sa faca acolo? Acolo nu poate locui omul. S-au dus vreo doi intr-o „clocitoare”, dar s-au intors inapoi. Iar unii cred si dau bani pentru acestea…

-Parinte, multi se linistesc pentru poluare.

-Pentru subiectul acesta trebuie constransi cativa industriasi sa puna niste instalatii care sa adune fumul, ca sa se usureze putin oamenii de gazele arse. In loca ca fiecare industrias sa dea unui senator o suma de bani ca sa se aranjeze, sa mai puna ceva pe deasupra si sa cumpere o astfel de instalatie. Mai demult nu erau acesti microbi, acest nor. Acum pe toate le-au poluat si aceasta o considera progres. Progres, dar unde mergi? Distrug omul. Iesi afara si aerul miroase a gaze arse. Cum deschizi fereastra, fumul intra inauntru. Cand iti speli mainile, negreala aceasta nu iese; nu este fireasca. Cand tusesti, negreala de la soba ises din plamani, pentru ca nu are ulei, in timp ce aceasta se lipeste de plamani.

La blocuri oamenii stau inghesuiti unul peste altul. Scutura unul in balconul celuilalt. Cel de jos, sarmanul, cate nu trage! Tot praful si gunoaiele celorlalti merg la el. Are rufele intinse sau fereastra deschisa, iar celalalt scutura de sus. Nu se gandeste la aceasta. Cu ani in urma aceste locuinte ar fi fost bune de puscarii. Ghindi-Koule[2]. Da, cumplit lucru! Atunci casele aveau curtea lor, animalele, gradina, copaceii in care se adunau o multime de pasarele.

-Acum, Parinte, oamenii nu vad nici randunele.

-Ce sa caute randunelele acolo? Au innebunit? Incet-incetoamenii nu vor mai sti ce inseamna randunica. In America, la o Universitate, in sectorul unde se ocupa istoriceste de Sfanta Scriptura, de Noul si Vechiul Testament, au un ogor semanat cu grau, ca sa priceapa ce insemna „grau”. Ca sa-si dea seama ce insemna „pastor” si „oaie” au o turma cu cateva oi si un cioban cu o bata. Si este Universitate.

Au poluat toata atmosfera. Vezi, este vreme de iarna, si cum miros gunoaiele! Gandeste-te ce va fi la vara! Si nu trimit un avion sa arunce ceva prafuri. Din fericire, Dumnezeu a facut plorile cele bine mirositoare. Atata felurime de flori, mici si mari, neutralizeaza mirosul murdariei ce exista. Daca n-ar binemirosi astfel atmosfera, ce s-ar intampla? Vezi, exista o mortaciune intr-un loc si miroase peste tot.Cum se ingrijeste Dumnezeu de noi! Daca nu s-ar fi ingrijit, in ce hal am fi ajuns! Gandeste-te, daca nu ar fi existat flori, plante… Asa se acopera mirosul nostru urat. Se imprastie cu arome.

M-a intrebat un mirean la Coliba: „Bine, dar Sfintia Ta ce faci aici? Ce faci ziua si noaptea?”. In jur susura[3] era inflorita; toata coasta era plina de flori. Tot locul mirosea placut. „Daca ai sti cat ma ostenesc, ii spun, ca toata ziua sa ud si sa ingrijesc toate acestea ce le vezi! Si pe cer, nopatea, vezi cate candele aprind? Nu reusesc sa le aprind pe toate!”. Se uita la mine mirat. „Noaptea, ii spun, nu vezi sus candelele? Eu le aprind!!! Nu este simplu sa pui plute si untdelemn la atatea candele!!”. Sarmanul, s-a zapacit cu totul.

Si stropitul este otrava. Cu aceste stropiri si sarmanele pasari mor. Arunca medicamente pe copaci ca sa poata preintampina bolile, dar apoi se imbolnavesc oamenii. Le otravesc pe toate. Nu este bine sa arunce mai putine prafuri si sa ingroape cele putrede in pamant, iar nu pe cele bune? Prafurile de la stropit se fac ca un nor. Oare ele nu-l vor afecta pe om? Mai ales pentru copiii mici aceasta este moarte. De aceea se nasc bolnavi. Odata am spus cuiva: „Ce ati facut? Ati omorat ganganiile, iar acum mor oamenii”. Strpesc florile ca sa omoare ganganiile si se imbolnavesc oamenii. Dupa aceea vor afla medicamente mai tari si incele din urma unde vom ajunge?

S-a dovedit ca unele insecte ce au fost omorate cu prafuri omorau alte insecte. Acum vom mari doza de medicamente sa le omoram si pe celelalte. Cum le-a randuit Dumnezeu pe toate! Acolo unde exista greieri, nu exista tantari. A venit la Coliba mea unul ce avea un aparat mic ce facea zgomot ca de greier, dar mai puternic, ca sa alunge tantarii. Au omorat greierii, care scoteau un sunet dulce si se straduiesc acum ca cele pe care le-a facut Dumnezeu sa le imite cu baterie. Le-au omorat pe toate: turturele, greieri… Rar mai vezi cate o cioara astazi. Peste putin vom pune si cioara in colivie…

Voi, atunci cand stropitii copacii, lasati putin si pe Dumnezeu sa ajute. Nu se intampla nimic daca praful nu va cadea peste tot. Nici unul din mijloacele contemporane nu-l ajuta pe om in credinta. Aud ca unii intreaba: „A iesit medicament pentru cutare? Unde este? In strainatate?”. Telefoneaza imediat si il iau. Incet-incet il dau pe Dumenzeu la margine si mirenii si calugarii. Oamenii n-au dat intaietate sporirii duhovnicesti, ca astfel sa se sfinteasca toate. Raul este ca nici noi, calugarii, nu le-o luam inainte mirenilor cu sporirea duhovniceasca.

-Parinte, dar pe maslini ii ataca dacul[4].

-Sa spuneti si Doamne Iisuse… ca sa fuga dacul, nu numai sa stropiti. Puneti si putin Hristos! Intra si la noi monahii, stradania de a le face pe toate bine, ca in lume, si nu ne gandim ca noi trebuie sa avem alta „lume”. Sa nu cautam sa facem ceea ce fac mirenii sau chiar si mai mult decat ei. Unde este Hristos? Nu spun sa nu stropiti deloc, dar si altii fac experimente. Dar atunci cand este nevoie sa stropiti, sa purtati masti. Mai bine sa aveti putin rod vatamat de boala decat de stropire. Sa nu stropiti de multe ori, ci mai rar. Sa faceti rugaciune cu evlavie; sa cititi psalmul intai[5] si sa stropiti toti copacii cu putina agheasma. Daca veti trai corect, veti avea si ploaie[6], iar lacustele[7] vor muri. Va purta grija Dumnezeu de voi. Este trebuinta de evlavie si incredere in Dumnezeu.


[1] Apocalipsa 15:7

[2] Puscarii de la periferia Tesalonicului.

[3] Planta al carei flori sunt foarte mirositoare.

[4] Insecta care ataca maslinul.

[5] Sfantul Arsenie Capadocianul citea psalmul intai cand oamenii plantau copaci etc., pentru ca sa rodeasca.

[6] S-a vorbit in noiembrie 1990, atunci cand a fost mare seceta.

[7] In 7 iunie 1990 au fost multe lacuste.

Anunțuri