Martie 8


8 Martie


8- Martie - unsufletortodox


În această lună, în ziua a opta, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Teofilact Mărturisitorul, episcopul Nicomidiei.

Fericitul Teofilact se trăgea de fel din părŢile Răsăritului. Si petrecandu-si viaŢa cu bine incă de copil, mai tarziu, prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, a plecat de acolo si a venit la Constantinopol. Aici, el s-a imprietenit, cu timpul, cu cel ce se găsea mai mare peste slujitorii de taină ai palatului impărătesc, si a fost primit si el in slujba lor. Iar acesta era Tarasie, marea podoabă a Ortodoxiei.

Cand Tarasie, cu voia lui Dumnezeu, a fost ales in scaunul de la Constantinopol, după ce Pavel Cipriotul s-a retras din scaun de bunăvoie, atunci a fost intocmai ca si cum lumina ar fi fost pusă cu adevărat in sfesnic. Minunatul arhiereu a zidit indată o mănăstire, langă intrarea in Marea Neagră si printre alte fapte pe care le-a mai făcut a tuns in monahism si pe cuviosul Teofilact si pe Mihail, care mai inainte fuseseră mireni si care impodobiseră lumea in care trăiseră pană atunci, atat cu fapta cat si cu cuvantul.

Mai tarziu arhiereul văzand virtutea plină de strălucire a celor doi bărbaŢi si propăsirea lor continuă in Hristos, a trimis după ei si i-a asezat indată in casa de rugăciuni pe care o zidise. Dar nu a trecut multă vreme si Mihail a fost făcut episcop in Sinada, iar cinstitul Teofilact in Nicomidia.

Cat de multe au fost faptele bune pe care le-a săvarsit cuviosul Teofilact o arată lucrurile insesi: sfintele biserici clădite de dansul, spitalele, ajutorarea văduvelor si a orfanilor si nemăsurata lui milostenie. Căci atat de dedat slujirii semenilor lui era acest mare următor al lui Dumnezeu incat umpland cate un vas cu apă călduŢă spăla si stergea cu insăsi mainile sale pe betegi, pe schiopi si pe cei cu mădularele rănite.

Cand marele Tarasie a părăsit viaŢa aceasta, după ce a strălucit nouăsprezece ani in arhierie a urmat pe scaunul patriarhal Nichofor cel preainŢelept. Atunci s-a intamplat ceva deosebit de urat: Leon cel urator de Hristos, punand mana pe sceptrul impărăŢiei, a pornit de indată, ticălosul, la nimicirea sfintelor icoane. Si lucrul acesta dandu-se pe faŢă, marele Nichifor, trimiŢand după cei mai de seamă dintre arhierei si luand cu sine pe Emilian al Cizicului, pe Eftimie al Sardelor, pe Iosif al Tesalonicului, pe Eudoxie al Amoreii, pe Mihail al Sinadelor si impreună cu alŢii si pe fericitul Teofilact, a venit impreună cu el la nelegiuitul si apostatul impărat, punandu-i inainte multe leacuri de vindecare din dumnezeiestile Scripturi. Dar acela, intocmai ca o aspidă ce-si astupă urechile, nu a voit să inŢeleagă cele grăite de ei; ci, nesocotind toate acesta, susŢinea cu darzenie credinŢele lui desarte de mai inainte. CeilalŢi arhierei văzand aceasta, au tăcut. Numai fericitul Teofilact, indreptandu-si cuvantul către impărat, i-a zis: stiu că dispreŢuiesti bunătatea si indelunga-răbdare a lui Dumnezeu. Dar va veni asupra ta, fără de veste, cumplită nenorocire si distrugere intocmai ca furtuna si nu vei avea pe nimeni care să te scape. Auzind acestea impăratul s-a umplut de manie si a poruncit ca toŢi să fie alungaŢi in surghiun: dumnezeiescul Nichifor in insula Tasos; fericitul Mihail al Sinadelor in Eudochia si ceilalŢi in alte părŢi. Iar pentru de trei ori fericitul Teofilact a poruncit să fie trimis in surghiun in Strovilon (care este o cetate de apărare in garnizoana chiverioŢilor si se găseste langă mare). In aceasta petrecand acest fericit mărturisitor timp de treizeci de ani si răbdand cu stăruinŢă toate suferinŢele in acest pămant străin, s-a mutat către Domnul. Iar după catva vreme incetand erezia si Ortodoxia strălucind din nou, in timpul binecredincioasei impărătese Teodora si al preasfinŢitului patriarh Metodie, cinstitele moaste ale preacuviosului părintelui nostru Teofilact au fost aduse din surghiun si au fost asezate in Nicomidia, in biserica cea zidită de dansul.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Pavel Mărturisitorul, cel din Plusaida.

Acest sfant a trăit pe vremea impăraŢilor luptători impotriva sfintelor icoane. Si văzand pe cei ce se năpusteau fără de judecată impotriva Bisericii, răsturnand toată temelia cea dreaptă a asezămintelor sfinte, stergand toate chipurile sfintelor icoane si nimicind toată bunăcuviinŢa sfintelor biserici, ii impungea cu cuvintele dumnezeiesti, intocmai ca si cu niste săgeŢi, inŢelegand să pătimească orice fel de asupriri si de surghiunuri pentru icoane.

Deci bine si cu bărbăŢie nevoindu-se, cu pace si-a dat duhul lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea sfântului apostol Ermis, despre care aminteste apostolul Pavel în Epistola către Romani.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Dion, care de sabie s-a săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului Dometie, care de sabie s-a săvârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Anunțuri