Martie 19


19 Martie


19- Martie - unsufletortodox


În această lună, în ziua a nouăsprezecea, pomenirea sfinŢilor mucenici Hrisant si Daria.

Hrisant si Daria au trăit pe vremea impăratului Numerian. Tatăl lui Hrisant se numea Polemon, avea rangul de senator si era de fel din Alexandria, iar Daria era de fel din Atena. Deoarece Hrisant fusese introdus de un oarecare crestin in tainele cele dumnezeiesti si botezat in credinŢa crestină si incepuse să propovăduiască pe Hristos, tatăl său i-a căutat o fecioară cu Ţinuta aleasă si frumoasă la infăŢisare, cu numele Daria, pe care a trimis de au aduso tocmai de la Atena, căci socotea că Hrisant din dragostea faŢă de această fecioară, avea să se intoarcă de la credinŢa crestinilor. După ce s-au căsătorit, Daria, care cunostea ce voia tatăl lui Hrisant, nu numai că nu l-a putut convinge să se lepede de credinŢa lui, ci ea singură s-a lăsat convinsă de el si, mărturisind soŢului ei nelegiuirea pe care incercase să o facă, a primit Sfantul Botez si au trăit mai departe amandoi intr-o feciorie desăvarsită.

Fiind insă paraŢi la prefectul Celerin, acesta i-a dat in seama tribunului militar Claudiu, ca să-i cerceteze. Iar acesta chinuindu-i cu multe feluri de cazne, la care se găsea de faŢă si el cu ai lui, si văzandu-le curajul cu care răbdau chinurile, arătandu-se ei mai presus de ele, s-a schimbat si a crezut in Hristos atat el cat si soŢia lui Ilaria si cei doi fii ai lor, Iason si Mavru, si o dată cu ei si toŢi soldaŢii care se găseau sub conducerea lui Claudiu, care cu toŢii laolaltă au primit cununa muceniciei in ziua a nouăsprezecea a lunii martie. Lui Claudiu, legandu-i-se o piatră de grumaz, a fost aruncat in adanc de apă; fiilor lui si celorlalŢi ostasi li sau tăiat capetele cu sabia. Sfantul Hrisant si Daria au fost aruncaŢi intr-o groapă adancă si, aruncandu-se pămant de sus asupra lor, au primit acolo sfarsitul lor mucenicesc.

Tot în această zi: pomenirea sfântului Claudiu Tribunul, care, fiind aruncat în mare, s-a săvârsit; pomenirea sfintei muceniŢe Ilaria, soŢia lui Claudiu, care prin sabie s-a săvârsit; pomenirea sfinŢilor mucenici Iason si Mavru, fiii lui Claudiu Tribunul si ai Ilariei, care de sabie s-au săvârsit.

SfinŢii Mucenici Claudiu Tribunul, soŢia sa Ilaria si fiii lor Iason si Mavru, impreună cu preotul Diodor si diaconul Marian, au suferit impreună cu SfinŢii Hrisant si Daria.

Tribunul Claudiu a imbrăŢisat el insusi pe Hristos acceptand botezul impreună cu soŢia sa Ilaria, cu fiii săi Iason si Mavru si cu toŢi ai casei, chiar si soldaŢii. Cand impăratul Numerian (283-284) a aflat de acest lucru, a dat ordin ca toŢi să fie executaŢi. Sf. Claudiu a fost inecat in mare iar copiii si soldaŢii săi au fost decapitaŢi. Crestinii au inmormantat sfintele moaste ale mucenicilor intr-o pesteră, unde Sf. Ilaria mergea deseori la rugăciune. Intr-o zi, fiind urmărită, Ilaria a fost prinsă si dusă spre a fi chinuită. Sfanta i-a rugat să o lase puŢin să se roage si apoi si-a dat sufletul intru Domnul. Un servitor a ingropat-o in aceeasi pesteră unde era si familia sa.

Tot în această zi, pomenirea sfinŢilor Diodor preotul si Marian diaconul, care, fiind închisi într-o pesteră, s-au săvârsit.

SfinŢii Diodor preotul si Marian diaconul au suferit si ei mucenicie impreună cu SfinŢii Hrisant si Daria.

