Iunie 12


12 Iunie


12- Iunie - unsufletortodox


În această lună, în ziua a douăsprezecea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Onufrie egipteanul.

Acest cuvios Onufrie era din Egipt, petrecand viaŢa de obste, in pustia numită Ermupol a Tiveilor. Si auzind de viaŢa pustnicească a lui Ilie si a lui Ioan inaintemergătorul, a iesit din obste si a locuit in pustiu, nevăzand om nicidecum timp de 60 de ani. Pe acesta l-a aflat marele Pafnutie, cand a mers in pustiul cel mai dinăuntru, ca să ia binecuvantare de la sfinŢii bărbaŢi. Căci umbland Pafnutie 17 zile, si sosind la locul acela unde era sfantul Onufrie si mergand la dansul l-a rugat să-i spună numele si toată petrecerea vieŢii sale.

Pentru aceasta, Pafnutie, cunoscand toate acestea din insăsi gura aceluia, a povestit mai pe urma monahilor celor ce se pustniceau, nu numai despre acest dumnezeiesc Onufrie, ci si de alŢi cuviosi pe care i-a aflat umbland in pustie. Fiindcă s-a mutat Preacuviosul Onufrie către Domnul, atunci cand se afla acolo Pafnutie, care si-a rupt rasa in două: cu o jumătate a acoperit sfintele moaste ale Preacuviosului Onufrie (că era gol, fiind acoperit numai cu părul său cel alb) iar cealaltă jumătate de rasă a oprit-o ca să se acopere pe sine. Deci a ingropat Pafnutie sfintele lui moaste in locul acela, si indată a căzut coliba sfantului si s-a uscat finicul ce era acolo sădit, si a secat si apa. Se face soborul lui in sfanta sa casă de rugăciune, ce este in Mănăstirea Sfantului Alipie.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Petru, cel ce în Sfântul Munte al Athosului s-a pustnicit.

Acest fericit se afla cinstit cu lumească vrednicie, si luptandu-se in război cu agarenii a fost biruit si fiind prins viu, a fost băgat in temniŢa din Samara, ferecat fiind cu grele lanŢuri si cu cătuse. Iar de acolo peste nădejde scăpand prin mijlocirea Sf. Nicolae făcătorul de minuni, tot prin povăŢuirea acestuia s-a dus la Roma, unde imbrăcat fiind cu schima ingerească, de către papa cel de atunci, s-a rugat lui Dumnezeu cu stăruinŢă, ca să fie povăŢuit spre oarecare loc linistit, ca să petreacă acolo restul vieŢii sale in liniste desăvarsită precum se si făgăduise Domnului. Asadar intr-una din nopŢi, a văzut fericitul pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu si pe dumnezeiescul Nicolae, in urma ei, si rugand-o zicea: „Unde poruncesti, Stăpană, ca să-si petreacă robul tău Petru restul vieŢii, precum s-a făgăduit?” Iar apărătoarea lumii a răspuns: „In muntele Athosului am plăcerea să rămană el, căci pe el l-am ales spre mostenirea mea si pe cei ce scapă la el ii voi ocroti”. Desteptandu-se cuviosul, a mărturisit darurile cele mari ale Maicii lui Dumnezeu si ale adevăratului ei rob Nicolae. Pentru care s-a si dus la Sfantul Munte al Athosului, si cercetand toate cele de acolo, si afland o pesteră intunecoasă plină de taratoare otrăvite, cu rugăciunea pe toate le-a izgonit de acolo, si a petrecut după aceea in acea pesteră, ca un fără de trup, neavand nimic cu sine, in afară de trupul său si hainele cu care era imbrăcat, dar cu vremea si acestea tocindu-se, petrecea gol. Hrana sa din inceput erau ierburile care odrăsleau in preajma pesterii si ghinda. Mai pe urmă insă, prin ajutorul Născătoarei de Dumnezeu, s-a invrednicit de hrana cerească, ce i se aducea de inger la 40 de zile. Deci in această netrupească petrecere vieŢuind fericitul pe pămant 53 de ani, si multe ispite suferind de la uratorul binelui, satana, si deci toate mai presus arătandu-se cu puterea lui Dumnezeu, s-a mutat către El. Pe care l-a aflat un oarecare vanător, viu incă si aproape de sfarsit fiind. Si fiind povăŢuit de Dumnezeu, a luat cinstitele sale moaste si lea adus la Mănăstirea numită a lui Climent, si acolo a asezat această comoară. Iar de acolo le-au luat niste monahi in vremea nopŢii, si urcandu-se intr-o corabie, plutind s-au pogorat la un oarecare sat in preajma Traclei, numit Ficomon, si acolo a rămas această mare si necheltuită comoară, fiind bine primită si cinstită si de episcop si de popor, si izvoare de minuni pururea izvorand celor ce cu credinŢă se apropie de ea.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei MuceniŢe Antonina.

Aceasta a trăit in cetatea Niceii din Bitinia, pe vremea impăraŢilor DiocleŢian (284-305) si Maximian si a lui Priscilian guvernatorul. Către acest din urmă a fost adusă pentru mărturisirea in Hristos si bătută cu toiege peste sani si pusă in temniŢă. Apoi iarăsi fiind scoasă, a fost chinuită in felurite chipuri: au ars-o cu foc, au pus-o pe o platformă inrosită, i-au găurit palmele si tălpile cu cuie inrosite in foc. Si băgată iarăsi la inchisoare, a zăcut acolo două zile, rău chinuindu-se.

Cu toate acestea chinuri pe care le-a indurat, sfanta nu s-a lăsat zdrobită duhovniceste, mărturisindu-L pe Hristos pană in clipa morŢii sale.

Si apoi a fost scoasă, si iarăsi chinuită in multe feluri, iar la urmă i s-a tăiat capul si asa prin mucenicie si-a primit cununa.

După moarte trupul ei a fost aruncat in mare.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Ioan ostasul.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Zinon.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Iulian, cel prăznuit în biserica Dagat (Daguta) din Constantinopol, care cu pace s-a săvârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Anunțuri