Iunie 19


19 Iunie


19- Iunie - unsufletortodox


În această lună în ziua a nouăsprezecea, pomenirea Sfântului Apostol Iuda, ruda Domnului.

Acesta este numit in Faptele Apostolilor Iuda, iar de Matei si Marcu este numit in Evanghelie, Tadeu si Leveu, ruda fiind Domnului nostru Iisus Hristos după trup, si fiu lui Iosif logodnicul, iar frate bun lui Iacob fratele Domnului, cel care a trimis la toŢi acea Epistola luminătoare si dogmatică si plină de Duhul Sfant. Trimis fiind el de Hristos ca un frate si invăŢător de taine, incălzindu-se de strălucirile sale ca un cărbune aprins, toată inselăciunea a ars si a luminat pe credinciosi. Că trăgand el jugul Mantuitorului, si brăzdand si semănand sămanŢa dreptei credinŢe in toată lumea, multă roadă a adus. Drept aceea luminand cu invăŢătura cuvantului său Mesopotamia si neamurile cele de langă hotarele ei si propovăduind Evanghelia, a mers la cetatea Edesei si la Abgar domnul locului, ca să-l tămăduiască. După aceea s-a dus la cetatea Arara, si fiind spanzurat si săgetat de către cei necredinciosi, si-a dat sufletul la Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Zosima.

Acesta era ostas pe vremea impăratului Traian, din Apoloniada cea din Sozopoli, cand domnea DomeŢian in Antiohia cea din Pisidia. Iar apoi aruncand armele si năzuind la Biserica lui Hristos, s-a invrednicit de botezul cel intru Hristos. Pentru aceasta fiind adus la guvernator si mărturisind că este crestin, a fost spanzurat si strivit, si după aceasta bătut, fiind intins de patru; apoi a fost asezat pe un pat de aramă, inrosit. Dar prefăcandu-se focul in răcorire, mulŢi din cei ce stăteau de faŢă s-au spăimantat de acea minune, si au trecut la credinŢa in Hristos. Iar Sf. Zosima a fost ferecat cu cătuse si legat de cai, fiind nevoit să alerge in urma guvernatorului care mergea la orasul cananiŢilor, timp de trei zile fără hrană; dar prin dumnezeiască purtare de grijă i s-au arătat lui doi tineri, unul aducandu-i paine si celalalt un vas cu apă, si mulŢumind lui Dumnezeu a gustat din acestea. Deci adus fiind la cercetare, a fost din nou supus la chinuri si la urmă tăindu-i-se grumazul, a luat cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Zinon.

Acesta lepădandu-se de lume si făcandu-se ucenic al marelui bătran Siluan in pustia Egiptului, pentru covarsitoarea lui ascultare, si pentru multa nevoinŢă si sărăcie, a ajuns făcător de minuni; căci pe mulŢi demoni a izgonit din oameni, si asa cu cuviosie vieŢuind intru ingeresti nevoinŢe, saizeci si doi de ani, s-a mutat către Domnul.

Zicerile / apoftegmele lui ava Zinon din Patericul Egiptean.

