Iunie 25


25 Iunie


25- Iunie - unsufletortodox


În această lună, în ziua a douăzeci si cincea, pomenirea Sfintei Preacuvioasei MuceniŢe si mult-pătimitoarei Fevronia.

Această fericită si preacuvioasă din fragedă varstă ridicand asupra ei jugul Domnului Hristos, si cu cuviinŢă petrecandu-si viaŢa sub canonul mănăstirii, care se afla la hotarele persilor si ale romanilor, in cetatea numită Nisibi, care se mai numeste si Antiohia Migdoniei, acolo s-a făcut monahie. Si a intrecut pe toate cele ce erau cu dansa, atat la nevoinŢa sihăstriei si la inŢelepciune cat si la citirea dumnezeiestilor Scripturi. Si egumena tuturor monahiilor ce petreceau acolo era cuvioasa Vriena.

Iar in zilele lui DiocleŢian (284- 305), un guvernator anume Selin prigonea crestinii; pentru aceasta celelalte călugăriŢe au iesit din mănăstire, grăbindu-se ca să scape de moartea ce le sosise; insă fericita Fevronia, aflandu-se atunci bolnavă si neputand să fugă, zăcea in pat, si sedea langă dansa Vriena si alta ce se chema Ieria Singlitica. Deci venind ostasii lui Selin, au spart porŢile cu topoarele, si intrand inăuntru, indată scoŢand săbiile au vrut să taie pe Vriena; dar Prim, nepotul lui Lisimah, arătandu-se pururea cu blandeŢe spre crestini, n-a lăsat să o taie. După aceea luand pe Fevronia, au dus-o la guvernatorul Selin, mergand după dansa Vriena si Ieria si Tomaida, intărind-o in credinŢă si invăŢand-o să nu se teamă de chinuri, nici să vandă credinŢa lui Hristos, indemnand-o ca să-si aducă aminte de surorile Livia si Leonida si de Evtropia. Dintre care, Liviei adică i s-a tăiat capul pentru Hristos, iar Leonida a fost băgată in foc, iar copila Evtropia, auzind pe maica-sa spunandu-i: „Nu fugi, fiică”, ea si-a pus mainile inapoi, si si-a plecat grumazul la chinuitori, si a murit cu osardie.

Deci, Vriena după ce a invăŢat-o din destul, s-a intors la mănăstire plangand si tanguindu-se si temandu-se pentru necunoasterea sfarsitului. Pentru aceasta se ruga lui Dumnezeu, ca să fie biruit diavolul de dansa. Iar Tomaida si Ieria, imbrăcandu-se cu port bărbătesc, au urmat după sfanta, amestecate cu slugile. Si dacă au dus-o, intai a stat de faŢă inaintea lui Lisimah, nepotul lui Selin, care a intrebat-o ca să spună cum ii este numele, neamul si credinŢa ei; deci muceniŢa in loc de toate a zis cum că este crestină. Apoi după aceasta Selin, ispitind-o cu amăgituri si cu momeli ca să o intoarcă din credinŢa ce avea către Hristos, si neputand, a poruncit să o intindă de patru părŢi, si o ardea cu foc dedesubt; iar deasupra o băteau slujitorii. Deci de răni si de focul ce o ardea, si a cărui văpaie era atata de untdelemnul aruncat intr-insul, se topeau cărnurile fericitei Fevronia si curgeau pe pămant. După aceea a poruncit de au spanzurat-o si au bătut-o cu toiege de fier; apoi i-au tăiat limba, si i-au dezrădăcinat dinŢii; apoi i-au tăiat sanii amandoi, si i-au pus foc peste tăieturi.

Pe urma i-au tăiat mainile si picioarele, si in sfarsit i-au tăiat capul. La porunca lui Lisimah, au luat credinciosii moastele sfintei, si le-au adus in mănăstirea ei prin Firm comitele, Ţinandu-le slujitorii impreună cu dansul; si le-au pus la loc toate mădularele punandu-i si dinŢii pe pieptul ei; si asa adunandu-se episcopii si clericii, impreună cu monahii si mulŢime de crestini, cu cantări si cu laude, făcand priveghere de toată noaptea, au ingropat-o. Se zice insă că atunci cand se făcea pomenirea sfintei, la mănăstire in toŢi anii, se arăta sfanta muceniŢă, stand de faŢă si cantand impreună cu celelalte fecioare, si stă la locul ei pană la a treia rugăciune. Iar odată incercand Vriena să o pipăie, indată s-a făcut nevăzută, neingăduind să pună mana pe dansa.

Iar despre Lisimah se spune că socotind grea nenorocirea ce se intamplase, adică mucenicia sfintei, intai căci el era din mamă crestină, si al doilea că s-a arătat crud si sălbatic Selin, mosul lui, către muceniŢă, pierzand frumuseŢea fecioarei, care era mai presus de om, a rămas atunci nemancat si s-a mahnit foarte de moartea muceniŢei, si a plans cu amar. Si peste puŢin mai apoi a crezut in Hristos impreună cu Prim, si a primit dumnezeiescul Botez. Iar Selin, iesindu-si din minte, se uita la cer si, zbierand tare ca un bou, s-a lovit cu capul de un stalp de piatră; si asa cel rău, rău si-a lepădat sufletul.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Orentie si cu sase fraŢi buni ai lui, anume Farnachie, Eros, Firm, Firmin, Chiriac si Longhin.