Intr-o pesteră langă locul execuŢiei, crestinii s-au adunat ca să cinstească prăznuirea morŢii sfinŢilor mucenici. Ei au făcut slujbe si s-au impărtăsit cu Sfintele Taine. Dar, auzind de faptele lor, autorităŢile păgane au venit la pesteră si au inchis gura pesterii astfel incat cei dinăuntru au primit si ei cununa muceniciei. Doi dintre cei martirizaŢi in pesteră sunt SfinŢii Diodor preotul si diaconul Marian.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Panhariu.

Pe cand impărăŢeau in vechea Romă impăraŢii DiocleŢian si Maximian, toată lumea era plină de inselăciunea cea idolească, iar dacă cineva mărturisea pe Hristos, nu numai că i se răpea toată averea, ci isi găsea pe deasupra si moartea in tot felul de chinuri. Pe atunci trăia si un oarecare Panhariu, din Ţinutul Usanilor si anume din cetatea Vilapatis. Acesta se trăgea din strămosi crestini si era un bărbat inalt de statură si frumos la infăŢisare. Venind el la Roma, in scurtă vreme a ajuns printre cei mai de aproape slujitori ai lui DiocleŢian, care făcandu-l mai mare peste cei de sub el, il iubea in chip deosebit. Pentru toate acestea si mai ales pentru dragostea care se statornicise intre el si impărat, Panhariu s-a lepădat de credinŢa in Hristos si a impărtăsit intru totul toate credinŢele si toate cugetele impăratului. Iar impăratul a oranduit ca Panhariu să primească lefuri anuale si venituri de tot felul, pe unele dintre ele cu hrisoave in regulă, iar pe altele numai cu porunca impărătească, si să dobandească toate acestea pentru ca să fie om cu vază si să se bucure de toată cinstea si odihna.

Auzind acestea fericita lui mamă si sora lui, au căutat mai intai să-i readucă in suflet frica de Dumnezeu si să-l sfătuiască prin scrisori. Apoi s-au silit să-l facă să cunoască făgăduinŢa aceea minunată pe care o primeau, in legătură cu infricosătoarea Judecată, cei care cunosteau pe Domnul; după cum, iarăsi s-au silit să-l facă să nu uite pedeapsa care ii asteaptă acolo pe acei care in viaŢa aceasta tăgăduiesc Dumnezeirea cea adevărată. Si i-au mai reamintit in scrisorile lor că chiar dacă cineva ar dobandi toată lumea aceasta si-si va pierde sufletul, nici un castig nu va fi vreodată vrednic ca să-l despăgubească de pierderea sufletului său. Primind deci scrisori de felul acesta de la mama lui si citindu-le, sia revenit in sine si a inceput să se jelească cu amar; si căzand la pămant, striga: „Miluieste-mă, Doamne, AtotŢiitorule, si nu mă rusina pe mine, robul Tău, inaintea ingerilor si a oamenilor, ci indură-Te de mine, pentru mare mila Ta”.

Cand unii dintre cei din palat l-au văzut jelindu-se si rostind asemenea cuvinte, au incunostinŢat de indată pe impărat, care a zis: „StiaŢi că Panhariu, sachelarul si scriniarul impărăŢiei a căzut in religia galileenilor?” „Deci, spuneŢi-mi voi, slujitorilor, ce trebuie să fac cu el?” Iar aceia i-ai zis: „Porunceste, impărate, să fie dezbrăcat si biciuit in teatru, iar după aceasta să fie trimis guvernatorului din Nicomidia, ca să fie pedepsit mai departe de el acolo, ca nu cumva să ne facem si noi vinovaŢi de sangele lui, de vreme ce el este iubit de tine”. Sfatul acesta a plăcut impăratului, care incă il iubea foarte mult si care nu voia să fie de faŢă la moartea lui. Astfel aducandu-l in teatru, l-au bătut acolo grozav de rău; apoi, impăratul, dand pe sfant in mana soldaŢilor, a poruncit să se facă scrisoare către guvernatorul Nicomidiei, ca mai inainte de moarte sfantul să fie supus la tot felul de chinuri.

Ajungand la Nicomidia si guvernatorul de aici, grăbindu-se, a dat poruncă să fie omorat. Deci, după ce el si-a făcut rugăciunea, călăii au tăiat capul mucenicului lui Hristos Panhariu, in ziua a nouăsprezecea a lunii martie, la Nicomidia.

Tot în această zi, pomenirea sfântului noului mucenic Dimitrie Strungarul, care a mărturisit la anul 1564, si care de sabie s-a săvârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Anunțuri