Aprilie 4


4 Aprilie


4- Aprilie - unsufletortodox


În această lună, în ziua a patra, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Iosif, scriitorul de cântări.

Preacuviosul Iosif a fost din Eparhia Siciliei, din părinŢi cu numele Plotin si Agata. Era binecredincios si blând la obicei si îndeletnicindu-se pururea cu deprinderea dumnezeiestilor Scripturi. Încăpând patria lui in mâinile agarenilor, a mers cu maicăsa si cu fraŢii săi la Peloponez, si de acolo la Tesalonic, unde s-a si călugărit si a intrat în nevoinŢele duhovnicesti. Patul lui era pământul, asternutul lui o piele, iar haina lui proastă si sărăcăcioasă; hrana lui, puŢină pâine, si băutură, apă. Sta în picioare toată noaptea la rugăciune si cu îngenunchere. Totdeauna avea cântări în gura sa, lucrul mâinilor sale era caligrafia, iar când părăsea scrisul, avea citirea dumnezeiestilor Scripturi. Din acestea s-a făcut asa de blând si de înŢelept, plecat, fără de rautate, întreg la minte, si câte urmează acestora. Având o bogăŢie ca aceasta de fapte bune, s-a hirotonit preot. Si în scurtă vreme s-a dus la Constantinopol cu sfântul Grigorie Decapolitul, cu care s-a închis în biserica sfântului mucenic Antipa, veselindu-se în grele petreceri, si in căile vieŢii pustnicesti. Iar de vreme ce răsărise eresul cel hulitor de Hristos, al luptătorilor împotriva icoanelor, fericitul acesta încă a purces să meargă la Roma, rugat fiind de unii, si prinzându-l corăbiile barbarilor, l-au dus legat la Creta si l-au băgat în închisoare, unde a învăŢat pe toŢi calea mântuirii, si a scăpat pe mulŢi din mâinile diavolului. Arătându-i-se acolo oarecare om cu sfinŢită cuviinŢă de la Mira Lichiei, i-a zis: Iată, primeste această cărticică; si el, luând-o, citea si cânta acestea: „Grăbeste, Indurate, si sârguieste ca un milostiv spre ajutorul nostru, că poti voind”. Si această cântare, o minune, se făcu dimineaŢa lucru aievea. Căci atunci murind Teofil ocrotitorul eresului, Biserica lui Hristos a dobândit iarăsi podoaba si bunacuviinŢă a cinstitelor icoane. Pentru aceasta atunci si cinstitul acesta Iosif fiind slobozit de la închisoarea din Creta, s-a dus la Constantinopol, si dobândind de la oarecine o parte din sfintele moaste ale sfântului apostol Bartolomeu, a făcut el împreună cu cinstitul Grigorie o biserică în numele apostolului. Pentru aceasta, aflându-se în grijă si în gândire multă, a-i împodobi praznicul cu cântări cuvioase si tropare, se ruga cu lacrimi si cu suspinuri, ca să dobândească darul acesta, pe care l-a si dobândit. Căci văzu un om înfricosător, eu chip apostolesc, care ridică sfânta Evanghelie de pe sfânta masă, si o puse pe pieptul lui, si apoi îl binecuvântă. Aceasta a fost începătura dumnezeiescului dar. Căci de atunci si mai pe urmă fără de trudă si prea lesne alcătuia sfintitele cântări, si le da celor ce cereau, încât socoteau unii cum că nu le scoate de la sine, ci le învaŢă întâi de la alŢii, apoi le zice pe de rost, si asa le dă celor ce le pofteau. Dar nu era asa pricina, precum socoteau aceia amăgindu-se, ci era dat din dumnezeiescul dar a le izvodi. Drept aceea era de gurile tuturor lăudat, si de toti dorit si iubit, nu numai de cei simpli si de boieri, ci chiar si de împăraŢii cei de atunci. Si a fost osândit la izgonire de Barda cezarul, unchiul împăratului Mihail, pentru că sfântul îl mustrase. Ci iarăsi numaidecât chemat din izgonire, îsi luă pe seama lui paza sfintelor vase ale sfintei biserici a lui Dumnezeu, fiind patriarh minunatul Ignatie. Si nevoindu-se pentru dreapta credinŢă, a fost izgonit la Cherson. Iar după moartea lui Barda a fost eliberat de acolo de Teodora împărăteasa, care a întărit Ortodoxia, si făcând laude multor sfinti, a răposat, si au fost îngropate cinstitele lui moaste la mânăstirea unde si acum se află.

