Chemarea la profetie (1 Regi 3)


4.1 Chemarea la profetie (1 Regi 3)

Samuel nu ramane prea mult in anii frumosi ai copilariei. El devine un tanar care va sluji Domnului la Silo sub indrumarea si purtarea de grija a preotului Eli.

Mama sa Ana l-a hotarat pentru slujirea preoteasca. Acest lucru se intampla in virtutea vechii traditii israelite, potrivit careia cel dintai nascut trebuia inchinat Domnului; aceasta pentru ca in vremea plagilor trimise de Iahve asupra Egiptului intai nascutii ai lui Israel au fost salvati de Domnul (Iesirea 13:2-15). Era hotarat apoi ca fiecare intai nascut din semintia lui Levi sa fie hotarat Domnului pentru slujirea preoteasca (Numeri 3:12). Ana se stia atat de mult indatorata Domnului incat a respectat aceasta veche traditie.

Samuel a trait altfel decat ceilalti tineri de varsta lui. Viata lui a fost una de rugaciune, curatenie si ascultare. Textul biblic noteaza cu grija progresele cresterii si slujirii lui Samuel: “Iar copilul Samuel crestea mereu cu varsta si era iubit si de Dumnezeu si de oameni” (1 Regi 2:26; in acelasi sens si 2,11, 18, 21; se poate compara cu Luca 2:25).

Este foarte important faptul ca tanarul Samuel s-a maturizat in prezenta si cu binecuvantarea lui Iahve. Toate acestea i-au pregatit transformarea intr-un nou si foarte important rol, acela de lider, de conducator. Desi versetele 2-18 descriu in general chemarea lui Samuel, ele relateaza in mod tipic de chemare profetica[1]. Acest pasaj este mai bine inteles ca o teofanie, o relatare despre descoperirea lui Dumnezeu in mijlocul oamenilor.

Relatarea experientei teofanice a lui Samuel poate fi impartita in trei parti disctincte:

  1. versetele 2-9; se descrie aici starea initiala si experienta in care Samuel nu recunoaste apropierea lui Iahve.
  2. versetele 10-14; este prezentat aici mesajul lui iahve catre Samuel.
  3. versetele 15-18; Samuel transmite preotului Eli mesajul primit de la Dumnezeu.

Desi Samuel este figura centrala a relatarii, Eli are si el un rol important in fiecare segment.

Intamplarea are loc noaptea in cortul de la Silo. Samuel dormea langa chivotul Domnului (v. 3), in timp ce Eli dormea jos in locul sau obisnuit, probabil undeva in afara perimetrului Cortului Sfant (v. 2). In versetul 3 citim ca “Sfesnicul Domnului inca nu era stins”. in inteles literal, aceasta expresie poate indica timpul anterior mergerii la culcare. Randuiala preoteasca chema la arderea sfesnicelor in Cortul Sfant de dimineata pana seara (Iesirea 27:20-21).

Expresia insa poate insemna si altceva. Relatarea se dechide cu vocabularul vederii si nevederii; viziunile nu erau frecvente pe atunci in Israel. Acest vocabular vizual ne pregateste pentru un contrast ironic. Tanarul Samuel doarme langa chivot, care este o sursa a luminii si prezentei divine, dar nu poate pricepe ce se intampla cu adevarat. Pe de alta parte, preotul Eli, aproape orb si dormind separat de prezenta divina a chivotului, intelege, in final, ca Domnul ii vorbeste lui Samuel. In acest context, expresia “Sfesnicul Domnului nu se stinsese” poate face referire la apropiata extindere a viziunii divine in Israel, pentru ca “in zilele acelea cuvantul Domnului era rar si nici vedeniile nu erau dese” (v. 1). Expresia mai poate scoate in evidenta si rolul preotului Eli de sursa preoteasca in cadrul viziunii spirituale (v. 2).

De trei ori, Dumnezeu il striga pe Samuel, si, de fiecare data, acesta alearga la Eli, presupunand ca batranul preot l-a chemat (vv. 4-8). Nu trebuie sa credem, asa cum au sugerat unii comentatori, ca Samuel este un fricos sau naiv. El ramane totusi un tanar, care traieste intr-o vreme cand cuvantul si viziunile divine erau rare. Versetul 7 ne spune ca Samuel nu-L cunoscuse inca pe Dumnezeu si ca Iahve nu i se descoperise. De vreme ce Samuel slujise Domnului la Silo, sub purtarea de grija a lui Eli, putem presupune ca Samuel stia ceva despre Domnul, insa nu avusese pana acum nici o experienta revelitoare din partea Domnului.

Ceea ce se intampla era ceva nou pentru Samuel. De aceea nu era de asteptat ca el sa recunoasca ce se intampla cu adevarat in cadrul acestei prime experiente.

Cand Samuel vine a treia oara la Eli, batranul preot isi da seama ca Domnul ii vorbeste tanarului (v. 8). Iata ca preotul orb (Eli) “vede” ce se intampla cu adevarat si-l sfatuieste pe Samuel ce sa faca: “Si a zis Eli catre Samuel: “Du-te inapoi si te culca si cand Cel ce te cheama te va mai chema, tu sa zici: <Vorbeste, Doamne, ca robul tau asculta!>” (v. 9).

H.H. Rowley scoate in evidenta cat de importanta este aceasta certitudine a chemarii lui Samuel la profetie. El subliniaza ca Samuel nu a devenit profet prin faptul ca parintii lui l-au inchinat cortului sfant din Silo, ci prin faptul ca Dumnezeu i-a vorbit inca de pe cand era copil.

