Martie 21


21 Martie


21- Martie - unsufletortodox


În această lună, în ziua a douăzeci si una, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Iacob, episcopul si mărturisitorul.

Acest sfant părinte, petrecand viaŢa sihăstrească din fragedă tinereŢe, s-a făcut cu totul curat prin post si prin toate celelalte pătimiri. Pentru viaŢa lui virtuoasă a fost făcut episcop si a suferit multe prigoane din pricină că se opunea luptătorilor impotriva sfintelor icoane. In timpul acestor prigoane pătimind cu răbdare si luptandu-se cu foamea si cu setea, si-a dat in cele din urmă duhul său.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinŢi părintelui nostru Toma, patriarhul Constantinopolului.

Cel intre sfinŢi părintele nostru Toma, din pricina vieŢii lui nespus de virtuoase si a inŢelepciunii si evlaviei lui, a fost hirotonit mai intai diacon al Bisericii celei Mari si a fost făcut sachelar, de către preacuviosul si preamarele intru minuni părintele nostru Ioan Postitorul, in timpul impărăŢiei de-a pururi pomenitului si fericitului impărat Mauriciu. După moartea sfantului Ioan Postitorul si al lui Chiriac, urmasul său, pe scaunul arhieresc a fost ridicat la treapta de patriarh al Constantinopolului cuviosul părintele nostru Toma, care a rămas pe scaunul patriarhal timp de trei ani si nouă luni. Luptand mult impotriva eresurilor si intărind dogmele cele ortodoxe impotriva acestora, a păstorit bine si plăcut lui Dumnezeu turma sa si apoi a adormit in pace.

Tot în această zi, pomenirea sfinŢilor mucenici Filimon si Domnin.

Acesti sfinŢi erau de fel din marea cetate a Romei. In vremea prigoanei, ducanduse in Italia si acolo propovăduind cuvantul lui Dumnezeu si aducand pe mulŢi la credinŢa lui Hristos, ii botezau. Pentru aceasta ei au fost prinsi de către inchinătorii la idoli si au fost adusi inaintea mai-marelui Ţinutului. Dar pentru că nu se plecau nici la cuvintele lingusitoare care li se grăiau si nici atunci cand li sau făgăduit tot felul de daruri, ci chemau in toată clipa pe Hristos si-L propovăduiau tuturor Dumnezeu adevărat, au fost dezbrăcaŢi si trantiŢi la pămant, fiind bătuŢi cumplit de patru ori si apoi aruncaŢi in inchisoare. După ce au fost ŢinuŢi in inchisoare catva vreme, au fost scosi si li s-au tăiat capetele cu sabia.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Viril, episcopul Cataniei.

Sfantul Viril a fost ucenic al sfantului apostol Pavel. Si păstorind, ca episcop al Cataniei, bine si plăcut lui Dumnezeu turma incredinŢată lui si lucrand tot felul de minuni, a adus pe mulŢi la credinŢa in Hristos. Dintre toate acestea trebuie amintită negresit una. Astfel, in locul acela se afla un izvor care avea o apă foarte amară si a cărui amărăciune, sfantul, rugandu-se lui Dumnezeu, a schimbat-o in dulceaŢă. Lucrul acesta văzandu-l un elin oarecare, care era foarte aprins inchinător la idoli, a crezut in Hristos si o dată cu el au mai crezut si mulŢi alŢii. După o viaŢă impodobită cu astfel de fapte, ajungand la adanci bătraneŢi si adormind somnul cuvenit sfinŢilor, a fost ingropat intr-aceeasi insulă cu cinste, dand pană astăzi tot felul de vindecări celor ce cu credinŢă se apropie de mormantul lui.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Serapion din Sidon, care în pace s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Serafim de la Vyritsa (Rusia).

Basil Muraviev (cel ce avea să devină Sf. Serafim) s-a născut in 1865 in orăselul Cheremovsky, provincia Yaroslavl, din părinŢi Ţărani, Nicholas si Chione. Cand Basil a implinit zece ani, tatăl său a murit lăsandu-le pe sora Olga si pe mama bolnăvicioasă in grija băiatului.

Un vecin bun l-a luat intr-o zi cu el la St. Petersburg, găsindu-i lui Basil o slujbă de vanzător. Băiatul avea ganduri de călugărie pe care nu le-a dezvăluit nimănui si la un moment dat s-a hotărat să plece la Lavra Sf. Alexandru Nevsky să stea de vorbă cu părinŢii de-acolo. Unul din fraŢi I-a sfătuit să rămană in lume si să crească prunci si după ce acestia vor fi crescut, el si soŢia sa vor putea petrece in curăŢie la mănăstire, slujind lui Dumnezeu.

Basil a inŢeles că aceea era voia Domnului si a urmat intocmai sfatul bătranului părinte. Intors la slujba lui de la magazin, a continuat să muncească si să strangă bani pe care ii trimitea familiei. La varsta de 24 de ani s-a căsătorit cu o fată pe nume Olga.

Basil si-a incropit propria lui afacere ca blănar si a devenit foarte instărit. A avut un fiu, Nicholas si o fiică, Olga. Dar fata lor murind inainte de vreme, cei doi soŢi au făcut legămant să trăiască impreună din acel moment doar ca frate si soră.

In jurul varstei de 30 de ani, Basil si-a impărŢit aproape toată averea, făcand multe donaŢii diferitelor mănăstiri. Cand Nicholas s-a făcut mare, Basil si Olga sau retras la mănăstire să-I slujească lui Dumnezeu. Olga a fost tunsă in 1919 cu numele Christina, locuind in Mănăstirea Invierii-New Divyevo din St. Petersburg. Mai tarziu a primit schima si numele de Serafima. A murit in 1945.

