Iunie 2


2 Iunie


2- Iunie - unsufletortodox


În această lună, în ziua a doua, pomenirea celui între sfinŢi Părintele nostru Nichifor Mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului.

Acesta a trăit pe vremea impărăŢiei păganului impărat Constantin Copronim, născut in impărăteasa cetăŢilor, Constantinopolul, părinŢii lui erau de bun neam si vestiŢi, numindu-se Teodor si Evdochia. Acest Teodor a fost iscălitor de cărŢile impărătesti cele poruncitoare. Si fiind el parat că este inchinător al dumnezeiestilor icoane, a fost chinuit cu bătăi, si trimis in izgonire la Milasa cu pază cumplită, si după aceea a fost chemat, si nesupunandu-se poruncilor impărătesti, iarăsi a fost izgonit la Niceea, si trăind acolo sase ani cu multă nevoinŢă, si-a primit sfarsitul. Iar fiul său acesta, cinstitul Nichifor tocmai din nastere a fost infăsat cu cununile Ortodoxiei si crescut cu laptele dreptei credinŢe, si trecand varsta prunciei si bine-invăŢand, a fost randuit in ceata scriitorilor. După aceea, socotind că toate sunt pleavă si păianjeni, s-a dus din cetate si a mers la Propontida. Si acolo singur a fost dat către Dumnezeu, petrecand cu multe trude si petrecere rea. Deci intamplandu-se a se săvarsi marele arhiereu Tarasie, Nichifor acesta a fost rugat de impărat să ia scaunul Patriarhiei Constantinopolului. Deci, peste puŢină vreme răposand impăratul numit mai sus, si ajungand fiul său Stavrache mostenitor al impărăŢiei, a cărui viaŢă scurtă fiind, a primit sceptrul impărăŢiei Mihail cel binecredincios. Deci, pe acesta pogorandu-l din impărăŢie Leon cel cu nume de fiară, si luand el impărăŢia, a stat impotriva sfintelor icoane, si asupra dreptei noastre credinŢe. Insă cu neputinŢă este să spunem si să scriem cate a zis cu indrăzneală către păganul si spurcatul acela cinstitul Părintele nostru Nichifor. Iar uratorul de Dumnezeu, indată pogorandu-l din scaun si izgonindu-l si băgandu-l in temniŢă, a dat poruncă să nu aibă nici o căutare sau mangaiere de la nimenea. Si asa a rămas viteazul suflet chinuindu-se, pană cand acest ticălos impărat si-a lepădat sufletul, tăiat fiind si sfăramat de ai săi in biserica cea din Far. Iar fericitul acesta, fiind supărat de nevoi si de patimi rele in mulŢi ani, si fiind aproape de 70 de ani, si-a dat sufletul său in mainile lui Hristos Dumnezeu, petrecand nouă ani in arhierie si 13 ani in surghiun. Deci, se săvarseste pomenirea lui in cinstita biserică a SfinŢilor Apostoli, unde se află cinstitele lui moaste.

Tot în această zi, pomenirea SfinŢilor 38 de Mucenici, care în baie fiind băgaŢi si pecetluindu-le usa s-au săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Maici care, împreună cu trei sfinŢi fii ai săi, de sabie s-au săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Cuviosului Mucenic Erasm, cel ce a locuit în Hermelia Ahridului si care cu pace s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Sfintilor 20.000 ce au crezut în Hristos prin Sfântul Erasm, care de sabie s-au săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Dimitrie cel ce în Filadelfia a mărturisit la anul 1657, si care de sabie s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava.

Sfantul Mucenic Ioan cel Nou din Suceava a trăit in sec. al XIV-lea in orasul Trebizond. El era un comerciant, credincios, evlavios si ferm in ortodoxia sa, fiind generos cu cei nevoiasi.

