Martie 27


27 Martie


27- Martie - unsufletortodox


În această lună, în ziua a douăzeci si saptea, pomenirea sfintei muceniŢe Matroana, cea din Tesalonic.

Sfanta muceniŢă Matroana a fost slujitoare la o femeie de neam evreu, care se numea Pautilla. InsoŢind deci pe stăpana ei pană la sinagogă, sfanta Matroana nu intra inăuntru, in sinagogă, ci se intorcea intotdeauna la biserica crestinilor. Cand stăpana ei a prins de veste despre aceasta, a pus de a bătut-o crunt si a aruncato timp de patru zile intr-o inchisoare, unde sfanta a rămas fără nici o legătură cu cei din afară. După aceasta a fost scoasă afară si biciuită, tot trupul umplandu-ise de răni de pe urma bătăii. Fiind din nou aruncată in inchisoare si Ţinută aici timp de mai multă vreme si-a dat sufletul lui Dumnezeu. Se spune că Pautilla, in timp ce arunca trupul neinsufleŢit al sfintei de pe zidurile inalte ale inchisorii, si-a primit răsplata meritată, căci a căzut si ea de pe zid jos, in vasul care curgea mustul care se călca cu picioarele in lin si acolo sfarsindu-si viaŢa si-a dat duhul. Iar cinstitele moaste ale sfintei Matroana, fiind adunate de credinciosi, au fost ingropate cu multă cinste.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Chiric, cel din Apro, care în pace s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea sfinŢilor mucenici Filet Sincliticul, cu soŢia lui Lidia si cu cei patru fii ai lor: Macedon, Teoprep, Cronid comentarisiul si Amfilohiu ducele.

Sfantul Filet si ceilalŢi crestini care au fost impreună cu el au trăit pe vremea impăratului Adrian. Ei se inchinau in fiecare zi lui Dumnezeu. Fericitul Filet fiind prins, a fost adus inaintea impăratului. Iar impăratul neputand să se impotrivească inŢelepciunii mucenicului, l-a dat pe mana unuia dintre slujitorii apropiaŢi ai lui, care legandu-l de un stalp l-au bătut cu săbiile. După aceasta a dat poruncă să fie aruncat in inchisoare. In timp ce era dus la inchisoare s-a alăturat lui si soŢia lui Lidia si primii trei fii ai lui, dintre care Cronid indeplinea slujba de comentarisiu. In noaptea care a urmat, in timp ce ei cantau in inchisoare, un inger li s-a arătat lor si i-a imbărbătat spre pătimirea pană la sfarsit. DimineaŢa, mucenicii fiind adusi inaintea impăratului, indată au fost aruncaŢi in niste vase mari in care fierbea in clocot untdelemn amestecat cu răsină. Dar indată vasele s-au răcit cu totul. Atunci, cel de-al patrulea fiu al lui Filet, care avea demnitatea de duce si care se găsea pană atunci in preajma impăratului, văzand minunea aceasta, a intrat si el intr-unul din vasele cu untdelemn incins, zicand: „Doamne, Dumnezeu crestinilor, ajută-mi!” Impăratul văzand acestea, a plecat de la Roma si s-a dus la Iliric, plin de ameninŢare si de manie. Si plecand, a dat poruncă să se ardă timp de sapte zile vasele cele cu untdelemn si cu răsină, după care să fie varaŢi din nou in ele. Dar porunca impăratului aducandu-se la indeplinire, sfinŢii au rămas nevătămaŢi. Intorcanduse din călătoria lui si afland de toate acestea impăratul s-a simŢit rusinat, iar sfinŢii după trecere de catva vreme, pe care au petrecut-o in rugăciune, s-au săvarsit din viaŢă.

Tot în această zi, pomenirea sfinŢilor mucenici Ioan si Baruh, care de sabie s-au săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea profetului Anania, care în pace s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Pavel, episcopul Corintului, fratele preasfinŢitului Petru, episcopul Argosului, purtătorul de semne.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Eutihie.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ioan din Licopolis.

Sfântul Ioan Înaintevăzătorul din Egipt s-a născut la inceputul sec. al IV-lea. El trăia in orasul Licopolis (Egiptul Mijlociu) si era tamplar. La varsta de 25 de ani s-a dus la o mănăstire unde a fost tuns călugăr.

