Martie 7


7 Martie


7- Martie - unsufletortodox


În această lună, în ziua a saptea, pomenirea sfinŢilor mucenici, care au fost episcopi în Cherson: Efrem, Vasilevs, Evghenie, Agatodor, Elpidie, Capiton si Eterie.

In anul al saisprezecelea al impărăŢiei lui DiocleŢian, Hermon, episcopul Ierusalimului, a trimis episcopi la diferite neamuri, ca să propovăduiască cuvantul Domnului. Astfel au fost trimisi de el si acesti părinŢi purtători de Dumnezeu in Ţinutul taurosciŢilor: Efrem in SciŢia, iar Vasilevs in Cherson. Vasilevs ajungand in acea cetate si propovăduind indreptarea vieŢii si schimbarea credinŢei păganesti, a fost socotit de cei care locuiau acolo ca vestitor al unui nou fel de vieŢuire si ca un stricător al obiceiurilor părintesti si al credinŢei. Pentru aceasta l-au bătut si lau alungat din cetate. Iar el a venit intr-o pesteră care se numea Partenon, bucurandu-se pe de o parte si simŢind plăcere că a fost necinstit pentru Hristos, iar pe de altă parte necăjindu-se, amărandu-se si tulburandu-se din pricina invartosării si rătăcirii acelora.

In starea aceasta găsindu-se si rugandu-se pentru dansii, a fost chemat iarăsi la ei. Căci murind copilul conducătorului lor, care era cel mai de seamă om din cetatea aceea, părinŢii si rudele inmormantand trupul cel neinsufleŢit si mai rămanand catva vreme la mormant, au văzut pe copil ca intr-un vis stand inaintea lor si zicandu-le: dacă vreŢi să vin din nou la viaŢă, chemaŢi pe străinul acela pe care l-aŢi necinstit si crezand in invăŢătura lui, induplecaŢi-l să se roage pentru mine. Acestia făcand acest lucru si copilul, prin rugăciunile sfantului si cu vărsare de apă sfinŢită, in chipul Botezului, intorcandu-se din nou la viaŢă, părinŢii lui, impreună cu toate rudele si cunoscuŢii au primit credinŢa in Hristos si au primit toŢi taina Botezului. Insă cei ce rămăseseră in necredinŢă, aŢaŢaŢi de iudei, la manie, au tarat pe sfant pe drumuri si multă vreme fiind tarat si-a dat duhul lui Dumnezeu.

Iar fericitul Efrem, propovăduind pe Hristos in locul in care fusese trimis, a fost prins de către inchinătorii idolilor, i s-a tăiat capul.

După săvarsirea din viaŢă a sfantului Vasilevs, au venit la Cherson, iarăsi, Evghenie, Agatodor si Elpidie, care fuseseră trimisi deopotrivă de episcopul Ierusalimului ca propovăduitori ai neamurilor, ca să le vestească mantuirea. Dar cei ce trăiau intru necredinŢă, ridicandu-se asupra lor si legandu-i laolaltă fără de milă si bătandu-i cat se poate de crud, i-au omorat la un an de la săvarsirea din viaŢă a fericiŢilor Efrem si Vasilevs, adică tot in ziua a saptea a lunii martie.

La mulŢi ani de la aceasta, iarăsi a fost trimis aici de la Ierusalim ca episcop, Eterie. Acesta văzand sălbăticia si răutatea poporului din Cherson, a plecat la BizanŢ, ca să arate impăratului situaŢia de acolo. Franele impărăŢiei romanilor le Ţinea pe atunci marele Constantin. Si găsind la acest impărat inŢelegerea cuvenită, si păganii fiind alungaŢi din cetate cu puterea impăratului, alŢi locuitori, bărbaŢi binecredinciosi au venit acolo. Cand fericitul Eterie, vrand să se intoarcă la BizanŢ ca să mulŢumească impăratului pentru cele ce se făcuse, pe drum a fost aruncat de păgani in Dunare si acolo si-a găsit sfarsit vieŢii, ca un mucenic, in ziua a saptea a lunii martie. După aceasta cei din cetatea Chersonului au trimis solie către marele Constantin si au primit de la el ca episcop pe Capiton. Cand a venit acesta, dreptcredinciosii din Cherson s-au bucurat, dar păganii ii erau potrivnici. Acestia, cerandu-i semn, i-au cerut să intre intr-unul din cuptoarele aprinse care se găseau la ei si apoi să iasă nevătămat si neaprins. Episcopul, imbrăcandu-se cu sfintele vesminte si punandu-si omoforul, a făcut semnul crucii si a intrat in cuptor, unde rămanand timp indelungat, a iesit nears, avand felonul plin de cărbuni de foc. Si toŢi aproape ingrozindu-se de minunea aceasta după ce au primit credinŢa in Hristos au fost botezaŢi.

