Martie 31


31 Martie


31- Martie - unsufletortodox


În această lună, în ziua a treizeci si una, pomenirea sfântului sfinŢitului mucenic Ipatie, episcopul Gangrelor.

Cel intre sfinŢi părintele nostru Ipatie a inflorit in Cilicia, s-a nevoit in GalaŢia, a ajuns arhiereu in Gangre si luand parte la Sinodul intai Ecumenic al celor trei sute optsprezece părinŢi de Dumnezeu purtători, a fost cu totul plin de Duhul Sfant. El a ajuns vestit prin aceea că, după ce a răbdat multe ispite, a ajuns să săvarsească felurite minuni.

Odată cand se intorcea din cetatea impărătească, unde săvarsise minunea uciderii in faŢa tuturor a balaurului asezat langă cămările impărătesti, si se indrepta către scaunul său de la Gangre, unii dintre aceia care impărtăseau erezia lui Novat si care de mai multă vreme purtau in inimi ură cumplită impotriva lui, aŢinandu-i calea in niste locuri stramte si pline de prăpăstii, pe unde obisnuia sfantul să treacă si stand ascunsi acolo, cand sfantul a ajuns in dreptul lor au năvălit asupra lui, intocmai ca niste fiare sălbatice scăpate dintr-o cursă, unul cu lemnul, altul cu piatra, iar altul cu sabia, impingandu-l către prăpastie. Si aruncandu-l de la o mare inălŢime in acea prăpastie, i-au făcut o mulŢime de răni, intocmai precum mai inainte făcuseră si iudeii celui dintai mucenic Stefan. Deci, sfantul căzand pe jumătate mort in apa care trecea prin acea prăpastie, după ce s-a desteptat din durere, ridicandu-si ochii către cer, a zis: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta”. Dar chiar pe cand se ruga, o femeie necurată si blestemată, luand o piatră mare si lovindu-l in cap, l-a lipsit pe sfant si de rămăsiŢa de viaŢă care mai era in el, nenorocita si ticăloasa. Si sfantul suflet al fericitului Ipatie s-a dus in mainile lui Dumnezeu, iar femeia aceea blestemată, fiind cuprinsă de un duh necurat, isi lovea incetat pieptul cu aceeasi piatră, cu care lovise pe sfant; asemenea si toŢi cei ce luaseră parte la uciderea sfantului au inceput să fie chinuiŢi de duhurile necurate. Si, ascunzand trupul sfantului intr-o sură cu paie, au plecat de acolo. Dar Ţăranul, a căruia era sura, venind să ia nutreŢ pentru vitele lui a auzit slavoslovire de cantece ceresti si dand mai apoi de trupul neinsufleŢit al fericitului părinte, a vestit tuturor aceasta.

Locuitorii cetăŢii Gangrelor afland despre aceasta, s-au adunat acolo si cu jale de obste luand sfintele moaste ale episcopului lor, le-au adus in cetatea lor, asezandu-le intr-un loc de seamă. Iar femeia aceea venind si lovindu-si continuu pieptul cu piatra cu care omorase pe sfant, după ce dumnezeiestile lui moaste au fost asezate in mormant, indată a luat vindecare si tot asa si ceilalŢi ucigasi ai sfantului. Si multe alte minuni s-au mai făcut cu prilejul inmormantării moastelor sfantului, pe care insă, pentru mulŢimea lor, le-am lăsat deoparte.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Acachie Mărturisitorul.

Acesta a trăit pe vremea impăratului Deciu si propovăduind credinŢa crestină, a fost prins si adus inaintea ipatului Marcian. Si intrebat fiind cu privire la cele ce propovăduia, el a istorisit toată randuiala intrupării Fiului lui Dumnezeu si a vădit inselăciunea inchinătorilor la idolii elinesti. Pentru aceasta a fost supus la chinuri si apoi a fost aruncat in inchisoare. Marcian incunostiinŢand pe impăratul Deciu despre aceasta si, după cercetarea pe care o făcuse sfantului, trimiŢand impăratului scrisori, la porunca lui Deciu, sfantul a fost eliberat din inchisoare. Si mergea dintr-un loc intr-altul, purtand in trupul său rănile lui Hristos. Iar după ce a invăŢat pe mulŢi credinŢa in Hristos si a strălucit prin minuni si invăŢături, s-a odihnit in pace.

Tot în această zi, pomenirea sfinŢilor mucenici care au mărturisit în Persia: Avdas episcopul, Veniamin diaconul, nouă mucenici împreună cu ei si alŢi mulŢi sfinŢi, care au fost aruncaŢi în închisoare si care au fost mâncaŢi de vii de soarecii si de pisicile închise laolaltă cu ei.

In vremea impărăŢiei lui Teodosie cel Mic, Izdigherd, impăratul persilor, a pornit război impotriva Bisericilor, luand pricină din următoarea imprejurare: Un episcop oarecare, Avdas, impodobit cu multe feluri de virtuŢi, impins de zel dumnezeiesc a nimicit Pirionul, adică templul in care persii se inchinau focului. Afland impăratul acest lucru de la magi, a trimis, de l-a adus inaintea lui pe Avdas, pe care l-a intrebat mai intai cu blandeŢe pentru ce a făcut acest lucru si i-a poruncit să zidească din nou templul acela. Dar Avdas impotrivindu-se si spunand că nu poate nicidecum să facă asa ceva, atunci Izdigherd a ameninŢat că va distruge toate bisericile si a pus inceput ameninŢărilor lui, poruncind mai intai să fie omorat dumnezeiescul Avdas. Auzind aceasta, sfantul s-a bucurat foarte. Si in felul acesta bucurandu-se si veselindu-se si-a primit sfarsitul.

După trecere de treizeci de ani, furtuna prigoanei dezlănŢuită de magi, intocmai ca de niste vanturi puternice, a adus asupra credinciosilor iarăsi incercările chinurilor. Căci mistuind pe mulŢi cu tot felul de pătimiri, ii dădeau apoi morŢii, iar pe alŢii supunandu-i la surghiunuri indelungate si la tot felul de chinuri, ii slobozeau din viaŢă prin morŢi de tot felul.

Dar nu trebuie să ne mirăm, fiindcă acestea s-au intamplat prin ingăduinŢa lui Dumnezeu. Căci lupte de felul acesta a spus Stăpanul nostru aveau să aibă loc. Pentru aceasta si sfinŢii acestia, prin răbdare si mucenicie, au primit cununile biruinŢei.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Vlasie, născut în cetatea amoreilor, care în pace s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea sfinŢilor treizeci si opt de mucenici, care erau rude între ei, si care de sabie s-au săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Stefan, făcătorul de minuni, care în pace s-a săvârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Anunțuri