Martie 10


10 Martie


10- Martie - unsufletortodox


În această lună, în ziua a zecea, pomenirea sfântului mucenic Codrat, cel din Corint, si a celor împreună cu dânsul: Ciprian, Dionisie, Pavel, Anecton si Crescent.

In timpul unei persecuŢii impotriva crestinilor, in secolul al III-lea, o crestină evlavioasă cu numele Rufina a fugit din Corint să se ascundă in munŢi, ca să scape de urmăritori. Acolo a născut un fiu, Codrat, după care ea a murit. Prin grija Domnului, copilul a fost Ţinut in viaŢă, fiind hrănit in mod miraculos: un nor apărea deasupra lui si ii picura rouă dulce in guriŢă.

Sf. Codrat si-a trăit copilăria si tinereŢea in sălbăticie. In adolescenŢă el a cunoscut niste crestini de la care a invăŢat despre adevărata credinŢă. Codrat a studiat gramatica si arta medicinii, avand mare succes. Dar, cel mai mult timp sil petrecea in singurătate, prin munŢi, in rugăciune si meditaŢie la Dumnezeu. Anii treceau si mulŢi prieteni si ucenici il căutau pentru un cuvant de invăŢătură. Printre acestia erau Ciprian, Dionisie, Anecton, Pavel, Crescent si mulŢi alŢii.

Din porunca păganului impărat Decius (249-251), prefectul militar Iason a sosit la Corint ca să tortureze si să ucidă pe crestini. Fiind cel mai in varstă dintre ei, Sf. Codrat a vorbit in numele tuturor, apărand cu demnitate credinŢa in Hristos Mantuitorul, după care a fost supus torturii. In ciuda suferinŢelor inumane, el ii incuraja pe alŢii, spunandu-le să nu le fie frică si să-si apere cu tărie credinŢa.

Iason, văzand că nu-i poate convinge pe nici unul să se lepede de Hristos, i-a aruncat pe toŢi la fiarele sălbatice să fie sfasiaŢi de vii. Insă fiarele nu s-au atins de ei. Atunci, Iason a dat ordin să-i lege de picioare la trăsuri si să-i tragă prin tot orasul si mulŢi oameni din mulŢime aruncau in martiri cu pietre. In cele din urmă acestia au fost condamnaŢi la decapitare cu sabia. La locul execuŢiei, acestia au cerut puŢin răgaz pentru rugăciune si unul cate unul si-au plecat capetele sub sabie.

Discipolii sfantului Codrat care au mai rămas, au suferit si ei pentru Hristos: un alt Dionisie a fost injunghiat noaptea; Victorin, Victor si Nichifor au fost zdrobiŢi intr-o presă mare de piatră; lui Claudiu i s-au tăiat mainile si picioarele; Diodor a fost aruncat in foc; Serapion a fost decapitat iar Papiu si Leonid au fost inecaŢi in mare. Luand exemplul lor, multe femei crestine au ales să sufere de bună voie pentru Hristos.

Tot în această zi, pomenirea preacuvioasei maicii noastre Anastasia patriciana.

In zilele impăratului Iustinian (527-565) trăia la BizanŢ o femeie, cu numele Anastasia, temătoare de Dumnezeu, care se trăgea din părinŢi de neam ales si bogaŢi. Era cea dintai patriciană a impăratului si avand adanc inrădăcinată in ea teama de Dumnezeu, umbla mereu pe căile Domnului. Avea o infăŢisare frumoasă si era plină de bunătate asa incat toŢi erau incantaŢi de purtările ei frumoase, chiar si impăratul. Dar, pentru că semănătorul neghinelor, diavolul, obisnuieste intotdeauna să zavistuiască ceea ce este bun si să dea asalturi impotriva oamenilor de ispravă, neingăduindu-si niciodată odihnă, a făcut in asa fel ca Anastasia să fie urată de impărăteasă. Cunoscand prin cineva ura pe care i-o purta impărăteasa si fiind cu adevărat plină de cunostinŢă dumnezeiască, Anastasia si-a zis intru sine: O, Anastasia, la vreme potrivită vine imprejurarea aceasta; caută deci de-Ţi mantuieste sufletul tău si vei scăpa si pe impărăteasă de ura aceasta necugetată si-Ţi vei dobandi si Ţie impărăŢia cerurilor. Si cugetand acestea intru sine, a tocmit o corabie si adunandu-si o parte oarecare din averea ei, iar pe toată cealaltă lăsand-o, a pornit la drum si a ajuns la Alexandria. Si construind acolo, in locul care se cheamă Pempton, o mănăstire mică, a rămas in ea, Ţesand vesminte sfinte si sarguindu-se să placă lui Dumnezeu. Mănăstirea aceasta a rămas pană in zilele noastre, purtand numele de Mănăstirea Patricienei.

După o oarecare vreme impărăteasa mutandu-se din viaŢa aceasta (548), impăratul si-a adus aminte de Anastasia patriciana si a trimis să fie căutată cu multă stăruinŢă pretutindeni. Iar mieluseaua lui Dumnezeu luand cunostinŢă de acest lucru, părăsind in timpul nopŢii mănăstirea ei, s-a dus in pustia Schetia la avva Daniil, si istorisind ea preafericitului bătran cele cu privire la ea, acesta a imbrăcat-o cu haine bărbătesti si i-a pus numele Anastasie eunucul. Si asezand-o intr-o pesteră, la o oarecare depărtare de lavra lui, a zidit-o acolo, punandu-i ca randuială să nu iasă niciodată din chilie si nici pe altcineva să nu mai primească la ea de atunci inainte. De asemenea el a mai randuit pe unul din fraŢi să-i aducă o dată pe săptămană un ulcior cu apă si să i-l pună afară langă pesteră, după care să primească binecuvantare si să plece.