Sfantul s-a mutat fericit din viaŢă in ziua a douăzeci si doua a lunii decembrie.

Tot în această zi, pomenirea sfinŢilor Nestor si Arcadie, episcopii Trimitundei, care cu pace s-au săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului părintelui nostru Pavel cel simplu, ucenicul sfântului Antonie cel Mare.

Cel intre sfinŢi părintele nostru Pavel, supranumit cel simplu, era plugar, un om cu totul de rand, dar lipsit de răutate si de prefăcătorie, ca nimeni altul. Avea insă o soŢie inrăutăŢită si desfranată, fără ca el să stie lucrul acesta multă vreme. Intr-una din zile, venind el de la Ţarină pe neasteptate, in afară de vremea obisnuită, asa cum se intamplă cateodată, a găsit pe soŢia lui necinstindu-i casa cu un bărbat străin. Atunci zambind plin de blandeŢe le-a zis: Bine, bine, nu-mi pasă de ce faceŢi, martor iau pe Iisus Hristos; de acum inainte nu vreau să o mai văd inaintea ochilor; a ta să fie si ea si copiii ei, iar eu mă voi duce si mă voi face monah.

Si indată lăsand toate si bine randuindu-le, a plecat la fericitul Antonie si bătand la usa acestuia, fericitul Antonie a iesit si i-a zis: Cine esti, frate, si ce cauŢi aici? Iar el i-a răspuns: Sunt un străin si am venit la tine să mă fac monah. Iar sfantul i-a zis: Bătran fiind de saizeci de ani, nu poŢi să te faci monah si nici să induri necazurile si stramtorarea pustiului. Mai degrabă du-te la chinovie; acolo ai să găsesti din belsug cele necesare trupului si vei putea să petreci fără prea multă oboseală cu cei de acolo. Căci fraŢii vor ajuta neputinŢa ta, fiindcă eu stau singur si mănanc doar la cinci zile o dată si atunci chiar rămanand mai mult flămand. Dar Pavel nu suferea să audă acestea de la bătran, ci se sarguia să rămană impreună cu el. Si sfantul neputand să-l alunge, inchizand usa colibei, l-a lăsat afară timp de trei zile, neiesind ca să-l vadă. Iar Pavel a rămas flămand si nu s-a depărtat. In ziua a patra insă sfantul avand trebuinŢă neapărată să iasă afară, deschizand usa si găsindu-l pe Pavel langă usa colibei, i-a zis: Du-te, bătrane, de aici, nu mă sili, căci nu poŢi să rămai impreună cu mine. Dar Pavel i-a răspuns: Imi este cu neputinŢă să mă duc intr-altă parte. Atunci sfantul văzandu-l că nu are nici traistă, nici paine, nici apă, nici vreun lucru oarecare, i-a zis: Dacă vei da dovadă de ascultare si vei implini fără lenevire si fără murmur cele ce vei auzi de la mine, vei putea si aici să te mantuiesti; dar dacă nu vei face acestea, pentru ce atunci te mai obosesti si nu te intorci acolo de unde ai venit? Iar Pavel răspunzand a zis: Toate cate imi vei spune, cu ravnă le voi face. Si sfantul i-a zis: ridică-te deci si roagă-te, pană mă voi duce inăuntru, ca să-Ţi aduc de lucru. Fericitul Antonie intrand in pesteră, il supraveghea printr-o mică ferestruică; si Pavel a stat nemiscat la rugăciune o săptămană intreagă, fiind ars de arsiŢa soarelui. După aceasta, sfantul Antonie iesind afară si luand ramuri de finic, i-a zis: ia si impleteste din ramurile acestea, asa cum mă vezi că impletesc eu. Si bătranul a impletit pană la al nouălea ceas un sirag de cincisprezece stanjeni, cu multă osteneală. Dar sfantul i-a zis: rău ai impletit! Desfă ce-ai impletit si impleteste din nou. Si Pavel a stat nemancat timp de sapte zile. Sfantul Antonie făcea acestea pentru ca Pavel să se nemulŢumească si să, plece de acolo. Dar, Pavel, despletind siragul cu indelungă-răbdare si cu osardie si impletindu-l din nou cu multă luare aminte, fără să cartească si fără să se tulbure, a uimit pe sfant. Pentru aceasta, către apusul soarelui, atins adanc fiind de purtarea lui Pavel, i-a zis: Bătranelule, vrei să mancăm o bucată de paine? Iar Pavel a răspuns: cum crezi, părinte! Si lucrul acesta l-a inmuiat iarăsi pe sfantul; si punand masa, a asezat pe ea patru bucăŢi de paine, de cate sase uncii fiecare (aproape 200 grame) si a inmuiat pentru dansul una, iar pentru bătran trei. Si sfantul Antonie incepand un psalm, ca si intru acesta să-l incerce pe Pavel, l-a cantat, repetandu-l de două ori. Iar Pavel cu mai multă osardie se ruga impreună cu sfantul. Apoi, sfantul i-a zis lui Pavel: stai la masă si ia aminte să nu te atingi de cele puse inainte. Si indeplinind si această poruncă, sfantul i-a zis: acum ridică-te, fă-Ţi rugăciunea si culcă-te. Iar acela neatingandu-se catusi de puŢin de hrană, a făcut ceea ce i s-a poruncit. Către miezul nopŢii, sfantul Antonie ridicandu-se pentru rugăciune, a sculat si pe Pavel si a prelungit rugăciunea pană la ceasul al nouălea din zi. Cand s-a făcut seară, sfantul Antonie luandu-si inainte o bucată de paine, de alta nu s-a mai atins. Iar Pavel, mancand incet mai avea incă din painea din care manca. După ce a mancat toată bucata de paine, Antonie i-a zis: Bătranule, mai mănancă si altă bucată de paine. Dar Pavel i-a răspuns: dacă vei manca si tu, atunci si eu voi manca. Sfantul Antonie a zis: mie imi este de ajuns pentru că sunt monah. Dar Pavel a zis: pentru că si eu vreau să ajung monah, imi este de ajuns si mie. Iar după ce au adormit puŢin, sculanduse au inceput din nou să cante. Cand s-a făcut ziuă, l-a trimis să umble in pustiu si să se intoarcă abia după trei zile. După ce a făcut si aceasta, venind niste fraŢi la sfantul Pavel căuta să vadă ce trebuie să facă. Si sfantul i-a zis: slujeste pe fraŢi in tăcere si să nu gusti nimic, pană ce vor pleca. Si au trecut zile fără ca Pavel să guste ceva. Iar fraŢii il intrebau: pentru ce nu vorbesti? Si, pentru că el nu răspundea, sfantul i-a zis: vorbeste fraŢilor; si a inceput să vorbească.

