Iunie 6


6 Iunie


6- Iunie - unsufletortodox


În această lună, în ziua a sasea, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Ilarion cel nou, egumenul mănăstirii DalmaŢiei.

Fericitul acesta Ilarion a trăit pe vremea impăratului Nichifor Patriciul si a lui Stavrache si a lui Mihail Rangave si a lui Leon Armeanul iconomahul si a lui Mihail Travlos si a lui Teofil iconomahul. La anii 802, trăgandu-se cu neamul din Capadocia, care se numea si Caramania, avand tată pe Petru, iar maică pe Teodosia. Tatăl său era cunoscut impăratului, fiindcă el da paine la masa impărătească. Deci după ce s-a născut Cuviosul si a fost inŢărcat de către dansii, a fost dat la scoală ca să inveŢe cu osardie Sfintele Scripturi. Iar cand s-a făcut de 20 de ani, evangheliceste a lăsat pe tată, pe maică, casa, bogăŢia si pe toată lumea, si s-a făcut monah in mănăstirea ce se numea a Xirochipiului, ce se afla in Constantinopol, apoi s-a dus de acolo, si a mers in mănăstirea ce se numea a lui Dalmat, si acolo a luat marea si ingereasca schimă, adică s-a făcut schimnic. Deci, avand pururea pomenitul ascultare, smerenie si liniste, a slujit in gradina mănăstirii zece ani, apoi, după ce si-a curăŢit sufletul de toată patima si l-a strălucit cu virtuŢile ca soarele, atunci prin harul cel dumnezeiesc s-a făcut făcător de minuni, căci a izgonit dintr-un tanăr un duh necurat ce il bantuia; pentru aceasta si egumenul mănăstirii l-a făcut pe el preot si fără a voi el. Iar după ce s-a săvarsit egumenul acela după trecerea a caŢiva ani, s-a dus sfantul din mănăstire si a trecut la locul cel numit Opsichiu, si de acolo s-a dus in mănăstirea Cataronilor. Monahii mănăstirii sale, fiind instiinŢaŢi de aceasta, au vestit pe Sfantul Nichifor, ce era atunci patriarh; iar patriarhul iarăsi a vestit impăratului Nichifor Patrichie, indemnandu-l ca să trimită si să aducă inapoi pe cuvios.  Pentru aceasta, ascultand cuviosul de indemnurile impăratului si ale patriarhului, s-a intors inapoi si s-a făcut egumen si arhimandrit, după cum era acolo asa obiceiul a se face, hotărandu-se de sinod. Si a petrecut cuviosul opt ani, păstorind turma lui Hristos. Iar cand a ajuns impăratul Leon Armeanul la anii 813, si a lepădat inchinăciunea sfintelor icoane, atunci si cuviosul acesta Ilarion s-a dus la impăratul, si fiind ispitit de către acela cu oarecare momeli si ingroziri, ca să nu se inchine sfintelor icoane, sfantul a mustrat pe impărat, si fără de Dumnezeu si nou Iulian paravat l-a numit pe el.

Pentru aceasta din cuvintele acestea s-a maniat impăratul, si după ce l-a ingrozit că are să-l supună la multe nesuferite chinuri l-a băgat in temniŢă. Deci după oarecare vreme iarăsi a adus pe sfantul inaintea sa, si i-a spus aceleasi cuvinte, pe care i le zisese si intai. Apoi l-a dat pe el patriarhului celui de un cuget cu el, adică lui Teodot Melsino, care se numea si Casiter, ca să-l induplece pe el. Si fiindcă nu a ascultat cuviosul, l-a inchis intr-o temniŢă intunecoasă, si multe zile acolo a trăit in mizerie. Căci se poruncise ca să nu i se dea nici paine, nici apă, nici altceva spre hrană. Despre aceasta fiind instiinŢaŢi monahii si ucenicii lui, s-au dus la impăratul, zicand: „Dă-ne pe pastorul nostru, o impărate, si după puŢin il vom pleca să săvarsească voia ta”. Iar impăratul, inselandu-se de indemnarea aceasta, le-a dat lor degrabă pe sfantul. Deci sfantul petrecea in mănăstirea sa, luand putina intărire din slăbirea si mizeria de mai dinainte, scăpandu-se de foametea ce pătimise in temniŢă. Pentru aceasta impăratul văzand că monahii nu au gand să-si plinească făgăduinŢa lor, ci numai l-au inselat, pe monahi i-a pedepsit, iar pe sfantul l-a băgat iarăsi in temniŢă. După aceea l-a trimis la mănăstirea ce se numeste a lui Foneu, care se află la marginea cetăŢii, si acolo l-a inchis in temniŢă sase luni spre a fi chinuit mai mult, pentru că egumenul mănăstirii aceleia era om aspru, sălbatic si nemilos.