Nu avem cunostinŢă de mănăstirea in care a fost tuns Basil si nici de numele pe care l-a primit. Unii spun că ar fi fost tuns călugăr in Athos. In 1927 a sosit la Lavra Sf. Alexandru Nevsky, unde a devenit preot duhovnic al călugărilor. Acolo a fost tuns in schimă cu numele de Serafim. Curand s-a descoperit tuturor darurile de vindecare si inainte vedere cu care l-a inzestrat Dumnezeu pe Sf. Serafim, mulŢi oameni căutandu-l pentru ajutor si un cuvant de folos.

Episcopul Alexei (Shimansky) al Novgorodului a venit la părinte in 1927 să-l intrebe dacă era potrivit pentru el să părăsească Rusia din cauza persecuŢiilor comuniste. Inainte ca episcopul să-si spună păsul, Sf. Serafim i-a dat răspunsul următor: „MulŢi vor să plece acum din Rusia. Dar să nu ne temem. Este nevoie de sfinŢia ta aici. Vei deveni patriarh si vei conduce biserica 25 de ani.”

Insă pentru lavră au venit vremuri de grea incercare. Călugării erau arestaŢi, exilaŢi sau dusi in lagăre de muncă. MulŢi erau executaŢi. Incepand cu 1929, părintele Serafim a fost arestat de 14 ori. El si-a continuat misiunea preoŢească in lagăre si inchisori, incurajand prizonierii.

In 1933, părintele a fost eliberat din lagăr si s-a stabilit la Vyritsa, un loc minunat cu păduri, un parau si aer foarte sănătos, un loc potrivit pentru Sf. Serafim care avea sănătatea subredă la acea vreme de la regimul si bătăile suferite in lagăr.

In 1913 s-a construit la Vyritsa o biserică din lemn inchinată Icoanei Maicii Domnului din Kazan pentru comemorarea a 300 de ani de dinastie Romanov. Biserica principală are două altare: unul inchinat icoanei Kazan, iar celălalt Sfantului Nicolae. Biserica de jos era inchinată Sf. Serafim al Sarovului. După ce si-a mai recăpătat puterile, părintele Serafim a inceput să primească pe oricine venea la el pentru ajutor. MulŢi grav bolnavi se vindecau cu rugăciunile sfantului.

AutorităŢile au observat in scurt timp afluxul de oameni de la chilia sfantului si au inceput să-l cerceteze, venind in percheziŢie la chilia sa in special noaptea. Odată poliŢia a venit să-l aresteze pe părinte dar Dumnezeu a avut grijă de slujitorul său si l-a scăpat din mana dusmanilor prin doctorul care le-a atras atenŢia că părintele era bolnav si n-ar fi suportat călătoria. Acestia l-au lăsat in pace pe bătranul părinte.

In septembrie 1941 nemŢii intraseră in Vyritsa dar nu au rănit pe nimeni si nu au prădat nimic. In timpul războiului Sf. Serafim a slăbit tot mai mult, slujind mai rar in biserica Sf. Serafim, iar din 1945, părintele Alexei Kibardin a inceput să slujească in biserica Kazan.

In primăvara lui 1949, Sf. Serafim a fost Ţintuit la pat dar tot primea oamenii la el pentru ajutor ca mai inainte.

Cu puŢin inainte de adormirea sa, Preasfanta Fecioară i-a apărut Sfantului Serafim sfătuindu-l să se impărtăsească in fiecare zi. Părintele Alexei Kibardin ii aducea Sfanta Impărtăsanie la ora 2 dimineaŢa dar intr-o noapte a adormit si nu a ajuns decat la 4 dimineaŢa. Si-a cerut iertare de la părintele pentru că a intarziat si a observat o strălucire nepămanteană pe chipul acestuia. Sfantul i-a răspuns: „Nu-Ţi face griji, frate, că ingerii mi-au adus deja Sfanta Impărtăsanie”. Văzand cum ii iradiază faŢa, părintele Alexei a crezut că cele ce i-a spus erau adevărate.

Sf. Serafim l-a rugat pe părintele Alexei să meargă la Moscova să-l anunŢe pe Patriarhul Alexei că el se va duce la Domnul in două săptămani. Cand părintele Alexei a transmis mesajul patriarhului, acesta s-a intors către sfintele icoane făcandu-si cruce iar cand a revenit cu faŢa la părintele, pe obraji ii curgeau lacrimi, spunand: „Au trecut patru ani de cand sunt patriarh. Mi-au mai rămas douăzeci si unu. Asa mi-a spus sfantul părinte”. Patriarhul Alexei a murit in 1970, asa cum a prevăzut Sf. Serafim.

Sf. Serafim a plecat la Domnul in 21 martie 1949 (sau 3 aprilie N.S.). In orele de dinaintea morŢii sfantul a cerut să se citească acatistele Preasfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu, al Sf. Serafim de Sarov si al Sf. Nicolae. Timp de o săptămană de la moartea sa, orasul Vyritsa s-a scăldat intr-o mireasmă divină.

Sf. Serafim a fost ingropat in cimitirul de langă biserica Icoanei Kazan din Vyritsa la inmormantare venind puhoi de oameni. Vyritsa a devenit astfel loc de pelerinaj. Sf. Serafim Schimonahul a fost canonizat de Biserica Rusă in august 2000.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Anunțuri