Timp de cinci ani Sf. Ioan a trăit in mai multe mănăstiri, dar vrand să se izoleze de lume s-a dus la Tebaida, in muntele Bolcha, unde a stat mulŢi ani in pustnicie, fără să-Ţi părăsească locul. El vorbea cu cei care-l căutau printr-o ferestruică pe unde primea si hrana.

După treizeci de ani de izolare, Sf. Ioan a primit de la Dumnezeu darul inaintevederii. El i-a prezis impăratului Teodosie cel Mare (379-395) victoria asupra inamicilor săi Maximus si Eugenius, precum si o victorie militară impotriva lui Gauls. Obisnuia să le spună si oamenilor care-i cereau sfatul despre ce avea să li se intample, ajutandu-i să ia decizii bune pentru ei. Sfantul le dădea ulei sfinŢit bolnavilor, ii ungea cu el si acestia se vindecau de diverse boli.

Sf. Ioan a proorocit că istoricul Palladius, care i-a scris ViaŢa, va deveni episcop, lucru care s-a si intamplat, Palladius devenind Episcop al Bitiniei, in Asia Mică.

Sf. Ioan punea mare bază pe smerenie, sfătuind pe toŢi să aibă smerenie: „UrmaŢi viaŢa virtuoasă a sfinŢilor părinŢi după puterea voastră si dacă reusiŢi ceva, nu vă mandriŢi cu ce aŢi obŢinut pentru că mulŢi au ajuns la virtutea perfectă dar umplandu-se de mandrie au căzut de la inălŢime in prăpastie”.

„CercetaŢi-vă cu atenŢie să vedeŢi dacă aveŢi constiinŢa curată, să nu vă pierdeŢi puritatea minŢii. Nu lăsaŢi gandurile să vă năpădească in timpul rugăciunii. Vrei din vanitate să fii lăudat pentru sfinŢenia ta sau vrei să fii sfant doar prin infăŢisare? Bagă de seamă ca gandurile lumesti să nu-Ţi ocupe mintea in timpul rugăciunii, pentru că nu e nimic mai neplăcut lui Dumnezeu decat să te rogi Lui cu buzele in timp ce gandurile sunt departe de El. Asta se intamplă mai ales celor cu viaŢă căldicică, care nu renunŢă de tot la lume si asteaptă recunostinŢa din partea oamenilor. Un om a cărui minte este a lumii si a lucrurilor sale pieritoare, nu-L poate privi pe Dumnezeu cu ochii sufletului. Este normal ca cel care-L caută pe Dumnezeu să-si ridice mintea de la lucrurile lumesti si să-si indrepte mintea către Dumnezeu. Cel care a ajuns catusi de puŢin la cunostinŢa dumnezeirii (pentru că nimeni n-o poate dobandi in totalitatea ei), va putea descoperi si cunoaste multe lucruri pe care numai tainele cunoasterii lui Dumnezeu i le poate dezvălui. El va vedea lucruri care urmează să se intample si va avea revelaŢii divine, asemeni sfinŢilor. El va face minuni si va obŢine tot ce va cere de la Dumnezeu.”

„Iubeste tăcerea, fiule, trăieste mereu in contemplare divină si roagă-te ca Domnul să-Ţi dea o minte luminată, lipsită de ganduri păcătoase. Demn de laudă este sfantul care trăieste in lume, isi foloseste virtuŢile, este bun cu străinii, face pomană sau ajută pe alŢii la munca lor si trăieste fără manie. Un astfel de om este lăudabil pentru că are o viaŢă curată implinind poruncile Domnului fără să-si neglijeze indatoririle lumesti.” „Cel ce lasă altora grijile trecătoare ale lumii este mai bun si mai demn de laudă pentru că s-a lepădat de sine, si-a luat crucea si L-a urmat pe Hristos. Acesta este in permanenŢă in contact cu lucrurile divine, fugind de cele pămantesti, fără să se lase cuprins de nici un fel de griji. Un astfel de om prin fapta bună si prin rugăciunea inchinată lui Dumnezeu devine un om liber, neingrădit, care stă drept in faŢa lui Dumnezeu, cu mintea numai la cele sfinte. Un astfel de om este in continuă convorbire cu Dumnezeu.”

Sf. Ioan a ajutat sufleteste mulŢi oameni prin aceste invăŢături mantuitoare de suflet, prin predicile sale folositoare si prin viaŢa personală pe care a dus-o in sfinŢenie.

Sf. Ioan al Egiptului a ajuns la varsta respectabilă de nouăzeci de ani si s-a dus la Domnul in anul 395.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Anunțuri