Treptele preotiei in dezvoltarea lor istorica pana in vremea noastra


4. Treptele preotiei in dezvoltarea lor istorica pana in vremea noastra

Sfinţii Apostoli au săvârşit o lucrare unică în viaţa Bisericii, fie direct sau personal, cum a fost cazul primilor doisprezece Apostoli, fie indirect, prin sorţi cum a fost cazul lui Matia, fie printr-o minune, cum a fost cazul cu chemarea la apostolat a Sfântului Apostol Pavel. Pentru săvârşirea acestei lucrări unice, ei au fost înzestraţi de Domnul în mod direct, apoi prin lucrarea Duhului Sfânt  atât cu plenitudinea preoţiei, cât şi cu daruri supranaturale, numite harisme. Din întreaga lor putere, Sfinţii Apostoli n-au transmis membrilor preoţiei de instituire divină decât o anumită parte din puterea cu care au fost înzestraţi. Ei nu au transmis: puterile lor supranaturale sau darurile extraordinare, harismele, prin care au putut săvârşii minuni; apostolatul propriu-zis sau calitatea de organe alese direct sau indirect ori pe cale miraculoasă de către Domnul; puterea de jurisdicţie universală. Deşi aveau această putere, fiecare în mod personal, totuşi Sfinţii Apostoli n-au înţeles să-şi exercite jurisdicţia universală în mod personal decât în lucrarea misionară nu însă şi atunci când s-au pus probleme litigioase. În asemenea cazuri, ei au procedat consultându-se reciproc şi punându-se cu toţii de acord.

Sfinţii Apostoli au transmis acea zestre care se numeşte succesiunea apostolică şi care constă în starea harică a preoţiei din cele trei trepte de instituire divină, precum şi puterea de a păstra nealterat sau în mod infailibil adevărul de credinţă, adevărul revelat.

Cele trei trepte ale preoţiei de instituire divină moştenind de la Sfinţii Apostoli, partea transmisibilă din puterea sau înzestrarea lor, o deţin şi o exercită în viaţa Bisericii prin mandat divin.

Anunțuri