Aprilie 17


17 Aprilie


17- Aprilie - unsufletortodox


În această lună, în ziua a saptesprezecea, pomenirea sfântului sfinŢit mucenic Simeon, episcopul Persidei, cu însoŢitorii săi Avdela preotul, Gotazat, Fusic si alŢii o mie o sută cincizeci.

Ctesifon si Salic care domneau în cetăŢile Persidei, pe când împărăŢea în Ţara Persidei Sapor, au scris împăratului că arhiereul crestinilor Simeon si alŢi mulŢi nu vor să se supună împărăŢiei si să dea dajdie, ci îsi aleg mai degrabă a muri pentru Hristos, decât să slujească cu ponos si cu necinste. Mâniinduse pentru acestea împăratul, a poruncit să fie adus sfântul Simeon legat cu două lanŢuri, si trimis la temniŢă. Acolo sfântul a întors la credinŢa în Hristos pe prepozitul Gotazat, care fusese mai înainte crestin, dar pentru cinstea ce avea la împăratul si de frică se închinase soarelui după legea persilor; pe care prinzându-l, i-a tăiat capul, în locul binelui ce-i făcuse acesta, căci el crescuse pe împăratul, de când fusese înŢărcat de la sân. Auzind de dânsul, în temniŢă, sfântul Simeon se bucura si se ruga lui Dumnezeu cu ceilalŢi, ca si el să se săvârsească în acelasi chip. ScoŢându-i si pe dânsii din temniŢă, li sau tăiat capetele, fiind la număr o mie o sută cincizeci. Au tăiat întâi pe sfântul Simeon, îndemnând la aceasta si pe ceilalŢi. Se zice că unul din cei ridicaŢi s-a înfricosat, iar îngrijitorul palatului care se numea Fusic, îl îmbărbăta să nu se sperie nicidecum, ci să închidă ochii si să primească tăierea, că este grabnică moartea; dar fiind pârât pentru aceasta, si mărturisind cu îndrăzneală că crede în Hristos, i s-a tăiat limba, si i s-a jupuit pielea, si asa si-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Acachie, episcopul Melitinei.

Acest preacuvios a fost din Melitina Armeniei, din părinŢi binecredinciosi, temători de Dumnezeu care, fiind neroditori, prin rugăciune si prin înfrânare au cerut lorusi de la Dumnezeu această roadă binecredincioasă, pe cuviosul Acachie, pe care crescându-l întru învăŢătura cărŢilor, l-au dus la episcopul cetăŢii aceluia, si l-au dat spre slujba lui Dumnezeu, căci asa s-au fost făgăduit când au cerut de la Dumnezeu să le dea acest rod. În acea vreme era episcop fericitul Otrie cel ce a fost unul din cei o sută cincizeci de sfinŢi, la Sinodul al doilea, împotrira eresului lui Machedonie, luptătorul în contra Duhului Sfânt. Cunoscând darul lui Dumnezeu ce era întru Acachie încă din pruncia lui, l-a făcut cleric bisericesc; si trecând Acachie din putere în putere, întru faptele cele bune si întru osteneli bisericesti cu viaŢa cea plăcută lui Dumnezeu, s-a suit la treapta preoŢiei si făcân-du-se vas ales Sfântului Duh, s-a învrednicit de treapta arhieriei ca un vrednic, si a fost episcop al cetăŢii Melitinei, după moartea episcopului Otrie, fiind ales de toŢi cu un glas. Acesta a fost la Soborul al treilea ce s-a Ţinut la Efes, dimpreună cu sfântul Chiril patriarhul Alexandriei, împreună si cu ceilalŢi sfinŢi părinŢi, împotriva lui Nestorie patriarhul Constantino-polului, care hulea pe preacurata Fecioară de Dumnezeu Născătoarea; pe acesta surpându-l, l-au dat anatemei, ca pe un eretic si păgân. Si asa Acachie, fiind iubit de toŢi sfinŢii părinŢi si lăudat, încă si de împăratul cel binecredincios, Teodosie cel Mic, mult a fost lăudat si întru mulŢi ani păstorind Biserica lui Hristos, si multe minuni făcând, s-a mutat către Domnul, punându-se sfintele lui moaste lângă mormântul sfântului mucenic Polieuct, cu care împreună acum stă în cetele sfinŢilor.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Adrian.

Si acest mucenie Adrian era unul din cei ce oarecând au fost prinsi si au fost pusi la felurite închisori. Fiind scosi din închisoare, în vremea când grecii se aflau în rătăcire si jertfeau zeilor celor mincinosi, era silit si acesta să se apropie de jerfelnic si să aducă tămâiere. Dar el nu numai că nu s-a plecat a face aceasta, ci tare fiind cu trupul si viteaz, a răsturnat jertfelnicul, si jertfele ce erau deasupra lui le-a vărsat si focul l-a împrăstiat. Pornind prin aceasta spre urgie pe guvernator si aprinzând mânia închinătorilor la idoli a fost prins si bătut fără cruŢare, si l-au aruncat într-un cuptor ars cu foc, si asa s-a săvârsit cu pace.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinŢi părintele nostru Agapet, papă al Romei.

Acest între sfinŢi părintele nostru Agapet a trăit pe vremea împărăŢiei lui Justinian, crescut fiind prin sihăstrie si virtute si învrednicit de cinstea preoŢiei. Purcezând să meargă la Constantinopol, ca să se întâlnească cu împăratul Justinian, îndată pe cale a dat dovadă de virtutea sa si de îndrăzneala către Dumnezeu, căci ajungând în Grecia, văzând un om cuprins de două neputinŢe, căci nici nu putea vorbi, nici nu putea umbla, apucându-l de mână, l-a făcut cu picioare noi, si băgându-i în gură sfântă părticică din stăpânescul Trup, I-a arătat bine grăitor. Dar si după ce a ajuns la Poarta de aur, punând mâna pe un orb ce s-a apropiat de el, i-a dăruit puterea vederii. Drept aceea după vrednicia virtuŢii sale, fiind primit de cei în dregătorii si de senat si de însusi împăratul si de toată cetatea, si izgonind din Scaunul Constantinopolului pe Antim episcopul Trapezuntei, care rău trecuse la acel scaun, ca cel ce cugeta ale lui Eutihie si ale lui Sever, l-a dat pe el anatemei si a hirotonit pe preacucernicul preot Mina al preasfintei bisericii celei mari, încuviinŢat cu viaŢa si cu cuvântul, si care avea drepte cugetările credinŢei. Pe acesta asezându-l în scaunul patriarhicesc, după câtăva vreme s-a mutat către Domnul.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Anunțuri