Mai 21


21 Mai


21- Mai - unsufletortodox


În această lună, în ziua a douăzeci si una, pomenirea sfinŢilor, măriŢilor, de Dumnezeu încoronaŢilor si întocmai cu apostolii, marilor împăraŢi Constantin si mama sa Elena.

Acest mare între împäraŢi, fericitul si pururea pomenitul Constantin, a fost fiu al lui ConstanŢiu, care se numea Clor, si al cinstitei Elena. ConstanŢiu a fost nepot de fiică lui Claudiu cel ce a împărăŢit în Roma mai înainte de împărăŢia lui DiocleŢian si a lui Carin. Acest ConstanŢiu, după ce a fost primit de DiocleŢian si de MaxenŢiu Erculiu ca să fie părtas al împărăŢiei lor, când Maximian Galeriu dimpreună cu alŢi prigonitori, cu tărie ridicaseră prigonire asupra tuturor crestinilor, el singur întrebuinŢând blândeŢea si mila, mai vârtos pe cei ce se luptau pentru credinŢa lui Hristos îi întrebuinŢa sfetnici si părtasi ai slujbelor împărătesti. ÎnvăŢând el buna cinstire pe Constantin fiul său cel iubit, care după acestea s-a numit întâiul împărat al crestinilor, l-a lăsat mostenitor al împărăŢiei sale, în insulele Britaniei. După ce Constantin a fost înstiinŢat de lucrurile necinstite, desfrânate, pierzătoare si proaste, pe care le făcea în Roma, MaxenŢiu, fiul lui Erculiu, si îndemnat de dumnezeiasca râvnă si chemând pe Hristos împreună ostilor, a pogorât împotriva lui MaxenŢiu. Deci, văzând Dumnezeu curăŢenia sufletului lui i s-a arătat mai întâi în somn, după aceea în amiaza zilei, închipuind semnul Crucii scris cu stele: , l-a arătat lui si celor ce erau vrednici. Deci, îndrăznind în chipul cinstitei Cruci si făcând cu aur semnul Crucii pe arme, a mers la Roma, si pe însusi pierzătorul MaxenŢiu l-a aruncat în râul Tibon, înecându-l lângă podul Milvia, si asa a izbăvit pe cetăŢenii Romei de tirania acestuia. Atunci marele Constantin, pornindu-se de la cetatea romanilor si mergând pe cale voia să zidească o cetate pe numele său în Ilion, unde se zice că a avut loc războiul Troienilor cu elinii; însă a fost oprit prin dumnezeiasca înstiinŢare si i s-a poruncit de la Dumnezeu ca mai de grabă în BizanŢ să-si zidească cetatea. Deci, urmând voii celei dumnezeiesti, a zidit această de Dumnezeu păzită cetate pe numele său, pe care a si adus-o lui Dumnezeu ca pe o pârgă a credinŢei sale. Si deoarece căuta scumpătatea credinŢei celei din vremea noastră, a adunat în Niceea arhierei din toate părŢile, prin care s-a propovăduit credinŢa ortodoxă, si Fiul a fost recunoscut deofiinŢă cu Tatăl, iar Arie si cei împreună cu el au fost daŢi anatemei, dimpreună cu hula lor. A trimis încă si pe maica sa Elena la Ierusalim pentru căutarea cinstitului lemn pe care a fost pironit cu trupul Hristos, Dumnezeul nostru; apoi, aceste părŢi de lemn sfânt au fost mutate, adică o parte a fost asezată chiar în Ierusalim, iar cealaltă parte a adus-o în împărăteasca cetate.

Împărăteasa Elena, după ce a ajuns la Constantinopol, si-a săvârsit viaŢa; iar marele Constantin, împodobind cetatea cu înnoiri si cu prăznuiri, si puŢin ceva trecând peste patruzeci si doi de ani ai împărăŢiei sale, si începând războiul cu persii, si în oarecare sat lângă Nicomidia fiind, s-a mutat către Domnul, si a fost adus în cetatea sa, unde a fost primit cu evlavie si cu prea încuviinŢate întâmpinări, a fost asezat în biserica sfinŢilor apostoli. Si a împărăŢit în Roma cea Nouă în anul de la zidirea lumii, cinci mii opt sute optsprezece; iar de la venirea cea în trup a Mântuitorului nostru Dumnezeu trei sute treizeci si sapte, fiind al treizeci si doilea împărat de la August.

Si se săvârseste pomenirea lui în preasfânta biserică cea mare, în biserica sfinŢii apostoli, si în dumnezeiasca biserica sa, în Mânăstirea Chinsterna lui Vis, unde mergând patriarhul împreună cu împăratul si cu suita sa cu litanfe, săvârsesc aducerea dumnezeiestilor Taine.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noului cuvios mucenic Pahomie, care a mărturisit la locul numit Usac al Filadelfiei, la anul o mie sapte sute treizeci (1730), si care de sabie s-a săvârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Anunțuri