Martie 23


23 Martie


23- Martie - unsufletortodox


În această lună, în ziua a douăzeci si treia, pomenirea sfântului mucenic Nicon si a celor o sută nouăzeci si nouă (199) de ucenici ai săi.

Cuviosul părintele nostru Nicon a trăit pe vremea ighemonului Cvintilian si se trăgea din Ţinutul napolitanilor. Era frumos la infăŢisare, strălucitor la vedere si aprig in războaie. Tatăl lui se inchina la idoli, iar mama lui era crestină. Intamplandu-se un război mare si avand loc o luptă grozavă, fericitul Nicon aducandu-si aminte de indemnurile mamei lui si suspinand adanc a zis: „Doamne, Iisuse Hristoase, ajutămi!” Apoi insemnandu-se cu semnul cinstitei cruci s-a aruncat in valtoarea luptei; iar după război s-a intors si Nicon la casa lui. Si incredinŢand maicii lui cele ce avea in minte, a pornit cu corabia către părŢile Constantinopolului.

Ajungand intr-o insulă, care se numeste Hios, s-a coborat din corabie si s-a urcat pe unul din munŢii de acolo. Si rămanand pe munte timp de sapte zile, dedanduse la post, la privegheri si la rugăciune, i s-a vestit de către un inger dumnezeiesc să coboare pe Ţărmul mării, impreună cu toiagul pe care i-l incredinŢase acela care i se arătase lui. Ajungand la Ţărm si găsind aici o corabie, s-a urcat in ea si plutind timp de două zile a ajuns la muntele Ganos. Aici, coborand iarăsi din corabie, i-a iesit inainte din intamplare un episcop, imbrăcat simplu, ca un monah, si luandu-l de mană, l-a dus in pestera in care locuia acela. După ce mai intai l-a invăŢat cele de cuviinŢă, l-a botezat in numele Sfintei Treimi, impărtăsindu-l si cu Sfintele Taine; iar după trei ani l-a hirotonit ca preot si apoi ca episcop.

Luandu-si asupra lui purtarea de grijă asupra celor o sută nouăzeci de monahi care au venit la el, i-a luat mai tarziu pe toŢi si a venit in Mitilene, iar de acolo a pornit cu ei spre Italia. Si după ce a văzut pe mama lui si murind, acesta a ingropat-o, s-a dus in Sicilia si si-a găsit loc de petrecere in muntele Tavromeniei, adăugandu-se la numărul monahilor care erau impreună cu el, incă nouă. Ighemonul afland ce se vorbea despre sfant, a dat poruncă să fie adusi indată toŢi inaintea lui. Apoi, supunandu-i la chinuri, au fost intinsi la pămant si inŢepaŢi cu suliŢe in tot felul, după care li s-au tăiat capetele cu sabia. Iar sfantul Nicon a fost intins pe cele patru mădulare, a fost ars cu făclii, i s-au legat greutăŢi de picioare, a fost tarat pe pămant si impins in prăpastie, a fost lovit cu pietre, i s-a tăiat limba si in cele din urmă i s-a tăiat si lui capul cu sabia. In felul acesta s-a săvarsit pătimirea lui mucenicească.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Dometie, care de sabie s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostruGheorghe cel Nou si făcătorul de minuni din Diipiu.

Acesta, lăsandu-si femeia si copiii si rudele, a ales calea cea stramtă si cu nevoinŢe, si luand asupra-si jugul cel usor al Domnului, inconjura cetăŢi si sate si mergea pană departe in pustiu, fiind lipsit, necăjit si cu totul amarat. Descoperindu-i-se lui de la Domnul sfarsitul, s-a dus la Constantinopol si ajungand la sfanta biserică a sfantului Ioan cuvantătorul de Dumnezeu si anume la locul numit Diipiu, după ce a rămas acolo timp de sapte zile, s-a odihnit intru Domnul. Cand au venit de faŢă cei ce urmau să-l ingroape si au văzut lanŢul cel greu cu care ii era infăsurat tot trupul si mulŢimea de urme de lanŢ ce se găseau in carnea lui, au strigat: Doamne miluieste! Deci cunoscand cu toŢii că a fost un om al lui Dumnezeu, l-au ingropat in tinda amintitei biserici, intr-un mormant de marmură ce i s-a făcut, de unde nu incetează a revărsa tot felul de minuni, celor ce se apropie de el cu credinŢă. Iar unii dintre aceia care s-au bucurat de ajutorul primit din partea lui mai trăiesc incă si acum, mărturisind tuturor facerile de bine pe care le-au dobandit de la el.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noului cuvios mucenic Luca, cel care a pătimit chinuri mucenicesti în Mitilene, la anul 1802 si care prin spânzurătoare s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Nicon din Lavra Pesterilor de la Kiev.

Sfantul Nicon din Pesterile Kievului a fost primul discipol si impreunăpătimitor al Sf. Antonie (10 iulie), fondatorul Mănăstirii Pesterile Kievului, unde a fost preot.

La mănăstire el a tuns mulŢi monahi noi in călugărie, printre care a fost si Sf. Teodosie al Pesterilor (3 mai si 14 august).

Sf. Nicon si-a atras asupra lui mania marelui prinŢ Izyaslav, cand i-a tuns in călugărie pe favoriŢii acestuia, pe sfinŢii Varlaam (19 Noiembrie) si Efraim (28 ianuarie) si nu a fost de acord să-i forŢeze pe acestia să părăsească mănăstirea. Dar prinŢesa l-a calmat pe Izyaslav si in cele din urmă l-a lăsat pe sfantul Nicon in pace.

Cand numărul fraŢilor din mănăstire a crescut, Sf. Nicon s-a hotărat să se retragă in pustie si să trăiască ca isihast. Astfel, s-a dus in peninsula Tmutarakan (pe malul de est al istmului Kerchensk) stabilindu-se intr-un loc nepopulat. Curand oamenii au auzit de sfinŢenia vieŢii lui si s-au adunat in jurul sfantului, dorind să-i urmeze exemplul. In acel loc s-a ridicat o mănăstire si o biserică inchinate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Cand s-a intors la mănăstirea Pesterile Kievului, Sf. Nicon a intrat sub ascultarea Sf. Teodosie, ca fiu duhovnicesc. După cum mărturiseste Sf. Nestor Cronicarul (27 octombrie), cand Sf. Teodosie trebuia să lipsească de la mănăstire, acesta incredinŢa toate problemele lăcasului sfantului Nicon. Cateodată chiar il ruga pe Sf. Nicon să-i indrume pe fraŢii monahi in locul său. Deseori, in timp ce Sf. Nicon lega cărŢi, Teodosie obisnuia să stea langă el si să desfăsoare sfoara pentru legat.

Cand PrinŢul Svyatoslav l-a alungat pe fratele său Izyaslav din Kiev, Sf. Nicon s-a intors la mănăstirea căreia i-a dat viaŢă. Atunci egumenul mănăstirii era Stefan. Cand Sf. Stefan (27 aprilie) a părăsit mănăstirea Pesterile Kievului, Sf. Nicon a fost ales egumen. Acesta a lupta mult ca să infrumuseŢeze mănăstirea cu sfinte icoane si cărŢi duhovnicesti.

Sf. Nicon s-a săvarsit la o varstă venerabilă (+ 1088) si a fost inmormantat in Pesterile Sf. Antonie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Anunțuri