Martie 5


5 Martie


5- Martie - unsufletortodox


În această lună, în ziua a cincea, pomenirea Sfântului Cuviosului Mucenic Conon, cel din Isauria.

Sfantul Conon a trăit pe vremea sfinŢilor apostoli. Era fiul lui Nestor si al Nadei, dintr-un sat numit Vidani. PărinŢii săi, la vremea cuvenită l-au căsătorit, dar el a dorit să trăiască cu femeia lui in feciorie. Se zice că insusi arhanghelul Mihail l-a invăŢat credinŢa in Hristos, l-a botezat in numele de viaŢă făcătoarei Treimi, l-a impărtăsit cu Preacuratele Taine si i-a dat puterea de a săvarsi lucruri minunate. Drept aceea el a plecat si pe femeia lui Ana (căci asa se numea aceasta), să fie de un gand cu dansul si să trăiască laolaltă in feciorie si a botezat si pe părinŢii lui, după ce i-a adus mai intai la credinŢa lui Hristos. Apoi, a induplecat pe tatăl său Nestor să sufere mucenicia pentru Hristos. Pe inchinătorii la idoli care voiau să aducă jertfă unui demon intunecat si necurat ce se găsea intr-o pesteră, i-a făcut să cunoască pe Dumnezeul tuturor.

Sfarsitul său mucenicesc a fost astfel: cand ighemonul Magnus a venit in Ţinutul acela, aducand cu sine poruncile impărătesti, sfantul a fost prins si adus inaintea lui, si a fost bătut cumplit. Cand mulŢimea a auzit despre aceasta a alergat ca să scoată pe sfant din mainile ighemonului si să-l pedepsească pe acesta pentru fapta făcută. Ighemonul afland aceasta, a fugit; iar mulŢimea dezlegand pe sfant si stergandu-i rănile de sange, l-a adus la casa lui, unde a mai trăit doi ani, după care s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Conon, grădinarul.

Acest sfant era din Nazaretul Galileii si a trăit pe vremea impăratului Decius. Deci, plecand de acolo, a venit in cetatea Pamfiliei, care se chema Mandron si aici, făcandu-si o grădină in locul ce se zice Carmela, ingrijea de ea, scoŢandu-si hrana de care avea nevoie. Si era atat de cinstit si de curat cu inima, incat atunci cand au venit cei ce căutau să-l prindă, găsindu-l pe camp si indreptandu-si cuvantul către el, li s-a inchinat lor din tot sufletul. Cand acestia i-au arătat pricina pentru care au venit la el, cum că ighemonul Publius il cheamă, el le-a răspuns: dar ce nevoie are el de mine, că eu sunt si crestin? Să cheme la el pe cei ce sunt de un cuget si de o credinŢă cu el. După ce a fost legat si a fost adus inaintea ighemonului si neimplinind porunca acestuia de a aduce jertfă idolilor, i s-a bătut cuie de fier in picioare si a fost silit să meargă asa inaintea unui car.

Atunci el, iesind si căzand in genunchi si rugandu-se lui Dumnezeu, si-a dat duhul.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui Marcu monahul („Ascetul”), făcătorul de minuni.

Acest sfant fiind iubitor de osteneală intru toate, s-a dat pe sine totodată, si cercetării Sfintelor Scripturi si a ajuns la desăvarsirea cea mai inaltă in sihăstrie si in virtute. Mărturie despre acestea sunt scrierile rămase de la el (in Filocalia romanească, volumul 1), care sunt pline de tot felul de invăŢătură si de folos; si lucrarea minunilor i-a fost incredinŢată de Mantuitorul Hristos. Dintre minunile acestea este nevoie să istorisim aici una: pe cand sfantul se găsea odată in curte si se cerceta pe sine insusi, a venit la dansul o hienă sălbatică, aducand cu sine pe puiul ei care era orb si intr-un chip umilit s-a rugat de sfant să se milostivească de ea si să vindece orbirea puiului ei. Iar sfantul scuipand asupra ochilor celor bolnavi si rugandu-se, i-a dat vederea. După cateva zile hiena i-a adus o piele mare de berbec ca mulŢumire pentru că i-a vindecat puiul. Dar sfantul nu a primit-o, pană ce hiena nu i-a făgăduit că pe viitor nu va mai ataca oile săracilor. Dacă sfantul era atat de milostiv faŢă de firea celor necuvantătoare, cat de milostiv trebuie sa era faŢă de oameni, cărora insăsi părtăsia firii le cere să fie plini de indurare?

