Mai 9


9 Mai


9- Mai - unsufletortodox


În această lună, în ziua a noua, pomenirea sfântului slăvitului prooroc Isaia.

Sfântul prooroc Isaia, marele glăsuitor, a trăit în Ierusalim, pe vremea regelui Manase, fiul lui Iezechia, de către care a si fost tăiat cu ferăstrăul, si cu sfârsit mucenicesc si-a săvârsit viaŢa, fiind îngropat la locul ce se zice Aroil sau Roghil, aproape de trecătoarea apelor pe care le-a stricat regele Iezechia de le-a afundat. Si Dumnezeu a făcut spre semn de a izvorât iarăsi acest izvor al Siloamnlui pentru acest prooroc. Pentru că mai înainte de a nu muri, lesinând de sete, se ruga lui Dumnezeu, Care l-a ascultat si îndată a trimis Dumnezeu apă vie din izvorul Siloamului. De aceea s-a numit izvorul acesta Siloam, care se tâlcuieste trimis. Si în vremea lui Iezechia până a nu fi făcut puŢurile si fântânile, prin rugăciunea Isaiei a iesit puŢină apă, când era cetatea încercuită de vrăjmasi, ca să nu piară cetatea din lipsa de apă, fiindcă era Ierusalimul înconjurat de cei de alt neam. Că întrebau vrăjmasii, de unde aveau iudeii apă să bea. Si fiind înstiinŢaŢi că din izvorul Siloamului, au îngrădit cetatea de au încercuito si au străjuit Siloamul. Deci când veneau iudeii cu Isaia, fără de veste izbucnea apa. Drept aceea si până astăzi fără de veste izvorăste. Si de vreme ce s-a făcut aceasta prin rugăciunea proorocului Isaia, pentru aceasta, spre pomenirea lui, si poporul l-a îngropat cu osârdie si cu cinste aproape de Siloam, ca să aibă si după moartea lui prin mijlocul rugăciunilor sale îndulcirea apei.

Mormântul acestui prooroc se află aproape de mormintele regilor, din dosul mormintelor preoŢilor, spre partea cea dinspre miazăzi a Ierusalimului. Căci regele Solomon a făcut mormântul lui David tatăl său, însemnând spre răsăritul Sionului, care are intrare de la Gavaon, departe de cetate douăzeci de stadii. Si a făcut cale ocolită într-o parte si într-alta, care are intrare nestiută de mulŢi. Si până astăzi este nestiută de cei mai mulŢi dintre preoti, ca si de tot poporul, căci acolo îsi Ţinea regele aurul ce-i venea din Etiopia si aromatele, adică miresmele cele scumpe. Si de vreme ce regele Iezechia a arătat taina lui David si a lui Solomon preoŢilor babilonieni, care văzând minunea ce s-a făcut în trupul bolii lui, că s-a întors soarele înapoi cu zece ceasuri, si minunându-se pentru aceasta, au mers ca să vadă, de vreme ce Iezechia a făcut aceasta de a spurcat oasele părinŢilor săi, a blestemat Dumnezeu să fie neamul lui spre robie vrăjmasilor săi. Si l-a făcut fără de rod din ziua aceea.

Proorocul Isaia era la arătarea trupului astfel: avea barba lungă si ascuŢită, si se apropia a ajunge cu vârsta la bătrâneŢe. Si se face pomenirea lui în biserica sfântului mucenic Lavrentie, unde au fost asezate mai pe urmă si moastele lui, după ce mai întâi au fost aduse în Constantinopol.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Hristofor.

Sfântul Hristofor a trăit pe vremea împăratului Deciu, la anii două sute cincizeci. Acesta era un tânăr mercenar barbar, ajuns împreună cu alŢi ostasi într-un oras din Răsărit unde au supus la chinuri pe toŢi crestinii ce i-au găsit. Desi mare cât un urias la statură si foarte urât la faŢă, lui Reprove (căci asa îi era numele înainte) i s-a făcut milă de acesti oameni. Dar neputând să grăiască pe limba lor, s-a rugat lui Dumnezeu, si a fost trimis la el îngerul Domnului, zicândui: „Reprove, îmbărbăteazăte!” Si cum a atins îngerul buzele lui, a grăit el slobod. Si intrând în cetate, a înfruntat pe cei ce prigoneau pe crestini, si erau rătăciŢi pentru cele desarte, d socoteau că cele fără de suflet sunt zei. Pentru aceasta a fost bătut de un oarecare Vachie, către care răspunzând zicea că este oprit de porunca lui Hristos; dar de si-ar da pornire mâniei, nu i-ar sta înainte nici Vachie, nici puterea împăratului lui, ca o nimica si putredă fiind. Deci a trimis împăratul la dânsul două sute de slujitori, din pricina chipului lui îngrozitor si înfricosător, si din pricina puterii lui nestăpânite si nebiruite. Acesti slujitori îl găsiră având în mână un toiag, care toiag cu minune dumnezeiască a odrăslit; si mergând la împăratul, pe cale împuŢinându-se pâinile slujitorilor, rugându-se el lui Dumnezeu le-a adăugat si altele, de hrană, de care minune mare slujitorii spăimântându-se au crezut în Mântuitorul Hristos, si mergând la Antiohia au fost botezaŢi împreună cu sfântul Hristofor, de către sfântul sfinŢitul mucenic Vavila, episcopul Antiohiei, care în loc de Reprove, l-a numit Hristofor.