Versetele 10-14 cuprind revelatia divina facuta de Samuel. I se vesteste acestuia despre sfarsitul prin pedeapsa a casei lui Eli. Prin cuvintele: “A venit Domnul si a stat inaintea lui Samuel si a strigat” intelegem ca Samuel a trait o experienta oculara si auriculara.

In dimineata zilei urmatoare, lui Samuel ii era frica sa se intalneasca cu Eli si sa-i comunice acestuia cuvintele grele rostite de Domnul pentru casa sa. De aceea, Eli ia initiativa si-i cere lui Samuel sa-i descopere in totalitate ceea ce Domnul i-a transmis. Iahve nu poate tolera necredinciosia fiilor lui Eli. Urmasi ai tatalui lor la slujba preoteasca la Cortul Sfant din Silo si judecatori ai poporului, Ofni si Ginees n-au dat dovada de moralitate. Ei erau nedrepti, desfranati si lacomi; nu tineau seama de poruncile Domnului, iar datoria preoteasca fata de popor era neglijata: “Insa fiii lui Eli erau oameni netrebnici. Ei nu stiau de Domnul nici de datoria preoteasca fata de popor…” (1 Regi 2:12-17). De aceea, judecata lui Dumnezeu este pronuntata asupra casei lui Eli (1 Regi 2:27-36) “pentru ca acela care s-a afierosit pe sine lui Dumnezeu, apoi s-a indepartat la altfel de viata, s-a facut sacrileg, pentru ca s-a furat pe sine insusi si a rapit ofranda lui Dumnezeu”. Ca semn al acestei judecati, amandoi fiii lui Eli vor muri in aceeasi zi si toata casa lui Eli va fi starpita[2]

La auzul cuvintelor Domnului, rostite prin gura lui Samuel, raspunsul lui Eli vine si ne umple de admiratie fata de acesta. El spune: “El este Domnul; faca dar ce va binevoi!” (1 Regi 3:18). Asadar, Eli accepta cu supunere verdictul divin.

Cu toate ca Eli stie ca staruinta in pacat a fiilor sai a cazut peste sine personal si peste casa sa, el nu poate raspunde prin cuvinte care sa reliefeze interesul sau personal. Este de remarcat ca in ciuda neputintei lui Eli de a-si infrana de la faradelegi fiii (2:12-17, 22-25)[3], el nu este descris niciodata ca fiind vinovat personal sau decazut in ce priveste integritatea si credinta sa. Calea Domnului, privind viitorul lui Israel, nu-l va mai include pe Eli, care desi era pios era totusi compromis[4] prin comportamentul fiilor sai. Eli recunoaste prioritatea voii divine deasupra intereselor sale proprii.

Faptul ac Samuel “deschidea usile casei Domnului”, lucru ce putea sa reprezinte indatorirea sa obisnuita, ia acum o insemnatate noua. De acum el va deschide usile patrunderii cuvantului lui Dumnezeu in Israel. De aici inainte, rolurile lui Eli si Samuel se inverseaza. Autoritatea lui Eli ia sfarsit, pe cand cea a lui Samuel abia incepe.


 

[1] Chemarea lui Samuel al profetie poate fi asemanata cu chemarea lui moise la rugul ce ardea si nu se mistuia ca, de altfel, si cu chemarile vizionare ale profetilor Isaia, ieremia sau Amos. Samuel a auzit glasul Domnului, pe care l-a cunoscut apoi tot poporul (1 Regi 3:20).

[2] Casa lui Eli va fi lovita de ascutisul sabiei. Saul ii va ucide pe tori la Nobe (1 Regi 22:6-23). Unul singur va scapa, Abiatar, insa si el va sfarsi de suparare, fiind izgonit de Solomon (3 Regi 2:26-27). Domnul va ridica un nou preot credincios in persoana lui Tadoc (3 Regi 2:35).

[3] “Dar si acel Eli, desi nu-si da odihna pentru fiii lui, care erau fii rai, si adesea ii sfatuia si le spunea: <Nu copiii mei, nu aud lucruri bune despre voi> (1 Regi 2:24), si mai mult, prin cuvant le arata necuviinta pacatului si nescaparea de judecata, totusi, fiindca nu i-a pedepsit si n-a aratat zelul pe care-l datora fata de ei, atat de mult a provocat mania lui Dumnezeu, incat si poporul s-a pierdut impreuna cu fiii lui si insusi chivotul s-a luat de catre cei de alt neam si el, pe langa toate acestea, intr-un sfarsit groaznic si-a gasit moartea”, Sfantul vasile cel Mare, Scrieri, partea a doua, in PSB., vol. 18, p. 336.

[4] Sfantul Vasile cel Mare aminteste de preotul Eli atunci cand vorbeste despre bunatatea aplicata celor rai si celor care traiesc in lenevire fata de ascultarea poruncilor Domnului: “Caci umanitatea fata de asemenea (oameni) este asemenea bunatatii celei nesocotite a lui Eli, pentru care a fost pedepsit, fiindca a aplicat-o la copiii sai, impotriva voii lui Dumnezeu (1 Regi 3:13). Asadar, bunatatea aplicata fata de cei rai este tradare de adevar, cursa pentru comunitate si deprindere cu indiferenta fata de cele rele”.

Anunțuri