Iunie 17


17 Iunie


17- Iunie - unsufletortodox


În această luna, în ziua a saptesprezecea, pomenirea SfinŢilor Mucenici: Manuil, Savel si Ismail.

Acesti trei fraŢi erau din Persida, si fiind trimisi de Valtan, impăratul persilor, pentru pace, in zilele lui Iulian Paravatul (pe care-l văzuseră in Calcedon că aducea jertfa la idoli si mulŢi se trăgeau spre rătăcirea lui), fiind ei bine cinstitori si crezand in Hristos, plangeau si se rugau lui Dumnezeu să-i păzească in credinŢa ce aveau intr-Insul, si să nu se facă părtasi rătăcirii inchinătorilor la idoli. Deci, dacă sau vădit si au fost dusi la păganul Iulian, au fost bătuŢi si pătrunsi cu piroane la glezne, si arsi pe subŢiori cu făclii. Insă aceste chinuri le-au suferit toŢi impreună; dar apoi indeosebi Sfantul Manuil, primind făgăduinŢa de la necuratul impărat si nevoind a aduce jertfă la idoli, lau chinuit pe el in multe si felurite chipuri. Si asa impreună cu cei doi fraŢi ai lui, cu Savel si Ismail, au fost dusi la zidul cel dinspre Tracia, numit al lui Constantin, la loc rapos, si li s-au tăiat capetele. Iar Iulian Paravatul a poruncit ca să li se ardă trupurile, dar indată s-a deschis pămantul si a primit trupurile, din pricina cărei minuni mulŢi au crezut in Hristos. Iar după aceasta niste bărbaŢi cucernici, cunoscand de la Domnul nostru Iisus Hristos unde se află trupurile sfinŢilor, le-au ingropat cu miruri si cu tămaieri.

Tot în această zi, pomenirea pătimirii SfinŢilor Mucenici Isavru si cei împreună cu dânsul: Inochentie, Felix, Ermia si Peregrin.

Sfantul Isavru si cei impreună cu el erau din Atena. Dar, iesind de la patria lor si mergand la o pesteră din Apolonia, au aflat pe Felix, pe Peregrin si pe Ermia, pe care invăŢandu-i Sfantul Isavru să nu se dedea spre lucrurile cele lumesti si trecătoare, acestia au intărit cuvantul cu fapta; căci ferindu-se si fugind de vorba si adunarea rudeniilor lor, au fost insă paraŢi de rudenii la Tripondie eparhul, care prinzandu-i si neputand să-i facă să se lepede de Hristos, a poruncit de li s-au tăiat capetele cu sabia. Iar Isavru, diaconul lui Hristos, si cei impreună cu el au fost daŢi pe seama lui Apolonie, fiul eparhului, de către care au fost chinuiŢi prin foc si prin apă, dar fiind izbăviŢi din aceste chinuri in chip minunat, au intors pe mulŢi spre credinŢa lui Hristos, intre care erau si cei mai de frunte ai cetăŢii: fraŢii Ruf si Rufin. Si apoi, fiind condamnaŢi la pierzare, li s-au tăiat capetele.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului SfinŢitului Mucenic Filonid, episcopul Curiei.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Pior, care cu pace s-a săvârsit.

Zicerile / apoftegmele lui avva Pior din Patericul Egiptean.

  1. Fericitul Pior, lucrand vara la un oarecare, ii aducea aminte să-i dea plata. Iar acela nevrand, s-a intors la manastire. Iarăsi vremea venind, secerand la dansul si cu osardie lucrand, neprimind nimic, s-a intors la mănăstire. Al treilea an implinindu- se, si lucrarea cea obisnuită săvarsind, bătranul s-a dus neluand nimic. Dumnezeu insă a certat casa aceluia, care, aducand plata, il căuta la mănăstire pe sfant. Si abia găsindu-l a căzut la picioarele lui, dandui plata. Iar el zicea: „Mie Domnul mi-a dat”. Iar acela i-a dat voie să le dea preotului la biserică.
  2. Avva Pior manca umbland. Si intrebandu-l cineva de ce mănancă asa, i-a răspuns: „Nu voiesc să am mancarea ca pe un lucru, ci ca pe sublucru”. Iar către altul care tot despre aceasta l-a intrebat, i-a zis: „Voiesc ca nici cand mănanc să nu simtă sufletul dulceaŢa trupească”.
  3. S-a făcut odată sobor in Schit pentru un frate care a gresit. Si părinŢii grăiau, iar avva Pior tăcea. Mai pe urmă, sculandu-se, a iesit. Si luand un sac, l-a umplut cu nisip si il purta pe umărul lui. Si punand intr-o traistă puŢin nisip, o purta pe piept. Intrebat fiind de părinŢi ce inseamnă aceasta, a zis: acest sac care are nisipul cel mult, sunt greselile mele – căci multe sunt – si le-am lăsat dinapoia mea ca să nu simt durere pentru ele si să plang. Iar acestea mici sunt ale fratelui meu, inaintea mea si cu acestea mă indeletnicesc, judecandu-l pe el. Dar nu trebuie să fac asa, ci mai vartos pe ale mele să le aduc dinaintea mea si să port grijă de ele si să mă rog lui Dumnezeu ca să mi le ierte. Si auzind părinŢii, au zis: cu adevărat aceasta este calea mantuirii.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Anunțuri