Atat de mare era curăŢia sfantului, incat preotul mănăstirii spunea sub jurămant că el nu a dat niciodată Sfintele Taine monahului Marcu; ci, ori de cate ori acesta venea să se impărtăsească, era impărtăsit de un inger, căruia i se vedea numai mana din cot, Ţinand linguriŢa, cand sfantul se impărtăsea. Sfantul se depărtase de toate grijile si zgomotele lumii cand era in varstă de patruzeci de ani; si petrecand intru sihăstrie saizeci de ani, s-a mutat către Domnul. Era mic de statură, spanatic la barbă si avea capul luminat pe dinlăuntru de harul Duhului Sfant.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Evloghiu din Palestina.

Sf. Mucenic Evloghiu era din Palestina. După moartea părinŢilor săi păgani, el si-a dat toată mostenirea săracilor, devenind un pelerin prin Palestina si convertind păganii la credinŢa crestină. In timpul unei persecuŢii el a fost arestat, torturat in mod groaznic si decapitat.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Evlampiu.

Sf. Mucenic Evlampiu a trăit in Palestina si i s-a tăiat capul pentru credinŢa sa in Hristos.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Arhelau si a celor împreună cu dânsul o sută cincizeci si doi de mucenici, care prin sabie s-au săvârsit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Ioan Bulgarul, care a mărturisit în Constantinopol, la anul 1784, si care prin sabie s-a săvârsit.

Sfântul Nou Mucenic Ioan s-a născut in Bulgaria in anul 1765. Musulmanii, crezand in mod fanatic că dacă vor converti cat mai mulŢi crestini la credinŢa lor ei vor fi salvaŢi si vor avea in viaŢa de dincolo abundenŢă de hrană si desfătări cu fecioare, foloseau toate metodele, bune si rele de a-i convinge pe crestini.

Pe cand era doar un copil, Ioan isi petrecea mult timp cu musulmanii si, incetincet, a renunŢat la Hristos, urmand credinŢa musulmană. Pe cand avea saisprezece ani, si-a revenit din rătăcire, căindu-se amarnic pentru greseala sa. Sf. Ioan a fugit la Muntele Athos, in Marea Lavră, unde a petrecut in pocăinŢă, sub ascultarea unui părinte. El a dus o viaŢă monahală strictă timp de trei ani si totusi, constiinŢa nu-i da pace. Astfel, cu binecuvantare de la duhovnic, el s-a decis să plece la Constantinopol si să mărturisească public pe Hristos, chiar să-si verse sangele pentru a spăla păcatul apostaziei de care se simŢea vinovat.

Tanărul călugăr s-a imbrăcat ca un turc, lucru care nu i se permite unui crestin să facă si, ajungand in Constantinopol, s-a dus direct la biserica Hagia Sophia, care a fost transformată in moschee. In faŢa musulmanilor si-a făcut semnul Sfintei Cruci si a inceput să spună rugăciuni crestine. Cu voce tare povestea cum el s-a născut crestin dar a căzut in rătăcire si s-a depărtat de credinŢa lui Hristos. Striga mai departe cum că vrea in acel moment să se lepede de falsa credinŢă musulmană si să se intoarcă din nou la Hristos.

Auzind aceste cuvinte, turcii au innebunit de manie, l-au prins si l-au torturat in felurite chipuri. „Leapădă-te de Hristos,” strigau ei, „si intoarce-te la credinŢa musulmană, altminteri vei muri.”

Sf. Ioan a răspuns: „Fără Hristos, nu există salvare.”

Agarenii furiosi l-au tarat pe sfant in curte unde i-au tăiat capul. In acest fel, Sf. Ioan a primit coroana muceniciei in 1784, la varsta de 19 ani.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mântuieste pe noi. Amin.

Anunțuri