Tot in această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Gheorghe din Maleo.

Sf. Gheorghe a trăit în sec. al IX-lea. PărinŢii au vrut să-l însoare dar el a refuzat si s-a dus la mănăstirea din Muntele Malea, în Peloponez, adunînd în jurul său mulŢi ucenici. Avea darul vederii celor ce aveau să fie în viitor si si-a proorocit moartea cu trei ani înainte de a se întâmpla. Sf. Gheorghe s-a dus la Domnul în sec. al VI-lea.

În slujba de pomenire Sf. Gheorghe este numit înger pământesc si făcător de minuni.

Tot in această zi, pomenirea sfintei muceniŢe Fervuta, a slujnicii ei, si a tovarăselor lor.

Sfânta MuceniŢă Fervuta laolaltă cu sora si slujnicele ei au răbdat mucenicie pentru Hristos între anii 341 si 343. Sf. Fervuta si sora sa erau surori ale Sf. Simeon Episcopul din Seleucia, care a suferit pentru Hristos în vremea împăratului persan Sapor între anii 341-344.

Atât surorile cât si tovarăsele lor au fost aduse la curte pentru a o sluji pe împărăteasă. Sf. Fervuta iesea în evidenŢă prin frumuseŢea ei neobisnuită, iar împărăteasa a sfătuit-o să se căsătorească pentru a dobândi o poziŢie socială mai înaltă. Dar sfânta a refuzat deoarece s-a dăruit fecioriei întru Hristos.

La scurt timp, împărăteasa s-a îmbolnăvit. Vrăjitorii care veniseră să o tămăduiască pe împărăteasă s-au rănit de frumuseŢea Fervutei. Unul din ei a cerut-o de soŢie iar sfânta i-a răspuns că este crestină si că este mireasa lui Hristos. Ca să se răzbune, amorezul refuzat l-a minŢit pe împărat că boala împărătesei se trage de la otrava pe care i-au dat-o slujnicele. Atunci acestea au fost aduse la judecată din ordinul împăratului.

La proces ele au declarat că sunt nevinovate si că sunt pregătite să accepte moartea pentru Hristos.

Judecătorul sef, vrăjitorul Mauptis, rănit si el de frumuseŢea Fervutei, a trimis un om în celula prizonierelor ca să-i propună Fervutei si celorlalte libertatea în schimbul acceptului Sfintei Fervuta să-i devină soŢie. CeilalŢi doi judecători i-au făcut în secret aceeasi propunere sfintei fecioare, unul după celălalt.

Sf. Fervuta a respins cu hotărâre toate propunerile spunînd că este mireasa lui Hristos si că nu ar accepta niciodată o căsătorie lumească.

MuceniŢele au fost găsite vinovate de a fi crestine si de vrăjitorie împotriva împărătesei pe care ar fi otrăvit-o. Au fost condamnate la moarte prin tăierea trupurilor în bucăŢi. După aceea, ei au asezat trei bucăŢi într-o parte si trei în alta, spunînd împărătesei să treacă printre ele ca să se vindece de boala ei.

Trupurile sfintelor muceniŢe au fost aruncate într-un sanŢ de unde au fost recuperate în secret de crestini si îngropate.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Puplie.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Platon egumenul Manăstirii StudiŢilor.

Tot în această zi, pomenirea a trei sfinŢi preacuviosi: Teona, Simeon si Forvin, care în pace s-au săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Zosima, care a îngropat pe sfânta Maria Egipteanca.

Sf. Zosima s-a născut la sf. sec. al V-lea, trăind într-o mănăstire pe malul Iordanului. Acesta a întâlnit-o pe Sf. Maria Egipteanca (1 aprilie), a împărtăsit-o si după ce s-a dus la Domnul a îngropato.

Sf. Zosima s-a săvârsit în anul 560 la vârsta de 100 de ani.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Teona, care a sihăstrit în Mânăstirea Pantocratorului, iar mai în urmă a ajuns episcop al Tesalonicului si care în pace s-a săvârsit.

Sfântul Teona a fost ucenicul Sf. Iacob din Kastoria (1 noiembrie) si a trăit la începutul sec. al XVI-lea. A trăit o vreme în Mănăstirile Pantocrator si Simonopetra din Muntele Athos. El a pus bazele mănăstirii Sf. Anastasia si a fost sfinŢit Arhiepiscop al Tesalonicului. S-a săvârsit în pace.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Anunțuri