Martie 17


17 Martie


17- Martie - unsufletortodox


În această lună, în ziua a saptesprezecea, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Alexie, omul lui Dumnezeu.

Preacuviosului părintele nostru Alexie sa născut la Roma, fiind singurul copil al patricianului Eufimian si al Aglaidei, care erau de neam nobil si bogaŢi. Ajungand la varsta potrivită, tatăl său ia ales soŢie, pregătindu-i cămara de nuntă. După căsătorie, cand a intrat in cămara de nuntă, in care se găsea soŢia lui, in loc să rămană acolo cu ea, si-a scos inelul său si dandu-i-l si binecuvantand-o, a iesit in ascuns din casă si a plecat indată la Edesa. Si venind la biserica de aici, a rămas pe langă ea timp de optsprezece ani, imbrăcat cu haine sărace si zdrenŢuite, hrănindu-se din mila si indurarea celor ce veneau la biserică.

Mai tarziu a plecat de acolo, căci nu se mai putea să rămană mai multă vreme ascuns, din cauza virtuŢilor lui, fiindcă mulŢi, inŢelegan-du-i viaŢa lui virtuoasă, veneau mereu la el si-l stanjeneau, si a voit să se ducă in Tarsul Ciliciei, la biserica sfantului apostol Pavel, dar nu si-a putut implini această dorinŢă, deoarece corabia cu care călătorea, impinsă fiind de vant, a fost indrumată intr-altă parte. Ajungand deci la Roma, a venit la casa părinŢilor lui. Aici, nemaifiind cunoscut de nimeni, isi petrecea viaŢa inaintea porŢii casei sale, luat in deradere si batjocorit de insisi servitorii lui, pătimind atat de mult, cat poate pătimi un om străin lipsit de orice indrăzneală din partea unor oameni petrecăreŢi si gălăgiosi. Cand a simŢit că i se apropie fericitul sfarsit, a cerut o bucată de hartie si a scris pe ea cine este si unde s-a născut. Si a păstrat această hartie la el, pană cand impăratul Onoriu, după o descoperire dumnezeiască, venind la el, l-a găsit dandu-si duhul. Si rugandu-se de el si luand de la el scrisoarea si citind-o in auzul tuturor, au cunoscut cu toŢii cele cu privire la el. Deci, toŢi fiind cuprinsi de spaimă, au luat si au ingropat cu cinste si cu mare cuviinŢă sfintele lui rămăsite in biserica sfantului apostol Petru, moastele lui răspandind după aceea miruri cu bun miros si vindecări tuturor celor ce se apropiau de ele.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Pavel, care, pentru sfintele icoane, în foc s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Teostirict Mărturisitorul, care în pace s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Marin, care de sabie s-a săvârsit.

Sfântul Marin, din dragoste mistuitoare pentru Mantuitorul Hristos, a distrus un templu al idolatrilor in timpul unui festival păgan, călcand in picioare sacrificiile lor si declarandu-se crestin. După ce a fost crunt torturat, sfantului i s-a tăiat capul.

Tot in această zi s-a intamplat si pedeapsa infricosătoare a cutremurului, care, cu iubire de oameni, a fost adusă asupra noastră si din care, mai presus de orice nădejde, ne-a izbăvit pe noi Domnul cel iubitor de oameni. Si s-a intamplat aceasta in vremea impăratului Constantin.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Patrick, Episcopul si Iluminătorul Irlandei (383-461).

Sfântul Patrick, Iluminătorul Irlandei s-a născut in jurul anului 385, fiul lui Calpurnius, un colector de taxe roman. El a trăit in satul Bannavem Taberniae, undeva la gura raului Severn din Wales. Cand Patrick avea 16 ani, Ţinutul a fost atacat de piraŢi si el a fost unul din captivi. El a fost dus in Irlanda unde a fost vandut ca sclav si pus să lucreze ca ingrijitor de porci pe un munte, numit Slemish in Antrim County. In perioada cat a fost sclav Patrick a invăŢat limba irlandeză care i-a fost de folos mai tarziu in misiunea lui viitoare.

El a trăit in rugăciune si singurătate pe munte timp de 6 ani. Sf. Patrick a avut două viziuni: in prima i se arăta că se va intoarce acasă, iar in a doua vedenie i se spunea că vaporul lui este gata. Pornind pe jos, Patrick a parcurs două sute de mile de-a lungul coastei. Acolo a reusit să se imbarce pe vapor si s-a intors in Marea Britanie la părinŢii săi.