  1. Zis-a avva Zinon, ucenicul fericitului Siluan: să nu locuiesti in loc numit, nici să sezi cu un om ce are nume mare, nici să pui temelie a-Ţi zidi Ţie chilie candva.
  2. Se spunea pentru avva Zinon, că intai nu voia să ia de la cineva ceva. Si pentru aceasta cei ce aduceau se duceau scarbiŢi, căci nu lua. Si alŢii veneau la dansul voind să ia ca de la un bătran mare si nu avea ce să le dea lor si se duceau si ei scarbiŢi… Zice bătranul: ce să fac? Căci si cei ce aduc se scarbesc si cei ce vor să ia. Aceasta este mai de folos: oricine va aduce, să iau si oricine va cere, să-i dau. Si să făcand, se odihnea si pe toŢi ii impăca.
  3. S-a dus un frate egiptean in Siria la avva Zinon si prihănea gandurile sale inaintea bătranului. Iar el minunandu-se, a zis: egiptenii ascund faptele bune care le au, iar neajunsurile care nu le au, pe acestea pururea le prihănesc. Iar sirienii si elinii, faptele bune care nu le au, zic că le au, iar neajunsurile care le au, le ascund.
  4. Au venit iste fraŢi la el si l-au intrebat, zicand: ce inŢelegere are cuvantul acela ce este scris in cartea lui Iov: si cerul nu este curat inaintea Lui? Si răspunzand bătranul, a zis lor: au lăsat fraŢii păcatele lor si cercetează pentru ceruri. Insă talcuirea cuvantului aceasta este: de vreme ce numai El este curat, pentru aceasta a zis: si cerul nu este curat.
  5. Spuneau părinŢii pentru avva Zinon, că sezand in Schetia, a iesit noaptea din chilia sa, spre lunca si rătăcindu-se, a făcut trei zile si trei nopŢi umbland si ostenindu-se. Lesinand a căzut să moară. Si iată un copil a statut inaintea lui, avand o paine si un vas cu apa. Si ii zicea lui: scoală, mănancă! Iar el sculandu-se, s-a rugat, socotind că este năluca. Iar el a zis lui: bine ai făcut. Si iarăsi s-a rugat a doua oara si a treia oara. Si ii zicea lui: bine ai făcut. Deci, sculandu-se bătranul a luat si a mancat. Si după aceea a zis lui: cat ai umblat, atat esti departe de chilia ta; ci scoală-te si vino după mine! Si indată s-a aflat la chilia lui. Deci a zis lui bătranul: intra, fa-ne nouă rugăciune. Si intrand bătranul acela s-a făcut nevăzut.
  6. Altădată acelasi avva Zinon, umbland in Palestina si odihnindu-se, a sezut aproape de o pepenărie să mănance. Si i-a zis lui gandul: ia-Ţi Ţie un castravete si mănancă că ce este? Iar el răspunzand, a zis gandului: hoŢii in munca merg. Deci cearcă-te pe tine de aici, de poŢi suferi munca. [in alte cărŢi se zice: si a inceput a se bate pe sine. Apoi zice gandului: de nu poŢi suferi (si celelalte)] Si sculandu-se, a statut in arsiŢa cinci zile. Si prăjindu-se pe sine, a zis: nu pot suferi munca. Si a zis gandului: dacă nu poŢi, nu fura si manca!
  7. Zis-a avva Zinon: cel ce voieste ca să-i asculte degrabă Dumnezeu rugăciunea, cand se scoală, si-si intindă mainile sale către Dumnezeu, mai inainte de toate si mai inainte de sufletul său, să se roage pentru vrăjmasii săi din suflet; si prin aceasta isprăvi, ori pentru ce se va ruga lui Dumnezeu, il asculta pe el.
  8. Spuneau părinŢii că era intr-un sat unul care postea mult, incat se chema numele lui postitorul. Si auzind avva Zinon pentru dansul, l-a chemat pe el; să lucreze tăcand, iar postitorul neafland să vorbească cu dansul, a inceput să se supere de trandăvie. si a zis bătranului: roagă-te pentru mine, avvo, că voi să mă duc! Zis-a lui bătranul: pentru ce? Iar el răspunzand, a zis: căci inima mea ca arzandu-se este si nu stiu ce are. Căci cand eram in sat, pană seara posteam si niciodată să nu mi s-a făcut. Zis-a lui bătranul: in sat te hrăneai din urechile tale. Ci mergi de acum si mănancă la ceasul al nouălea! Si orice faci, intru ascuns fa. Si cum a inceput să facă, cu necaz a asteptat ceasul al noulea, si ziceau cei ce-l stiau pe el, că postitorul s-a indrăcit si venind el, a spus bătranului toate. Iar el i-a zis lui: aceasta cale este după Dumnezeu.
