Aprilie 2


2 Aprilie


2- Aprilie - unsufletortodox


În această lună, în ziua a doua, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Tit, făcătorul de minuni.

Acest fericit si sfânt părinte al nostru Tit, iubind pe Hristos din tânăra vârstă, si lepădându-se de lume, a mers la o mânăstire de obste, si atâta s-a supus pe sine smereniei si ascultării, încât nu numai pe ceilalŢi fraŢi ai mânăstirii aceleia i-a întrecut, ci si pe tot omul. Făcindu-se păstor oilor celor cuvântătoare ale lui Hristos, avea atâta blîndeŢe si dragoste si milosârdie ca nimeni altul; si s-a păzit curat si la trup si la suflet din copilărie, ca un inger al lui Dumnezeu. Drept aceea si mare făcător de minuni făcându-se, către Domnul s-a mutat, lăsând ca un stâlp însufleŢit si icoană adevărată, faptele cele bune ale sale, si ucenicii, si pe cei ce au pustnicit împreună cu dinsul.

Tot în această zi, pomenirea sfinŢilor mucenici si fraŢi buni, Amfian si Edesie.

Acesti sfinŢi au trăit pe vremea împăratului Maximian, fraŢi din maică, din pămintul Lidiei. Mergînd ei la Berit, si de mucenicul Pamfil fiind invăŢaŢi în dreapta credinŢă, au stat înaintea stăpînitorului Urban. Si propovăduind Amfian, în priveliste, pe Hristos Dumnezeu, a fost bătut peste obraz si călcat de picioarele ostasilor, apoi ungându-i picioarele cu untdelemn le ardeau cu foc, si mai în urmă l-au spînzurat; asa încât se vedea sfântul cu totul umflat, coastele fiindu-i zdrobite de multele lovituri ale picioarelor ostasilor, iar carnea de pe picioare arsă de foc. Dar rămânând în credinŢa si mărturisirea lui Hristos, a fost aruncat in adâncurile mării si acolo s-a săvârsit; iar Edesie, la Alexandria cea din Egipt, fiind judecat a se necăji la minele de aramă. Si văzând pe guvernatorul Ieroclis că chinuieste pe crestini, necruŢîndu-se pe sine, cu însăsi mâna sa, a bătut pe acel stăpînitor, si pentru aceasta la multe chinuri a fost dat. Si fiind aruncat în mare, s-a săvârsit si a luat cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Policarp.

Tot în această zi, pomenirea sfintei muceniŢe Teodosia din Tir.

Odată, în vremea persecuŢiei împotriva crestinilor care dura deja de cinci ani, Sf. Teodosia în vârstă de 17 ani a vizitat prizonierii crestini condamnaŢi în Pretoriumul din Cezareea, Palestina. Erau Sfintele Pasti si mucenicii vorbeau despre ÎmpărăŢia lui Dumnezeu. Sf. Teodosia i-a rugat să o pomenească si pe ea când vor ajunge în faŢa lui Dumnezeu.

SoldaŢii au prins-o si au dus-o în faŢa lui Urban, guvernatorul, spunînd că acea fecioară se închina în faŢa prizonierilor. Acesta i-a cerut să jertfească la idoli dar a refuzat, mărturisindu-si credinŢa în Hristos. Apoi au torturat-o îngrozitor, rupîndu-i carnea cu cârlige de fier până i s-au văzut oasele.

MuceniŢa a răbdat în tăcere si cu zâmbetul pe faŢă chinurile si când guvernatorul i-a cerut din nou să sacrifice la idoli iar ea i-a răspuns: „Nebunule, mi s-a dăruit să fiu în rândul mucenicilor”. Apoi i-au pus o piatră de gât si a fost aruncată în mare dar au salvat-o îngerii. Din nou au prins-o si a fost dată să o sfâsie fiarele sălbatice dar acestea nu s-au atins de ea. În final călăii i-au tăiat capul.

Noaptea, Sf. Teodosia a apărut părinŢilor ei care au încercat să o convingă să nu se sacrifice pentru Hristos. Era îmbrăcată într-o haină strălucitoare, cu o cunună pe cap si o cruce strălucitoare de aur în mână, spunîndu-le: „PriviŢi gloria de care aŢi vrut să mă lipsiŢi!”

Sf. MuceniŢă Teodosia din Tir a îndurat mucenicie în anul 307. Ea mai este prăznuită si în 29 mai, zi în care i s-au mutat sfintele moaste la Constantinopol si apoi la VeneŢia.

Tot în această zi, pomenirea sfîntului Grigorie cel ce în sânul Nicomidiei a sihăstrit, la anul 1240, si care cu pace s-a săvârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Anunțuri