Odată, aflandu-se pe o corabie ocupandu-se cu comerŢul său, căpitanul vasului, care nu era ortodox, a intrat in conflict cu Ioan, discutand despre credinŢă. Neplăcandu-i cuvintele sfantului, căpitanul a hotărat să se răzbune si să-i facă probleme odată ajunsi la Cetatea Albă. Cat vasul a acostat la Cetatea Albă, căpitanul s-a dus la conducătorul orasului care era inchinător la foc si i-a spus că pe corabia sa se află un om invăŢat care vrea să devină si el inchinător la foc. Astfel, conducătorul l-a chemat pe Ioan să se alăture inchinătorilor la idol si să renunŢe la credinŢa sa.

Sfantul s-a rugat in secret chemandu-L in ajutor pe Cel Care a spus: „Iar cand vă vor duce ca să vă predea, nu vă ingrijiŢi dinainte ce veŢi vorbi, ci să vorbiŢi ceea ce se va da vouă in ceasul acela. Căci nu voi sunteŢi cei care veŢi vorbi, ci Duhul Sfant” (Marcu 13:11). Dumnezeu i-a dat curaj si inŢelepciune să facă faŢă celor necredinciosi si să mărturisească drept că este crestin, după care a fost supus la bătăi crunte si trupul i-a fost sfasiat si carnea de pe el cădea bucăŢi. Sfantul mucenic a mulŢumit lui Dumnezeu pentru că l-a făcut vrednic să-si verse sangele pentru EL, curăŢindu-l de păcate.

Păganii l-au băgat in lanŢuri si l-au inchis in inchisoare pană a doua zi. In dimineaŢa următoare, conducătorul orasului a ordonat să fie adus din nou la el si mucenicul s-a prezentat cu faŢa luminată si bucuroasă. Refuzand cu curaj să se lepede de Hristos si numindu-l pe guvernator unealtă a lui satana, mucenicul a fost bătut cu bate pană cand toate cele dinăuntrul său au iesit la vedere.

MulŢimea adunată n-a putut suporta spectacolul macabru si l-a huiduit pe guvernator pentru torturarea unui om fără apărare. Apoi, oprind bătaia, guvernatorul a dat ordin ca mucenicul să fie legat de coada unui cal sălbatic si să fie tras de picioare pe străzile orasului. In special locuitorii cartierului iudeu si-au bătut joc de el si au aruncat cu pietre. In cele din urmă, cineva a luat o sabie si i-a tăiat capul martirului.

Trupul sfantului si capul tăiat au zăcut acolo pană seara si nici un crestin nu a avut curajul să-l ridice. Noaptea a apărut deasupra lui un stalp de lumină si o mulŢime de lumini aprinse. Trei oameni care aveau lumini cantau psalmi si inmiresmau trupul sfantului. Unul dintre iudei, crezand că sunt crestini care au venit după trupul mucenicului a luat un arc si a vrut să tragă in ei dar puterea lui Dumnezeu l-a oprit si l-a impietrit.

DimineaŢa, viziunea a dispărut dar arcasul a rămas pe loc impietrit. Abia după ce a mărturisit ce i s-a intamplat din voia lui Dumnezeu, a fost eliberat de legăturile invizibile. Cand a auzit guvernatorul a dat permisiune să se ingroape trupul mucenicului in biserica orasului. Acestea s-au intamplat intre anii 1330 si 1340. Unii spun că martiriul s-a săvarsit in altă perioadă, de exemplu Sf. Nicodim de la Sfantul Munte vorbeste de anul 1642, in timp ce alŢii spun că ar fi 1492.

Căpitanul care l-a trădat pe Sf. Ioan s-a căit de faptele sale si s-a hotărat in secret să fure moastele si să le ducă in Ţara lui. Insă sfantul i-a apărut in vis preotului bisericii si l-a instiinŢat de aceasta. După 70 de ani, moastele Sfantului Ioan cel Nou au fost mutate la Suceava capitala Moldo-Vlahiei si asezate in biserica catedralei.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Anunțuri