  9. Doi fraŢi locuind deosebi, mergeau unul către altul. Si a zis unul dintr-insii celuilalt: voiesc să mă duc la avva Zinon si să-i spun lui un gand. A zis si celalalt: si eu aceasta voiesc. Deci s-au dus amandoi impreună. Si luandu-i pe fiecare deosebi si-au spus gandurile lor si unul spunandu-le a căzut inaintea bătranului, rugandu-l cu multe lacrimi ca să se roage lui Dumnezeu pentru dansul. Si bătranul i-a zis lui: mergi, nu te slabi pe tine si nu grăi de rău pe cineva si nu te lenevi de rugăciunea ta! Si ducandu-se fratele, s-a vindecat. Iar celalalt spunandu-i gandul sau către bătran, a adaus moale si cu nebăgare de seama: roagă-te pentru mine! Dar n-a cerut cu deadinsul. Iar după o vreme s-a intamplat de s-au intalnit unul cu altul. Si a zis unul dintr-insii: cand am mers către bătranul, i-ai spus lui gandul care ziceai că voiesti să-l spui lui? Iar acela i-a zis: da, i-am spus! A intrebat acela: oare teai folosit după ce i-ai spus? Răspuns-a fratele: da, m-am folosit, că pentru rugăciunile bătranului m-a vindecat Dumnezeu! Iar celalalt a zis: eu măcar de i-am mărturisit gandurile mele, nu am simŢit vreo usurare. Zis-a lui cel ce s-a folosit: si cum te-ai rugat bătranului? Răspuns-a acela: i-am zis lui: roagă-te pentru mine, că am acest gand! Iar el a zis: eu mărturisindu-mă lui, am udat picioarele lui cu lacrimile mele, rugandu-l ca să se roage lui Dumnezeu pentru mine. Si prin rugăciunea lui m-a vindecat Dumnezeu. Iar aceasta ne-a povestit nouă bătranul, invăŢandu-ne, că se cade celui ce roagă pe vreunul din părinŢi pentru ganduri cu osteneala si din toată inima să se roage, ca lui Dumnezeu. si atunci va dobandi. Iar cel ce se mărturiseste cu nebăgare de seama, sau ispiteste, nu se foloseste, ci se si osandeste.
  10. Zicea avva Zinon că i-a povestit lui fericitul Serghie, egumenul din Pediada, o povestire ca aceasta: odată – zice – călătorind noi cu un bătran sfant, fiind si alt fraŢi impreună cu noi, ne-am rătăcit pe cale. Si nestiind unde mergem ne-am aflat in semănaturi si am călcat puŢin din semănaturi. Iar plugarul simŢind, că s-a intamplat de lucra acolo, a inceput a ne ocara si a zice cu manie: voi călugări sunteŢi? Voi va temeŢi de Dumnezeu? De aveaŢi frica lui Dumnezeu inaintea ochilor, nu făceaŢi aceasta. Deci indată ne zice nouă sfantul acela bătran: pentru Domnul nimeni să nu grăiască! Si se ruga plugarului cu blandeŢe, zicand: bine zici, fiule; de am fi avut frica lui Dumnezeu aceasta nu am fi făcut, ci pentru Domnul, iartă-ne, că am gresit! Iar acela, inspăimantandu-se pentru nerăutatea si smerenia bătranului, alergand la noi, a căzut la picioarele bătranului, zicand: iartă-mă pentru Domnul si ia-mă cu voi! Si adăuga fericitul Serghie: iată blandeŢea si bunătatea sfantului ce a putut cu ajutorul lui Dumnezeu să facă! Si a mantuit sufletul ce era făcut după chipul lui Dumnezeu pe care il voieste Dumnezeu, mai mult decat nenumărate lumi cu banii lor.
  11. Odată ne-am dus la unul din părinŢi si l-am intrebat pe el zicand: de va avea cineva vreun gand si se vede pe sine biruit; si de multe ori citind cele ce au zis părinŢii pentru un gand ca acela, se ispiteste să facă acelea si nicidecum nu poate, oare ce este mai bine: a vesti vreunuia din părinŢi gandul, sau a se sargui singur să uneltească acelea care a citit si a se indestula cu stiinŢa sa? Răspuns-a bătranul: că trebuie să-l vestească către cel ce poate să-l folosească si să nu se nădăjduiască intru sine. Ca nu poate cineva să-si ajute luisi si mai vartos de a fi cuprins de patimi. Ca mie, tanăr fiind, mi s-a intamplat una ca aceasta. Ca aveam patima sufletească si mă biruiam de dansa. Si auzind pentru avva Zinon, că pe mulŢi care se aflau să ia vindecat, am voit să mă duc si să-i vestesc lui; iar satana mă oprea, zicand că de vreme ce stii ce trebuie să faci, fa cum citesti si nu te mai duce si supăra pe bătranul.

