Iunie 27


27 Iunie


27- Iunie - unsufletortodox


În această lună, în ziua a douăzeci si saptea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Samson, făcătorul de minuni si primitorul de străini.

Acest sfant era roman de neam si rudenie a marelui Constantin. Dăruindu-si averea ce-i rămăsese de la părinŢi la săraci, s-a dus la Constantinopol si afland sfintele case de rugăciune, si cucerindu-se in ele cu cuviinŢa, se bucura petrecand sihăstreste, si se desfăta intru dumnezeiestile Scripturi, fiindu-i gandul numai la Dumnezeu. După aceea, dacă a aflat de el preacinstitul patriarh Mina, l-a hirotonit preot. Si era el liman de mantuire săracilor si celor ce aveau nevoie de ajutor. Si avand stiinŢa si de mestesugul doftoricesc, a vindecat pe impăratul Iustinian ce căzuse intro boală de netămăduit. Din pricina aceasta, impăratul mirandu-se foarte de vrednicia omului si smerindu-se, a zidit prin mijlocirea lui acea mare si vestită casă, a făcut si casă de oaspeŢi si pe sfantul acesta l-a făcut schevofilax, adică păzitor al sfintelor vase ale bisericii celei mari. Apoi el bine si cu plăcere dumnezeiască petrecand si făcandu-se multora pricina mantuirii, si pornind pe mulŢi spre ravna si urmarea vieŢii sale celei plăcute lui Dumnezeu, acolo a adormit. Iar cinstitele lui moaste au fost mutate in marea biserică a Sf. Mochie, izvorand in toate zilele tămăduiri, intru slava si lauda lui Hristos Dumnezeul nostru.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Anect.

Acesta a trăit pe vremea impărăŢiei lui DiocleŢian si a lui Urvan guvernatorul Cezareei din Capadocia. Si pentru că invăŢa pe crestini si-i sfătuia să nu se infricoseze de chinuri, ci mai vartos să se imbărbăteze pentru adevăr si să moară pentru dreapta credinŢă, a fost parat la guvernator si prins. Si intai a fost băgat in temniŢă; apoi fiind adus inaintea guvernatorului a fost silit să jertfească la idoli, pe care el i-a doborat jos prin rugăciune; drept aceea a fost intins de patru insi si bătut cu toiege de zece ostasi. Apoi a fost spanzurat de un lemn. Si-i tăiară degetele mainilor si ale picioarelor, si a fost strujit cu unghii de fier peste tot trupul. Dar biruind chinurile si prin arătarea dumnezeiescului inger rămanand sănătos, a fost in repetate randuri si in felurite chipuri supus la cele mai grele chinuri. Văzand puterea cu care răbda chinurile si seninătatea cu care le astepta, mulŢi din cei de faŢă mergand către dansul, se botezau si se vindecau de bolile ce aveau. Insă pentru acestea, cei ce se botezaseră au fost ucisi prin tăierea capului, iar sfantul a fost supus din nou la chinuri cumplite. Iar pe urmă scoŢandu-i două fasii de piele de pe spinare din grumazi pană in călcaie, sfantul a luat una si a azvarlit-o in obrazul judecătorului, pentru care i s-a tăiat capul, intru slava si lauda adevăratului Hristos si Dumnezeului nostru.

Tot în această zi, povestirea lui Sinesie, episcopul Cireneim, despre un oarecare filozof Evagrie si despre trei sute de litre de aur.

In Alexandria pe vremea lui Teofil, episcopul acelei cetăŢi, Sinesie, episcop al Cirenei, bărbat si filozof, si iubitor de străini, cunoscand pe un oarecare Evagrie, filozof si acela, dar nu iubitor de străini, grec insă cu credinŢă si foarte pornit spre inchinăciunea la idoli, fiind amandoi ucenici la scoală si imprietenindu-se, nu contenea Sinesie a-l sfătui, si in tot chipul a incercat ca să-l aducă pe acela spre cunostinŢa lui Dumnezeu. Si in sfarsit tarziu oarecand l-a plecat pe el să se facă crestin, si botezandu-l cu toată casă sa, ii vorbea lui despre judecata si ce va să fie si despre răsplătire, si despre iubirea de săraci si milostenie, căci Evagrie avea multă avere si nu puŢin aur; era insă invartosat si atat de nemilostiv, incat mult s-a ostenit episcopul in toate chipurile ca să moaie invartosarea lui si să-l aducă la indurare, si nicicum putand, in sfarsit l-a plecat ca să impartă aurul la săraci pentru ca să-l ia pe acesta de la Hristos insutit, precum ii spunea episcopul. Dar mai intai acela a zis către episcop:

„Eu mă aflu cu totul neputincios ca să impart cu mainile mele acest aur la săraci după invăŢătura ta, insă tu dacă crezi că-mi spui adevărul, primeste trei sute litre de aur si, dandu-mi mie dovada cu mana ta de plata lor, imparte precum voiesti, si asa cu adevărat, voi cunoaste că-mi va plăti precum tu zici”; si plecandu-se episcopul la aceasta si impărŢind aurul, Evagrie a luat dovada scrisă de mana episcopului, si o avea in păstrare. Deci mai trăind după aceasta caŢiva ani si căzand intr-o oarecare boală, aproape de darea sufletului fiind, a poruncit fiilor săi ca, atunci cand il vor ingropa, săi pună in maini dovada scrisă de episcop si apoi să-l acopere cu piatra de deasupra mormantului. Deci luand fiii săi dovada, au făcut precum li s-a poruncit, si după a treia zi de la ingroparea lui s-a arătat Evagrie episcopului Sinesie, zicandu-i: „Vino, Prea Sfinte Episcope, la mormantul meu, si primeste-Ţi dovada scrisă de mana ta, căci eu mi-am primit datoria de la Hristos, după făgăduinŢa ta, si nu mai am cu tine nici o socoteală; iar spre a ta deplină incredinŢare, cu insăsi mana mea am iscălit de primire pe dovada ce mi-ai dat”, căci nu stia episcopul că impreună cu Evagrie fusese ingropată si dovada dată de el. Făcandu-se ziuă, a chemat episcopul pe fiii lui Evagrie si i-a intrebat dacă au ingropat si altceva impreună cu tatăl lor, iar ei ii spuneau că nici altceva decat hainele cu care era ingropat. Zisu-le-a episcopul: „N-aŢi ingropat impreună cu el si o oarecare hartie?” Atunci ei, aducandu-si aminte, i-au zis asa: „Stăpane, cand era el aproape de sfarsit, ne-a dat nouă o hartie, zicandu-ne: „După ce mă veŢi ingropa, să nu mă acoperiŢi cu piatra de deasupra mormantului, pană ce nu-mi veŢi pune in maini această hartie fără să stie cineva despre aceasta”. Atunci episcopul degrabă impreună cu fiii lui Evagrie si cu tot clerul bisericesc, aflandu-se impreună cu ei si unii bărbaŢi iubitori de Dumnezeu, au mers la mormantul lui Evagrie si deschizand, au văzut pe Evagrie zăcand cu bună intocmire si după randuială, neavand nimic neplăcut.

Iar hartia se afla in mainile sale, pe care si luand-o episcopul, a citit in auzul tuturor aceste cuvinte: „Eu, Evagrie filozoful, scriu Ţie preacuviosului episcop: Bucură-te intru Domnul. Am primit datoria, si mi s-a plătit cu desăvarsire, si despre aceasta nu am nici o socoteală cu tine. Si mulŢumesc lui Dumnezeu si cuviosiei tale, că am castigat insutita comoară in ceruri si viaŢa vesnică precum mi-ai făgăduit mie”. După ce au văzut toŢi scrisoarea proaspătă si au cunoscut că este scrisă de mana mortului, mai ales că au adeverit aceasta fiii aceluia, că, atunci cand au ingropat scrisoarea aceea impreună cu tatăl lor, avea scrise numai cele de mana episcopului, s-au spăimantat toŢi, si cu mare glas intru multe ceasuri strigau: „Doamne miluieste”. Povestea si cel ce le-a spus acestea ca si scrisoarea aceasta se păstrează pană acum, acolo, unde se păstrează odoarele sfintei episcopii a Cirenei, spre deplina incredinŢare a multora, arătand adică datoria, cu scriere veche de mana episcopului, iar scrisoarea cea după moartea lui Evagrie, este proaspătă si de mana sa scrisă.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Ioana mironosiŢa, care cu pace s-a săvârsit.

Sfanta Ioana MironosiŢa, soŢia lui Chusa, administratorul proprietăŢii Regelui Irod, a fost una din femeile care L-au urmat si insoŢit pe Iisus Hristos in perioada misiunii sale pe pămant. Ea este amintită de Sf. Ap. Luca in capitolele 8:3 si 24:10. Impreună cu celelalte mironosiŢe, Ioana s-a dus la mormantul Mantuitorului ca să ungă trupul sfant cu mir după moartea Sa pe Cruce, auzind de la ingeri despre minunea invierii lui Hristos. Conform tradiŢiei, ea a fost cea care a recuperat capul Sf. Ioan Botezătorul, după ce Irod a dat ordin să-i fie tăiat si aruncat (24 februarie).

Sf. Ioana mai este prăznuită si in Duminica MironosiŢelor.

Tot în această zi pomenirea Cuviosului Luca pustnicul, care în pace s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea SfinŢilor Mucenici Marchie si Marchia, care de sabie s-au săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului SfinŢitului Mucenic Pierie preotul Antiohiei, care prin foc s-a săvârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Anunțuri