Participarea laicilor la exercitarea puterii jurisdictionale


3. Participarea laicilor la exercitarea puterii jurisdictionale

Mai vizibilă decât mai puţin importantă este şi participarea laicilor la exercitarea celei de a treia ramuri a acestei puteri, şi anume la exercitarea puterii jurisdicţionale, prin cele trei funcţii ale sale: funcţia legislativă, judecătorească şi executivă. La toate cele trei funcţii ale puterii jurisdicţionale, laicii au fost şi au rămas prezenţi printr-o colaborare cât se poate de activă şi mai bine precizată prin rânduielile canonico-juridice.

a) Funcţia legislativă – la exercitarea acestei funcţii laicii au participat prin prezenţa şi lucrarea lor, în limitele determinate de activitatea Sinoadelor ecumenice şi a sinoadelor locale de diverse tipuri ca alcătuire, numite fie sinoade mixte, fie sinoade generale, soboare, congrese sau simplu adunări.

b) Funcţia judecătorească – la îndeplinirea acestei funcţii, laicii au participat în primele cinci secole chiar într-o formă care însemna contribuţia lor nu numai la îndeplinirea unui act judecătoresc, ci deopotrivă şi la îndeplinirea unei lucrări sfinţitoare specific preoţeşti, care era administrarea Sfintei Taine a Pocăinţei. Ai târziu, în cadrul unor instanţe disciplinare şi chiar judecătoreşti s-a admis prezenţa şi colaborarea unor reprezentanţi ai credincioşilor atât în cazurile când se judecau abateri cu caracter moral, cât şi în cazurile când se tratau litigiile dintre clerici şi laici.

c) Funcţia executivă – aceasta constă din executarea sau ducerea la îndeplinire a hotărârilor instanţelor disciplinare şi judecătoreşti ale Bisericii. Participarea laicilor la îndeplinirea funcţiei executive în viaţa Bisericii s-a afirmat dintru început cu deosebire prin colaborarea lor la actele de alegere a clerului şi a altor organe de conducere a Bisericii, precum şi la actele de administraţie a averii bisericeşti.

            Elementul laic se prezintă în Biserică alături de cler, ca al doilea element constitutiv esenţial ce intră în alcătuirea Bisericii, în sensul că fără el nu poate să existe Biserica, după cum nu poate exista nici fără cler.

Clerul, atât prin starea sa harică superioară cât şi prin funcţia şi drepturile ce-i sunt asigurate, constituie elementul principal al Bisericii, iar laicii, elementul secundar. Dar laicii, atât prin starea lor harică, cât şi prin poziţia lor social-juridică sunt colaboratorii permanenţi ai clerului atât în lucrarea esenţială harică, cât şi în lucrarea ei social-juridică auxiliară. În chip concret, această colaborare a laicilor cu clerul se exprimă prin activitatea de participare a lor la exercitarea celor trei ramuri ale puterii bisericeşti.

Anunțuri