Deci cand mă porneam să mă duc si să-i vorbesc lui, războiul se usura de la mine cu mestesugirea diavolului ca să nu mă duc. Iar după ce mă plecam să nu merg, iarăsi mă stăpaneam de patimă. Si aceasta a mestesugit vrăjmasul asupra mea multă vreme, nelăsandu-mă să vestesc bătranului. Iar da multe ori m-am dus la bătranul, vrand să-i spun lui gandul si nu mă lăsa vrăjmasul, aducand rusine in inima mea si zicand: de vreme ce stii cum trebuie să te vindeci, ce trebuinŢă este a spune cuiva? Căci porŢi grijă de sine; stii cum au zis părinŢii. Si acestea, zice, imi aducea pizmasul, ca să nu arăt doctorului patima si să mă vindec. Iar bătranul mă cunostea că am ganduri, dar nu mă vădea, asteptand ca insumi să le vestesc pe ele. Si mă invăŢa pentru viaŢă cea dreapta si mă slobozea. Iar mai pe urma plangand, am zis intru sine: pană cand, ticăloase suflete, nu vrei să te tămăduiesti? AlŢii vin de departe la bătranul si iau lecuire, iar tu nu te rusinezi, si avand doctorul aproape, nu vrei să te tămăduiesti? Si aprinzandu-mă cu inima, m-am sculat si intru sinemi am zis, că dacă voi merge la bătranul si nu voi afla pe nimeni acolo, voi cunoaste că este voia lui Dumnezeu a-mi mărturisi gandurile mele. Si mergand eu acolo, n-am aflat pe nimeni. Deci bătranul mă invăŢa după obicei pentru mantuirea sufletului si cum ar putea cineva să se curăŢească de cugetele cele spurcate. Iar eu iarăsi rusinandu-mă si nemărturisindu-mă, vroiam să mă duc si sculandu-se bătranul, făcu rugăciune si mă petrecea mergand inaintea mea, pană la usa cea de afară. Iar eu mă munceam cu ganduri, să spun bătranului sau să nu spun, si cu incetul păsind, mergeam după dansul; iar bătranul intorcandu-se si văzandu-mă muncindu-mă de ganduri, mă loveste in piept incetisor si imi zice: ce ai? Om sunt si eu. Si dacă mi-a zis bătranul acest cuvant, mi s-a arătat că mi-a deschis inima mea si am căzut la picioarele lui, rugandu-l pe el cu lacrimi si zicand: miluiestemă! Iar el mi-a zis: ce ai? Si i-am zis lui: nu stii ce am? Si mi-a zis: tu trebuie să spui ce ai. Iar eu cu mare rusine de abia mi-am mărturisit patima mea. Si mi-a zis: dar de ce atata vreme te rusinezi a spune? Au nu sunt si eu om? Insă voiesti să-Ţi spun si eu ceea ce stiu? Au nu sunt acum trei ani, de cand ai aceste ganduri si venind aici nu le mărturisesti? Iar eu mărturisind si căzand si rugandu-mă, am grăit lui: miluieste-mă pentru Dumnezeu si mă invaŢă, ce să fac! Si mi-a zis: du-te si nu te lenevi in rugăciunea ta si nu cleveti pe nimeni! Iar eu mergand la chilia mea si nelenevindu-mă de rugăciunea mea, cu darul lui Hristos si cu rugăciunea bătranului, de aici inainte n-am mai fost supărat de patima aceea. Deci trecand un an, mi-a venit un gand ca acesta: nu cumva m-a miluit Dumnezeu pentru mila Sa, iar nu pentru bătranul? Si aceasta venindu-mi in minte, am mers către dansul, vrand a-l ispiti si luandu-l in laturi, i-am făcut metanie, zicand: roagă-te pentru mine, părinte, pentru gandul meu ce Ţi l-am mărturisit oarecand! Iar el m-a lăsat zăcand la picioarele lui si tăcand puŢin, mi-a zis: scoală-te, ai credinŢa către mine! Iar eu auzind acestea, voiam să mă inghită pămantul de rusine si sculandu-mă, nu puteam căuta asupra bătranului, si mirandu-mă si spăimantandu-mă, am plecat la chilia mea.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Asingrit, care de sabie s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului si de Dumnezeu purtătorului Părintelui nostru Paisie cel mare.

