Iunie 22


22 Iunie


22- Iunie - unsufletortodox


În această lună, în ziua a douăzeci si doua, pomenirea Sfântului SfinŢitului Mucenic Eusebie, episcopul Samosatelor (+ 380).

Acesta a trăit in zilele impăratului Constantie, fiul lui Constantin cel mare, si era ravnitor fierbinte al drept-slăvitoarei credinŢe, si avea atata vitejie a sufletului, si atata defăima lucrurile acestea trecătoare, si se nevoia ca să se sporească dreapta credinŢă si Ortodoxia, măcar că impăratul avea gand impotrivă, fiindcă era arian; pentru aceasta atunci cand il infricosa si il inspăimanta Constantie că-i va tăia mana dreaptă, de nu va scoate alegerea cea făcuta de marele Meletie, care era la dansul, el a intins amandouă mainile, primind cu bucurie mai degrabă tăierea lor, decat să dea alegerea cea cerută. Pe acest preacuvios părinte al nostru, in urma lui Constantie si a lui Iulian, căzand Valens in boala relei credinŢe ariene, l-a scos din scaunul său si l-a osandit să fie izgonit la apa Dunării. Dar după moartea lui Valens sa intors sfantul la Samosata, episcopia sa, care se afla in Siria, aproape de raul Eufratului, in Mitropolia Edesei. Apoi după multe lupte si biruinŢe ce făcuse in aceleasi lupte, si-a aflat sfarsitul mucenicesc, că aruncand o femeie făcătoare de rele si ariană, cu o cărămidă, de sus de pe un acoperis, lovi pe sfantul in cap, pe care incă mai inainte de a muri, sfantul a iertat-o, urmand Stăpanului său si intaiului Mucenic Stefan. Deci se face soborul si praznicul lui in biserica Sfantului Ioan Botezătorul, aproape de cea a Adrianilor.

Tot în această zi, pomenirea SfinŢilor Mucenici Zinon si Zinas, sluga lui (+ 304).

Acestia erau din Filadelfia Arabiei, care din vechi se numea Eman. Zinon se afla ostas cu randuială, avand pe Zinas slugă, si afland pe Maxim guvernatorul că jertfea idolilor, s-au declarat si s-au arătat cine sunt; pentru care Zinon a fost bătut cu vine de bou, iar el stand aproape de jertfelnic, lovindu-l cu piciorul, l-a răsturnat. Pentru aceasta a fost cumplit chinuit, apoi fiind băgat in temniŢă, i s-au pus picioarele in butuc, unde intrand Zinas si fericind si sărutand legăturile lui, a fost inchis si el din porunca guvernatorului. După aceea au fost scosi iarăsi la intrebare, si nevrand a se lepăda de Hristos, au fost supusi la nenumărate si felurite chinuri, iar la urmă li s-au tăiat capetele cu sabia. Si se face praznicul lor, in sfanta mucenicie a Sf. Gheorghe la Chiparisie.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Pombian, care în mare fiind aruncat s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Galation, care în mare fiind aruncat s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Mucenice Iuliani (Iuliana) si Satornin fiul ei, care prin foc s-au săvârsit.

Sfanta Iuliana a fost aruncată in foc impreună cu copilul ei pentru vina de a fi fost crestină.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Paulin, episcop de Nola (Italia – regiunea Campania, provincia Napoli).

Sfantul nostru Părinte Paulin s-a născut la Bordeaux, in jurul anului 353, intr-o familie din inalta aristocraŢie romană, proprietară de terenuri intinse in Galia, in Campania si in Spania. A primit o educaŢie rafinată in anturajul lui Ausonius, cel mai mare orator al acelei vremi si a excelat atat de mult in arta poetică incat este cinstit drept unul dintre cei mai mari poeŢi ai crestinătăŢii latine. Abia ajunsese la varsta adultă că i-au si fost incredinŢate inalte sarcini politice: deveni membru al Senatului, primi demnitatea de consul si chiar sarcina de guvernator al Campaniei (380). Instalat pentru ceva timp in Spania cu afaceri, s-a căsătorit cu bogata matroană Therasia, apoi reveni să se stabilească pe pămanturile regiunii Acquitaine, impărŢindu-si timpul intre administrarea afacerilor sale si activităŢile literare. Intalnirea cu Sfantul Victriciu de la Rouen (cf. 7 august) si cu Sfantul Martin de la Tours (cf. 11 noiembrie), care il vindecă de o boală la ochi, precum si un pelerinaj la mormantul Sfantului Felix la Nola, in Campania, dar mai ales influenŢa salutară a lui Delfin, Episcop al orasului Bordeaux, il făcură să constientizeze zădărnicia vieŢii sale mondene si să se indrepte către Dumnezeu. Botezat de Crăciun in anul 389 de către Delfin, incepu de indată să ducă o viaŢă ascetică si să se indepărteze de bunurile acestei lumi.