Această femeie vitează si neinduplecată petrecand acolo neajunsă de nimeni douăzeci si opt de ani, a păzit randuiala bătranului Daniil nestirbită. Ce minte sau ce limbă ar putea să inŢeleagă, să povestească sau să scrie virtuŢile dumnezeiesti ale celor douăzeci si opt de ani pe care aceasta singură le-a infăŢisat lui Dumnezeu in fiecare zi: lacrimile, suspinele, durerile, vegherile, rugăciunile, citirile, sederile in picioare, ingenuncherile si postirile? Si mai inainte de toate si după toate incăierările si răzvrătirile demonilor, plăcerile trupesti, poftele cele rele si toate celelalte pe potriva acestora? De altă parte faptul că ea, care fusese patriciană si care fusese obisnuită intotdeauna să se intalnească in palatul impărătesc cu mulŢime de bărbaŢi si femei, să rămană cu totul neajunsă de nimeni in decursul atator ani, depăseste orice minte si orice cuget. In toate acestea insă ea s-a nevoit cu bine si a ajuns vas ales al Duhului Sfant.

Cand a cunoscut de mai inainte mutarea ei spre Domnul, a scris pe un harb către bătranul Daniil, următoarele cuvinte: „Părinte cinstite, ia cu tine in grabă pe ucenicul care imi aduce apă si uneltele trebuitoare pentru ingropare si vino ca să ingropi pe Anastasie eunucul”. După ce a scris acestea, a asezat harbul afară, la usa pesterii. Iar bătranul incunostiinŢandu-se de acestea printr-o vedenie in timpul nopŢii, i-a zis ucenicului său: „Du-te, frate, la pestera in care se găseste fratele Anastasie eunucul si vezi că la usa pesterii vei găsi un harb cu scriere pe el; luandu-l de acolo, intoarce-te cat poŢi mai degrabă aici”. După ce acesta s-a dus si l-a adus, bătranul citindu-l a lăcrimat. Si luand in grabă pe frate cu el si uneltele trebuitoare pentru ingropare au pornit la drum. Si deschizand pestera au găsit pe Anastasie eunucul cuprins de fierbinŢeală. Deci, bătranul căzand la pieptul lui a plans, zicand: „Fericit esti, frate Anastasie; că gandind mereu la ceasul acesta, ai dispreŢuit impărăŢia cea pămantească; roagă-te acum pentru noi Domnului!”

Iar aceea a răspuns: „Eu, mai degrabă, părinte, am nevoie de multe rugăciuni in ceasul acesta”. Si bătranul a adăugat: „De as fi luat-o eu inaintea ta, atunci as fi putut ruga pe Dumnezeu!” Deci stand pe rogojină a imbrăŢisat capul bătranului, rugandu-se. Iar bătranul luand pe ucenicul său l-a pus in genunchi la picioarele ei, zicand: „Binecuvintează pe ucenicul meu si fiul tău!” Si ea a zis: „Dumnezeul părinŢilor mei, Care stă inaintea mea in ceasul acesta al despărŢirii mele de trup, Cel ce cunoaste toate nevoinŢele mele din pestera aceasta, pentru numele Tău si pentru slăbiciunea si chinul meu, să odihnească duhul părinŢilor asupra lui, precum a odihnit duhul lui Ilie asupra lui Elisei”. Si intorcandu-se către bătran, eunucul i-a zis: „Pentru numele lui Dumnezeu, părinte, să nu mă dezbrăcaŢi de zdrenŢele cu care sunt acoperită si nimeni să nu cunoască cele cu privire la mine”. Apoi, impărtăsindu-se cu Sfintele Taine, a zis: „DaŢi-mi pecetea lui Hristos si rugaŢi-vă pentru mine!” Si privind către răsărit a strălucit ca si cum ar fi primit in pesteră o rază de foc asupra feŢei ei. Si făcand semnul cinstitei cruci, a zis: „Doamne, in mainile Tale imi incredinŢez duhul meu”. Si zicand acestea si-a dat duhul.

Atunci, au săpat o groapă inaintea pesterii, iar bătranul Daniil, dezbrăcand haina pe care o purta, a zis ucenicului: „Imbracă pe frate, fiule, pe deasupra celor cu care este imbrăcat”. Iar ucenicul imbrăcand pe fericita Anastasia, sanii acesteia au fost văzuŢi de el, intocmai ca niste frunze vestejite, dar nu a spus bătranului nimic despre aceasta. După ce s-a terminat inmormantarea, in timp ce ei se coborau către chilia lor, ucenicul a zis bătranului: „Stiai, părinte, că eunucul era femeie?” Dar bătranul a răspuns: „Stiam si eu, fiule, dar pentru ca acest lucru să nu se afle pretutindeni pentru aceasta am imbrăcat-o cu haine bărbătesti si i-am dat numele Anastasie eunucul, ca să nu bănuiască nimeni. Căci multă cercetare s-a făcut de impărat pentru ea, in toată Ţara si mai ales in locurile acestea. Ci, iată, cu harul lui Dumnezeu, ea a fost păzită de noi”. Si atunci, bătranul a inceput să-i povestească ucenicului cu de-amănuntul viaŢa ei.

Tot în această zi pomenirea sfântului Marcian, care cu lemne fiind lovit s-a săvârsit din viaŢă.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Mihail din Agrafa, cel ce a mărturisit în Tesalonic în anul 1544, care prin foc s-a săvârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Anunțuri