Acest de trei ori fericit cuvios si purtător de Dumnezeu, Părintele nostru Paisie cel mare, era de neam din Egipt, de unde era si Moise, văzătorul de Dumnezeu. Născut a fost din părinŢi cinstitori de Dumnezeu, invăŢaŢi in credinŢa lui Hristos; si avand multă bogăŢie si impodobiŢi cu străluciri, au invăŢat cu silinŢă si pe fiii lor intru sporirile cele dumnezeiesti si omenesti. După săvarsirea tatălui său, fericitul acesta, prunc incă si mai mic decat ceilalŢi fraŢi, a rămas la maică-sa, care fiind foarte amărată, i s-a arătat in vis un inger, mai inainte spunandu-i buna sporire a lui Paisie, zicandui: „Pe fiul tău Paisie l-a ales Domnul, ca să slăvească si să laude sfant numele Său cel lăudat in vecii vecilor; acesta este plăcut lui Dumnezeu”, si l-a apucat pe el de mană; iar maică-sa a răspuns ingerului: „ToŢi ai lui Dumnezeu sunt, si la fel acesta care este plăcut lui Dumnezeu”. Si trezindu-se ea, se minuna de acea vedenie.

După ce s-a făcut copilandru, marele si fericitul intre cuviosi, a fost tuns monah, de Cuviosul Pamvo (prăznuit la 18 iulie), de către care a fost sfătuit să nu se uite la faŢă de om. Iar el, a petrecut trei ani neuitandu-se in sus, ci avandu-si capul in jos plecat. Si dandu-se pe sine la petrecerea sihăstrească, intru atata a covarsit pe toŢi, incat a vorbit impreună cu Hristos, si I-a spălat picioarele Lui, iar după spălare a băut apa, si indată s-a făcut incepător vieŢuirii celei supraomenesti. Despre vestitele lui virtuŢi si despre minunata vieŢuire cea intocmai cu a ingerilor; despre toată aspra vieŢuire cea prin pustii si despre minunile sale, se poate citi in cartea numită noul Ecloghion si in VieŢile SfinŢilor. Pentru iubitorii de prăznuire se poate spune atata, că aflandu-se fericitul cu trup muritor se ridicase mai presus de trup. Deci ajungand la bătraneŢi prea adanci, s-a mutat către Domnul, unde impreună cu ingerii canta łiitorului a toate cantarea cea intreit sfantă. A cărui pomenire cu credinŢă săvarsind, prin rugăciunile lui, să ne invrednicim de vesnicele bunătăŢi si de fericirea cea vesnică. Amin.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Anunțuri