PuŢin mai tarziu, s-a dus la Gaul si a studiat preoŢia in Auxerre, sub Sf. Germanus (prăznuit in 31 iulie). In cele din urmă, a fost sfinŢit episcop si i s-a incredinŢat misiunea in Irlanda, urmandu-i Sfantului Paladie (prăznuit in 7 iulie). Sf. Paladie nu a avut prea mult succes in Irlanda. După un an, s-a dus in ScoŢia, unde a murit in anul 432.

Patrick a avut un vis in care un inger a venit la el Ţinand in mană mai multe scrisori. Alegand una pe care scria Vocea Irlandezilor, i-a auzit pe irlandezi cum il chemau inapoi la ei.

Cu toate că Sf. Patrick a avut rezultate deosebite in propovăduirea Evangheliei, el nu a fost nici primul nici unicul misionar in Irlanda. El a ajuns acolo in jurul anului 432 (desi nu se stie sigur anul), cam la un an după ce Sf. Paladie si-a inceput misiunea in Irlanda. Pe coasta de sud-est mai erau si alŢi misionari activi, dar Sf. Patrick a avut cea mai mare influenŢă in răspandirea cuvantului Evangheliei. De aceea, a rămas cunoscut drept „Iluminătorul Irlandei”.

Cartea sa autobiografică „Confesiuni” cuprinde multe din incercările si dezamăgirile pe care acesta le-a trăit de-a lungul misiunii sale. Patrick i-a mărturisit odată unui prieten că era tulburat de un anumit păcat pe care l-a comis inainte de a implini 15 ani. Prietenul l-a asigurat că Dumnezeu se va indura de el si il va milostivi, susŢinandu-l in numirea lui ca episcop. Mai tarziu, insă, prietenul l-a trădat dezvăluind secretul lui Patrick, in incercarea de a-l opri să devină episcop. MulŢi ani de atunci, Sf. Patrick incă mai plangea pentru prietenul său care l-a umilit public.

Sf. Patrick a infiinŢat multe biserici si mănăstiri pe teritoriul Irlandei, dar convertirea poporului irlandez nu era o sarcină usoară. Acestia erau ostili si de multe ori il atacau pe Sf. Patrick, acesta infruntand pericolul, insultele si ocările care i se aruncau cu referire la statutul său de străin si fost sclav. Se crede chiar că ar fi fost in pericol de moarte. In ciuda tuturor obstacolelor el a rămas fidel chemării sale si a botezat mulŢi oameni intru Hristos.

Epistola sfantului către Coroticus este o lucrare autentică. In aceasta el denunŢă atacul celor din Coroticus asupra uneia din congregaŢiile sale. Lucrarea Lorica

este atribuită tot Sfantului Patrick. In scrierile sale, putem citi despre constientizarea chemării sfantului de către Dumnezeu, precum si hotărarea si smerenia sa in indeplinirea misiunii. El se considera „un păcătos”, cel mai nestiutor dintre toŢi, si cel mai dispreŢuit dintre toŢi. El mulŢumeste lui Dumnezeu pentru reusitele sale si nu se bazează pe puterile sale. „Datorez totul lui Dumnezeu pentru că din mila Lui ataŢia oameni s-au născut din nou intru El.”

Pe vremea cand a infiinŢat Scaunul Episcopal in Armargh in 444, Sf. Patrick a mai avut si alŢi episcopi care-l ajutau, mulŢi preoŢi si diaconi locali, incurajand dezvoltarea monahismului.

Sf. Patrick este deseori infăŢisat Ţinand in mană un trifoi, sau cu serpi care fug de la el. El a folosit simbolul trifoiului pentru a ilustra doctrina Sfintei Treimi. Cele trei frunze care cresc dintr-o tulpină l-a ajutat să explice conceptul unui singur Dumnezeu in trei persoane. MulŢi cred acum că povestea alungării serpilor din Irlanda nu are nici un fond istoric.

Sf.Patrick s-a stins din viaŢă in 17 martie 461 (unii spun că in 492). Sunt mai multe variante despre ultimele sale zile, dar mai mult legende. Muirchu spune că nu se stie locul in care a fost ingropat Sf. Patrick. Sf. Columba din Iona (prăznuit in 9 iunie) spune că Duhul Sfant i-a descoperit că Patrick a fost ingropat la Saul, locul primei sale biserici. O lespede de granit a fost amplasată pe locul tradiŢional al mormantului său din Downpatrick in 1899.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Anunțuri