Deci stând înaintea judecăŢii împăratului, si văzându-l împăratul si îngrozindu-se, a căzut pe spate cu faŢa în sus. Si iarăsi venindu-si în fire, socoti să-l amăgească cu viclesug si să-l îmblânzească cu momelile, si cu încetul să-l facă să se despartă de Mântuitorul Hristos, însă nu pe faŢă. Pentru aceea îi adusese înainte două femei frumoase la faŢă, însă desfrânate si gata spre stricăciune si foarte stiutoare în a înfierbânta si a întărâta la porniri si la pofte nestăpânite si turbate pe bărbaŢii tineri; dintre acestea una se chema Calinica si cealaltă Achilina. Si le-a poruncit să intre la dânsul, si să se mestesugească în tot chipul, ca să se împrietenească cu dânsul si el să le îndrăgească încât să-l despartă de credinŢa Mântuitorului Hristos, si să aducă jertfă la idoli. Însă sfântul învăŢându-le, le-a îndepărtat de slujirea idolească. Si stând ele înaintea împăratului si mărturisind că sunt crestine, au fost date la cumplite chinuri, pe care răbdându-le au luat cununa muceniciei.

După aceea, aprinzându-se împăratul cu mânie mare a ocărât pe sfântul pentru chipul feŢei lui cel ciudat; iar el răspunzând a numit pe împăratul vas primitor de lucrările diavolului, pentru că aceasta însemna numele lui Deciu. Deci împăratul a dat hotărârea ca celor două sute de slujitori ce au fost trimisi să prindă pe sfântul si s-au botezat împreună cu dânsul, iar acum se închinau înaintea sfântului, să li se taie capetele. Iar pe sfântul Hristofor a poruncit să fie Ţintuit cu piroane, pe un instrument de chinuire făcut din aramă, iar dedesubtul lui a fost aprins foc mare; dar sfântul sedea linistit ca si cum s-ar fi aflat în odihnă si povestea niste lucruri minunate, de mulŢi necrezute, dar de cei credinciosi crezute si bineprimite, zicând că vedea un om foarte mare si preaînfrumuseŢat, îmbrăcat în vesminte albe, încât întuneca si soarele cu strălucirea sa, pe al cărui cap se afla o cunună foarte strălucitoare si că împrejurul lui erau ostasi purtători de foc, care se luptau cu niste negri grozavi pe care-i biruiau. Iar stăpânul acela înfricosat cu mânie întorcându-se, a biruit si a călcat toată puterea vrăjmasului. Atunci popoarele auzind acestea si văzând si pe sfântul, că era păzit nevătămat de focul ce ardea sub dânsul, au crezut si au trecut la credinŢa în Mântuitorul Hristos, si au scos pe sfântul din foc. Dar si acestia au fost tăiaŢi de slugile împăratului, iar sfântul Hristofor a fost chinuit în alte multe chipuri, iar la sfârsit i-au tăiat capul.

Si se face soborul lui la biserica sa ce este aproape de sfântul mucenic Polieuct, si la sfântul marele mucenic Gheorghe ce se află la locul numit Chiparisio.

Tot în această zi, pomenirea sfintelor două femei muceniŢe, Calinica si Achilina, ce au crezut prin sfântul mucenic Hristofor, care străpunse fiind cu frigări de la picioare până la umere, sau săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea sfinŢilor mucenici Epimah si Gordian.

SfinŢii acestia mai sus arătaŢi, Epimah si Gordian, erau cu neamul din Roma. Dar fiindcă au mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos, au fost prinsi si siliŢi de către stăpânitorul cetăŢii să se lepede de Hristos si să jertfească idolilor, dar ei nu s-au înduplecat; de aceea au fost chinuiŢi cu felurite chinuri, iar la sfârsit li s-au tăiat capetele, si asa au luat cununile nevoinŢei. Soborul lor se săvârseste în biserica sfântului mucenic Stratonic.

Tot în această zi, pomenirea sfântului cuviosului mucenic Nicolae cel nou din Vunena, care prin sabie s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea mutării moastelor sfântului Nicolae de la Mira la Bari, în anul 1087, când regiunea Mira Lichiei a căzut în mâinile turcilor.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Anunțuri