Aprilie 26


26 Aprilie


26- Aprilie - unsufletortodox


În această lună, în ziua a douăzeci si sasea, pomenirea sfântului sfinŢitului mucenic Vasile, episcopul Amasiei.

Măritul mucenic al lui Hristos Vasile a fost episcop al Amasiei, pe vremea lui Liciniu, care, fiind cumnat marelui Constantin după sora sa Constantina, a fost trimis de dânsul împotriva lui Maximin, ce se ridicase si luase oarecare părŢi ale răsăritului de le Ţinea ca un tiran. Mergând Liciniu la Nicomidia, răscoala se potolise, si tiranul Maximin nădăjduind să se împotrivească prin luptă, a scăpat de primejdia ce era să-i vie. Liciniu a adus jertfă idolilor la Nicomidia, si a poruncit să-i aducă înainte din Amasia pe sfântul Vasile, cu o fecioară anume Glafira, care fusese slujnică Constantinei, femeia lui Liciniu; si temându-se Glafira că Liciniu o îndrăgise, a îndrăznit de a spus stăpânei sale si aceea a trimis-o în Anatolia dându-i avere. Si umblând Glafira din loc în loc, nimerise la Amasia, unde dăduse banii ce avea la dânsa episcopului, ca să zidească biserică. Auzind acestea Liciniu a poruncit să-i prindă pe amândoi si să-i ducă înaintea lui; dar Glafira a murit înainte de a veni, însă fericitul Vasile a venit la Nicomidia către împăratul, care a dat poruncă să i se taie capul, căci se pusese tare împotrivă si ocăra bicisnicia celor ce erau socotiŢi dumnezei si desertăciunea lor. După ce i s-a tăiat capul, au fost suit într-o corabie capul si trupul sfântului; apoi au fost aruncate capul într-o parte iar trupul în alta, iarăsi s-au unit si s-au alipit după fireasca potrivire, si s-a aflat întreg sfântul, în golful de la Sinope al mării. Aflându-l niste pescari l-au tras cu mreje la uscat, precum arătase îngerul lui Epildifor, care primise pe sfântul la Nicomidia; acesta mergând cu Teotim si Partenie diaconii, ce veniseră cu sfântul în Amasia, l-au scos din mreajă, si cinstindu-l cu miruri si cu cântări, l-au trimis la Amasia.

Tot în această zi, sfânta Glafira, cu pace s-a săvârsit.

Fecioara Glafira era slujnica soŢiei împăratului Licinius, ConstanŢia. Acesta s-a rănit de frumuseŢea ei si căuta apropierea ei. Fecioara a cerut ajutorul împărătesei, ca să scape de împăratul curtezan. Îmbrăcînd-o în haine bărbătesti si dându-i bani de călătorie, împărăteasa a trimis-o la Pontus împreună cu un alt slujitor credincios. Împăratului i-au spus că Glafira a înnebunit si că este pe moarte. Pe drum spre Armenia, Sf. Glafira s-a oprit la Amasea, unde a fost găzduită de episcopul locului, Sf. Vasile.

La vremea aceea sfântul construia o biserică în oras. Sf. Glafira a donat toŢi banii de la ConstanŢia pentru construcŢia bisericii si i-a scris împărătesei să-i mai trimită alŢii ca să poată termina construcŢia. Împărăteasa i-a îndeplinit rugămintea dar scrisoarea a căzut în mâinile lui Licinius, care înfuriat, i-a ordonat guvernatorului orasului să-i trimită pe ierarh si pe fecioară la el. Însă Sf. Glafira a murit înainte să ajungă edictul în Amasea iar Sf. Vasile a fost dus la împărat. Doi diaconi, Partenie si Teotim l-au urmărit pe Sf. Vasile si sau stabilit într-un loc aproape de închisoarea unde era acesta Ţinut.

Evlaviosul crestin Elpidefor l-a mituit pe gardian si în fiecare noapte mergea cu Partenie si Teotim să-l viziteze pe sfânt. Cu o seară înainte de proces, el a început să cânte Psalmi rostind „si dacă m-as sălăslui la marginea mării si acolo …mâna ta mă va povăŢui si mă va Ţine dreapta Ta” (Psalmi 138/139:9-10). Acelea erau cuvinte profetice.

De trei ori sfântul a căzut în lacrimi si diaconii se temeau că nu va putea îndura chinurile dar el i-a linistit.

La proces sfântul a refuzat cu tărie să se lepede de credinŢă si să devină preot păgân, asa încât a fost condamnat la moarte. Elpidefor le-a dat bani soldaŢilor ca să-l lase pe Vasile să se roage si să vorbească cu prietenii săi înainte de execuŢie. Apoi sfântul i-a spus călăului: „Prietene, du la îndeplinire ce Ţi s-a spus” si linistit si-a plecat capul ca să-l taie sabia.

Elpidefor a vrut să cumpere cu bani de la soldaŢi rămăsiŢele pământesti ale sfântului dar soldaŢilor le-a fost frică de împărat si au aruncat trupul si capul sfântului în mare. După acestea un înger al lui Dumnezeu i-a apărut lui Elpidefor în vis de trei ori spunîndu-i: „Episcopul Vasile este la Sinope si te asteaptă.”

Auzind mesajul, Elpidefor si diaconii au mers pe mare până la Sinope, unde au angajat niste pescari care să-i ajute cu plasele de pescuit. Când au aruncat năvoadele acolo unde au spus cei doi diaconi, nu au găsit nimic. Atunci Elpidefor le-a spus să arunce plasele în numele Domnului Dumnezeului său, pe Care el Îl proslăvea si abia atunci năvoadele au scos la suprafaŢă moastele Sf. Vasile care avea capul alipit de corp si numai urma loviturii de sabie se mai vedea pe gât. Sfintele moaste ale Sf. Vasile au fost duse la Amasea si îngropate în biserica construită de el însusi.

Tot în această zi, preacuvioasa Iusta, cu pace s-a săvârsit.

Tot în această zi, preacuviosul Nestor.

Acest cuvios Parinte, părăsind părinŢii, si călugărindu-se, cu pace s-a săvârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Anunțuri