După aceea impăratul iarăsi a adus in palat pe sfantul, si cu imbunări incerca ca să-l insele si fiindcă nu a ascultat, a poruncit să-l inchidă pe cuviosul in mănăstirea ce se numea a lui Cuclovie. Apoi după ce au trecut doi ani si sase luni, a scos pe sfantul de acolo, si l-a inchis in temniŢa ce se numea a Numerilor. După aceea l-a bătut cumplit, si de acolo l-a izgonit la cetatea ce se numeste Protilion. Iar după ce Leon Armeanul a fost omorat cu sabia, in chiar biserica in care intaiasi dată ocărase si aruncase la pămant icoana lui Hristos, după ce Leon rău si-a lepădat sufletul său, si a impărăŢit Mihail Travlos la anii 820, atunci si sfantul acesta a fost slobozit din temniŢă si a fost găzduit de către o oarecare femeie crestină in casa ei, si ea i-a slujit sapte ani. Deci impărăŢind fiul lui Travlos, adică Teofil luptătorul de icoane, la anii 829, a adunat inrăutăŢitul pe toŢi cei ce se făcuseră mai inainte mărturisitori pentru sfintele icoane, si i-a zăvorat in temniŢă. Atunci dar si fericitul acesta Ilarion a fost cercetat, dacă voieste să se supună impărătestii porunci. Dar fiindcă sfantul a mustrat pe Teofil, că este fără Dumnezeu si inselător, a primit 117 toiege pe spate, si după aceea a fost izgonit in insula Afusia, care este aproape de insula Alona, ce se afla sub arhiepiscopul Priconisului. Acolo sfantul săpand intr-o piatră si-a făcut o chiliuŢă mică si ingustă, si prin rugăciunea sa a scos si apă, si a petrecut acolo 8 ani. Iar după ce s-a săvarsit Teofil, Teodora, soŢia lui, a adunat in Constantinopol pe toŢi mărturisitorii si cuviosii părinŢi, ce se aflau in izgonire, si după ce a intărit si a asezat Ortodoxia, prin inălŢarea si inchinarea sfintelor icoane, atunci si Cuviosul Ilarion, si-a luat iarăsi mănăstirea sa, strălucind-o cu minunile. Deci 3 ani mai trăind după aceasta, si cu plăcere de Dumnezeu indreptand pe ucenicii săi, s-a mutat către Domnul, fiind de 70 de ani.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Atal, făcătorul de minuni.

Acest Preacuvios Atal, lepădandu-se de lume si făcandu-se călugăr, a arătat toată nevoinŢa, petrecand cu post si cu priveghere. Că a doua zi si a treia zi, de multe ori si a cincea zi gusta mancare si niciodată n-a dormit culcat, sau intr-alt chip cu dinadinsul, ci sezand, si stand, mangaia firea. Pentru acestea dar a luat multă folosinŢă de la Dumnezeu, si s-a imbogăŢit cu izvoare de multe minuni, căci arăta cuviosul milă nu numai faŢă de oameni ci si faŢă de cele necuvantătoare si neinsufleŢite si nesimŢitoare. Si cerand de la cei ce erau langă dansul iertare, si-a dat sufletul la Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea celor cinci sfinte fecioare si cele împreună cu ele.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Ghelasie, care de sabie s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Anuv purtătorul de semne, care cu pace s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Fotas, care cu pace s-a săvârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Anunțuri