Intr-una din zile aducand cineva sfantului un urcior cu miere, sfantul Antonie a vărsat mierea pe pămant. După ce a făcut aceasta, sfantul a zis lui Pavel: adună mierea strop cu strop si vezi ca nu cumva ceva din ea să rămană fără să poată fi folosită. Si făcand aceasta nu s-a tulburat si nu s-a schimbat catusi de puŢin. O altă dată i-a poruncit sa scoată apă si toată ziua să o verse fără de folos.

Si altădată, iarăsi, desfăcandu-i imbrăcămintea, i-a poruncit să si-o coasă cu ingrijire la loc. Cand sfantul l-a văzut că săvarseste fără sovăială, fără murmur si fără să fie impiedicat de ceva tot ceea ce-i porunceste, i-a zis: Uite, frate, dacă poŢi să faci in fiecare zi asa, atunci să rămai cu mine; iar dacă nu, du-te de unde ai venit! Si Pavel a zis lui: dacă mai ai si altele să-mi arăŢi, nu stiu dacă le voi putea face, dar toate cele pe care le-am văzut pană acum, pe toate cu usurinŢă le fac.

O astfel si atat de mare ascultare si umilinŢă a dobandit fericitul Pavel, incat a primit har impotriva demonilor ca să-i alunge pe dansii. Iar marele Antonie, incredinŢandu-se despre el, l-a Ţinut cu sine o vreme oarecare. Apoi, făcandu-i o chilie l-a asezat in ea, ca să cunoască toate viclesugurile demonilor si să se lupte acolo cu ei. Deci, petrecand un an intreg in singurătatea lui si dovedindu-se a fi făcător de minuni si slujind cu vrednicie lui Dumnezeu, s-a mutat după aceea către cerestile locasuri.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Efrem, patriarhul Antiohiei, care în pace s-a săvârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Anunțuri