Martie 20

de

20 Martie

20- Martie - unsufletortodox

În această lună, în ziua a douăzecea, pomenirea sfinŢilor cuviosilor părinŢi, ucisi de arabi în Mănăstirea sfântului Sava cel sfinŢit.

In sec. al VIII-lea saracinii invadau frecvent regiunile inconjurătoare ale Ierusalimului. Mănăstirea Sf. Hariton a fost astfel devastată si transformată in ruine. Saracinii incercaseră de două ori să distrugă Lavra Sf. Sava cel SfinŢit dar pronia divină a apărat locasul sfant. FraŢii, care s-ar fi putut salva din calea barbarilor dacă ar fi fugit in Ierusalim, n-au făcut-o, din dorinŢa de a nu părăsi locul unde si-au aflat mantuirea ataŢia ani.

In ziua de 13 martie saracinii au intrat in mănăstire cerand lucrurile de valoare. Cand călugării le-au spus că nu vor găsi nimic valoros in mănăstire in afară de provizii de hrană si niste haine vechi, saracinii au inceput să tragă in ei cu arcul. Treisprezece oameni au fost ucisi si mulŢi au fost răniŢi, iar chiliile arse. Saracinii vroiau să dea foc si bisericii dar văzand in depărtare un grup mare de oameni au crezut că este armata trimisă din Ierusalim si au fugit luand cu ei puŢinul pe care l-au găsit in sfantul locas.

După fuga dusmanilor, părintele Toma, un doctor cu experienŢă, i-a ajutat pe cei rămasi in viaŢă.

In joia mare, 20 martie, saracinii s-au intors in număr mult mai mare si i-au bătut pe călugări. SupravieŢuitorii au fost băgaŢi in biserică unde au fost torturaŢi ca să spună unde au ascuns odoarele bisericii. Mănăstirea era inconjurată de cotropitori si nimeni nu putea să scape. Saracinii l-au prins pe tanărul călugăr Ioan, care ingrijea oamenii fără adăpost si l-au bătut rău după care i-au tăiat tendoanele de la maini si picioare si l-au tarat de picioare pe pietre, sfasiindu-i mucenicului pielea spatelui.

Paznicul odoarelor bisericii, Sf. Serghie, a incercat să fugă după ce a ascuns sfintele obiecte, dar a fost prins si decapitat. Cu toate acestea mulŢi călugări au reusit să se ascundă intr-o pesteră din afara mănăstirii dar au fost zăriŢi de o santinelă de pe deal si somaŢi să iasă toŢi si să se predea. Sf. Patriciu, le-a soptit fraŢilor cu care era in pesteră să nu se teamă că el va iesi singur si isi va infrunta moartea iar ei să se roage pentru el. Iesind, saracinii l-au intrebat dacă era singur iar Sf. Patriciu le-a răspuns că nu mai era nimeni cu dansul. Acestia l-au dus la lavră unde ceilalŢi prizonieri isi asteptau soarta. Saracinii au cerut răscumpărare pentru eliberarea călugărilor 4000 de monede de aur si odoarele sfinte, bani pe care fraŢii nu aveau de unde să ii scoată. Saracinii i-au dus pe toŢi in pestera Sf. Sava din interiorul mănăstirii, au aprins focul pe un morman de bălegar la intrarea in pesteră sperand să-i sufoce cu fumul otrăvitor. Optsprezece oameni au pierit in pesteră, printre care si sfinŢii Ioan si Patriciu. Saracinii au continuat să-i tortureze pe cei rămasi in viaŢă dar nu au obŢinut nimic de la ei. In cele din urmă au părăsit mănăstirea.

Mai tarziu, in seara de vinerea mare, călugării ascunsi in munŢi s-au intors la mănăstire, au luat trupurile fraŢilor ucisi si le-au ingropat in biserică.

Barbarii care au prădat mănăstirea nu au scăpat de mania lui Dumnezeu. Acestia au fost loviŢi de o molimă si au pierit toŢi mancaŢi de fiarele sălbatice.

Mucenicii Lavrei Sf. Sava prăznuiŢi in 16 mai au suferit in sec. al VII-lea in timpul domniei lui Heraclius (610-641).

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Nichita Mărturisitorul, episcopul Apoloniadei.

Acest preacuvios părinte al nostru si mărturisitor, pe vremea luptătorilor impotriva sfintelor icoane era episcop al Apoloniadei si era nu numai credincios si evlavios si cu totul drept in credinŢa lui, ci si milostiv si plin de dragoste faŢă de oameni, vestit in cunostinŢe si in cuvant. Fiind silit să se lepede de inchinarea la sfintele icoane ale Domnului nostru Iisus Hristos si ale preacuratei Sale Maici, ale sfinŢilor ingeri si ale tuturor sfinŢilor si neplecandu-se, a fost condamnat la surghiun si supus la chinuri de neindurat. Din pricina acestora imbolnăvindu-se cumplit, si-a dat sfantul său suflet in mainile lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea sfintelor sapte femei, celor din Aminsos: Alexandra, Claudia, Rufrasia, Matrona, Iuliana, Eufimia si Teodosia.

Aceste sapte sfinte femei au trăit pe vremea impăratului nelegiuit Maximian. Acesta pornind o prigoană mare impotriva crestinilor, in cetatea Aminsos, au fost aduse in faŢa mai-marelui cetăŢii aceste sapte femei pline de curaj. Si mărturisind că sunt crestine si spunand mai-marelui cetăŢii că este un om crud, lipsit de omenie si vrăjmas, mai intai au fost lovite cu toiege, după ce au fost dezbrăcate; apoi li s-au tăiat sanii cu sabia. După aceasta au fost spanzurate si li s-au sfasiat trupurile cu gheare de fier, pană cand li s-au văzut cele dinăuntru si in cele din urmă au fost aruncate intr-un cuptor cu foc, dandu-si astfel sufletele lor Domnului.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Mucenic Rodian, care de sabie s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Achile eparhul, care de sabie s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Lolion, care cu pumnii fiind lovit, s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Emanoil, care prin sabie s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Miron Criteanul, care a mărturisit în Creta, la anul 1793 si care prin sugrumare s-a săvârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.