Acesti sapte fraŢi mucenici au trăit in vremea impăraŢilor DiocleŢian si Maximian, trăgandu-se de la Anatol, si număraŢi fiind cu 1200 de Tironi, sub ascultarea lui Rodon Cuvicular, in cetatea Antiohiei. Acestia au trecut si spre părŢile Traciei, fiind pusi la ceata ce se zicea Legeandron. Deci, făcandu-se pe vremurile acelea răzmeriŢă, trecand sciŢii Dunărea, au prădat Tracia, apoi după sfarsitul impărăŢiei lui DiocleŢian, luand impărăŢia Maximian, a intrat la mare grijă si mahnire mai vartos ca Marot, care era căpetenie mai mare a sciŢilor, care intrecea pe mulŢi la mărimea trupului si la vitejie, il chema pe dansul, sau pe altcineva dintr-al lui, să se lupte cu el, si a cui va fi izbanda, aceluia să se inchine toŢi. Drept aceea dar aflandu-se impăratul in mare mirare, că nu cuteza nimeni să meargă impotriva aceluia si să se lovească cu barbarul, s-a indemnat Sfantul Orentie să iasă la luptă cu acela, căci, după socoteala tuturor era viteaz si stia randuiala războaielor, fiind sprinten la trup si iute si bine chibzuit, si se va putea lovi cu vrăjmasul, si-l va omori. Orentie punand inainte credinŢa in Hristos, si iesind la război si luptandu-se cu Marot, l-a lovit cu suliŢa de a trecut printr-insul, si tăindu-i capul cu sabia, l-a adus la impăratul, si asa a făcut biruinŢă. Pentru care lucru mirandu-se foarte impăratul, a adus pentru biruinŢa aceasta jertfă idolilor. Iar Sfantul Orentie mărturisea cu indrăzneală si slobod, că cu ajutorul lui Hristos a biruit pe semeŢul acela, si nu cu ajutorul mincinosilor zei. Insă atunci i-a ingăduit impăratul ca să se veselească, si să se indulcească de cinstele cele impărătesti, rusinandu-se de mărimea lucrului ce făcuse, dandu-i intai si braul acelui barbar pe care-l ucisese, brau ce era de mult preŢ. Iar după aceea sfătuindu-l ca să se despartă de Hristos si el nevrand să se plece, l-a trimis cu cei sapte fraŢi ai lui la cetatea Satalomul din Armenia, scriind ducelui ce era acolo ca să-i cerceteze, si de vor vrea să se plece să jertfească la zei, să-i trimită iarăsi inapoi, iar de nu vor asculta, să-i izgonească prin Ţările Avazghiel si Zachiei. Deci, după porunca impăratului ducandu-i, si sosind la locul ce se chema Paremvoli, Eros fratele cel mai mare a adormit, in douăzeci si două ale lunii lui iunie.

Iar Sfantului Orentie, sosind la Rizion, legandu-i o piatră de grumazi, l-a aruncat in mare, pentru că asa s-a fost dat porunca pentru dansul, si a iesit de acolo sănătos prin arătare de inger, care usurandu-l si scoŢandu-l la uscat, l-a pus pe o piatră, unde făcand rugăciune, si-a dat sufletul si a fost ingropat acolo in douăzeci si patru ale acestei luni.

Iar Sfantul Farnachie mergand la locul cel numit Cordili, s-a mutat către Domnul in trei zile ale lui Iulie. Iar in sapte zile Firm si Firmin, sosind la Apsar, si-au aflat si ei sfarsitul acestei vieŢi trecătoare. Iar Sfantul Chiriac fiind adus in Ţara lazilor, la locul numit Ziganea, a adormit in Domnul in paisprezece ale lunii lui iulie. Asemenea si Fericitul Longhin, in urma tuturor trecand de la Ziganea la Livichi, lovindu-i furtuna mare pe mare, si făcand rugăciune si-a dat sufletul lui Dumnezeu, si a fost ingropat in Pitiunta, sosind acolo corabia mai pe urmă, după patru zile.

Tot în această zi, pomenirea ajutorului celui mai presus de cuvânt, si de toată nădejdea, ce ni s-a dat nouă de la marele Dumnezeu si Mântuitorul nostru Iisus Hristos, prin rugăciunile celei ce fără sămânŢă L-a născut pe Dânsul, asupra celor ce si pe mare si pe uscat înconjuraseră împărăteasa cetăŢilor, si care au fost daŢi spre pierzare de tot si stingere desăvârsită.

Tot în această zi, pomenirea Sfintelor Cuvioaselor MuceniŢe Leonida, Livia si Evtropia, care s-au săvârsit: una adică prin foc, iar celelalte prin sabie.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Simon, care cu pace s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Dionisie, ctitorul sfintei Mănăstiri a Înaintemergătorului din muntele Athos, care cu pace s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului si purtătorului de Duh Dometie, prietenul si sihastrul împreună cu pomenitul Sfântul Dionisie si egumenul aceleiasi mănăstiri, care cu pace s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului Cuvios Mucenic Procopie din Smirma, care s-a nevoit la anul 1811.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Anunțuri