Instalat in Spania timp de patru ani, a fost hirotonit preot impotriva voinŢei sale, la Barcelona, in urma presiunilor poporului care ii admira virtuŢile (393). In timpul acestei sederi, pierderea fiului său nou-născut ii spori si mai adanc credinŢa si renunŢarea sa la lume si incepu să isi vandă averea pentru a castiga bunurile ceresti. „Cu ajutorul bogăŢiilor mele, scrie el, am cumpărat dreptul de a-mi purta crucea ; cu toate bunurile mele pămantesti am plătit nădejdea cerului ; căci nădejdea si credinŢa valorează mai mult decat bogăŢiile trupului”. Apoi, intorcandu-se in Aquitaine, isi eliberă sclavii, dădu săracilor recoltele din hambare iar banii obŢinuŢi din vanzarea pămanturilor si caselor sale ii folosi pentru a răscumpăra prizonieri si a-i ajuta pe cei nevoiasi. De acolo se duse la Milano unde il intalni pe Sfantul Ambrozie (cf. 7 decembrie), pe care il considera ca un părinte spiritual, apoi la Roma, unde admiraŢia pe care mulŢi i-o purtau pentru increstinarea lui atrase invidie din partea unor inalte feŢe preoŢesti, insusi Papa primindu-l cu răceala. Iar dintre membrii aristocraŢiei, cei rămasi păgani ii considerau această viaŢă in pocăinŢă drept o extravaganŢă, reprosand lui Paulin faptul de a fi lipsit Statul de serviciile sale. In timp ce Sfantul era criticat de toŢi oamenii epocii, el era lăudat de oamenii lui Dumnezeu : Sfantul Martin spunea despre el că era aproape singurul om din lume care să pună in aplicare toate preceptele evanghelice, iar Sfantul Ieronim ii scrise pentru a-i da sfaturi despre viaŢa ascetică.

Sfantul Paulin se retrase atunci la Nola, unde organiză o comunitate de asceŢi, pe langă ospiciul pe care il construise pentru pelerinii săraci cu ocazia primului său pelerinaj. SoŢia sa, cu care de cand se convertise trăia ca frate si soră, se instală in apropiere, ajutandu-l in toate actele sale de milostenie.  Lepădat de toate bunurile sale, purta un ciliciu de pocăinŢă din păr de cămilă, manca la căderea serii o bucată de paine cu ierburi si legume intr-un vas de lut, dedandu-se cu punctualitate rugăciunilor si imnurilor, fie noapte fie zi. In fiecare an, de 14 ianuarie, mulŢimi de pelerini veneau acolo pentru a cinsti sărbătoarea Sfantului Felix in marea bazilică pe care Paulin o construise, cu un loc destinat botezurilor si cu numeroase clădiri pentru găzduire. Dar renumele omului lui Dumnezeu atrăgea si el tot ataŢia vizitatori, aristocraŢi evlaviosi sau asceŢi, precum Sfanta Melania cea Bătrană si apoi nepoata sa Sfanta Melania cea Tanără. Desi retras si ducand o viaŢă de pocăinŢă, Paulin nu isi abandonă activitatea poetică si continuă să intreŢină o vastă corespondenŢă cu marii oameni ai Bisericii din acea vreme : printre alŢii Sfantul Augustin, Sfantul Ambrozie si Sfantul Sulpiciu Sever, precum si cu inalte personalităŢi din Galia si de la Roma cărora le insufla virtuŢile Evangheliei.

In anul 409 fu numit Episcop de Nola si isi indeplini misiunea intr-o perioadă deosebit de tulburată. In anul următor, după cucerirea Romei, barbarii intrară in Nola si il arestară pe Sfantul Episcop care, intărit printr-o viziune a Sfantului Felix, ii infruntă cu mult curaj. In inchisoare el inălŢă această rugăciune : „Doamne, să nu fiu chinuit nici pentru aurul nici pentru arginŢii mei, căci Tu stii unde sunt toate bunurile mele”. Se spune că s-ar fi dat chiar sclav barbarilor pentru a răscumpăra pe tănărul fiu al unei văduve sărmane. Rezumand activitatea sa de păstor de oameni, biograful său scrie : „Nu incercă să impună frică, ci se sili să se facă iubit de toată lumea. Cum insultele de care avea parte il lăsau indiferent, nimic nu putea să il manieze. Nu separa niciodată mila de dreptate iar dacă era obligat să pedepsească, o făcea asemeni unui tată care educă. ViaŢa sa era un model de operă de binefacere iar felul său de a-i primi era pentru cei incercaŢi usurare. Nu era nimeni dintre cei depărtaŢi de el care să nu-si doreasca să se apropie de dansul si nimeni nu trăia fericirea de a vorbi cu el fără să isi dorească să nu se mai despartă niciodată de el”. Insisi impăraŢii aveau o atat de mare consideraŢie pentru el incat il convocară la un Sinod Ţinut la Ravenna, pentru ca el sa decidă intre cei doi pretendenŢi la succesiunea Papei Zosima (419).

Venind zilele din urmă ale preafericitului, pe cand suferea de o boală gravă, SfinŢii Ianuarie si Martin i se arătară pentru a-i anunŢa apropiata sa izbăvire. Sluji Dumnezeiasca Liturghie, pe un altar ridicat langă patul său, impreună cu doi Episcopi ce veniseră sa-l viziteze si chemă la Sfanta Impărtăsanie pe toŢi penitenŢii pe care ii indepărtase de la ea apoi adresă o rugăciune fierbinte lui Dumnezeu, cu mainile ridicate spre cer. Datorită unei sume de bani aduse in mod providenŢial de un preot, el rambursă datoria pe care o contractase pentru a face haine săracilor apoi, după ce si-a luat rămas bun de la feŢele bisericesti rostind urări de pace, isi dădu sufletul in mainile Domnului, in noaptea de 22 iunie 431. Sfintele sale moaste se odihnesc astăzi in Catedrala de la Nola.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Anunțuri