SUBIECTUL PUTERII BISERICESTI IN BISERICA APUSEANA SI COMBATEREA PRIMATULUI PAPAL


SUBIECTUL PUTERII BISERICESTI IN BISERICA APUSEANA SI COMBATEREA PRIMATULUI PAPAL

Teologia romano-catolică susţine că Mântuitorul Iisus Hristos a dat Bisericii o organizare monarhică absolută, adică puterea supremă văzută nu ar fi dat-o colegiului Apostolilor, ci numai Apostolului Petru pe care l-ar fi instituit ca şi cap suprem văzut al Bisericii, iar ceilalţi apostoli aveau să fie supuşii lui Petru. Această putere, Petru, ar fi transmis-o urmaşilor săi în scaunul Romei, adică papilor, aceştia singuri fiind deţinătorii puterii supreme văzute în Biserică. Puterea papilor de capi supremi ai Bisericii se numeşte primat, dar nu în sensul de primat sau întâietate de onoare, ci de jurisdicţie, de cap investit cu putere supremă asupra tuturor.

Pentru susţinerea acestei teorii, romano-catolicii se bazează pe următoarele citate din Sfânta Scriptură:

a) Primul citat pe care ei îşi bazează teoria primatului papal este cel de la Matei 16:13-19: “Şi venind Iisus în părţile Cezareii lui Filip, îi întreba pe ucenicii Săi, zicând: Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului? Iar ei au răspuns: Unii, Ioan Botezătorul, alţii Ilie, alţii Ieremia sau unul dintre prooroci. Şi le-a zis: Dar voi cine credeţi că sunt? Răspunzând Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu. Iar Iisus răspunzând i-a zis: Fericit eşti Simone, fiul lui Ioan, că nu trup şi sânge ţi-au descoperit ţie aceasta, ci tatăl Meu Cel din ceruri. Şi Eu zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui. Şi îţi voi da ţie cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri”.

Romano-catolicii afirmă că cuvintele: “şi pe această piatră” se referă la Petru, iar prin cuvintele “şi îţi voi da ţie cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri”, Mântuitorul iar fi dat în mod exclusiv puterea supremă văzută în Biserică.

Interpretarea autentică a pericopei este însă alta. Mântuitorul se găsea împreună cu Apostolii în Tetrarhia lui Filip din Palestina, moment în care Mântuitorul îi întreabă pe Apostoli ce zic oamenii despre El. Atunci unii dintre ei au spus că este Ilie, alţii că este Ieremia, iar alţii că este unul dintre prooroci. A doua întrebare a fost, iar voi cine ziceţi că sunt? Şi continuă pericopa, şi luând cuvântul Simeon Petru a zis: “Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu”. Iar Iisus le-a zis: “Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui. Şi îţi voi da ţie cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ va fi legat şi în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri”. Se observă deci că răspunsul lui Petru la întrebarea colectivă pusă de Mântuitorul este în fond un singular colectiv, pentru că în acel moment nu puteau vorbi toţi. Răspunsul Mântuitorului este tot un singular colectiv şi trebuie înţeles în felul următor: “voi sunteţi Apostoli şi pe voi (pe credinţa voastră) voi zidi Biserica Mea”. Deci puterea supremă pe care în aparenţă o promisese numai lui Petru, o dă de fapt tuturor Apostolilor.

b) Alt citat din Sfânta Scriptură pe care se bazează romano-catolicii în susţinerea învăţăturii lor despre primatul papal, este cel de la Ioan 21:15-17: “Deci, după ce au prânzit, a zis lui Simon Petru: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia? El, i-a zis: Da, Doamne, Tu şti că Te iubesc. Zis-a Iisus lui: Paşte oile Mele. Iisus i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? Petru s-a întristat pentru că i-a zis a treia oară: Mă iubeşti? şi i-a zis: Doamne, Tu şti toate. Tu şti că Te iubesc. Iisus i-a zis: Paşte oile Mele”.

Este adevărat, zic romano-catolicii, că puterea de a păstorii pe credincioşi a dat-o Iisus Hristos şi celorlalţi Apostoli, dar în locul acesta l-a investit pe Apostolul Petru cu o putere supremă.

Dar locul acesta din Sfânta Scriptură are alt sens, dacă nu-l luăm separat ci în context. Dacă Mântuitorul i-a zis lui Petru să pască oile Sale, aceasta nu se datoreşte faptului că ar fi voit să-l transforme într-un păstor universal, ci să-l reintegreze în calitatea de Apostol, după întreita sa lepădare. După cum există numai un singur Cap al Bisericii Universale, tot aşa există doar un singur Păstor universal, adică Hristos, după mărturia Sfintei Scripturi (Ioan 10:11-16). Este adevărat că fiecare episcop are de îndeplinit şi o  funcţie universală faţă de Biserica ecumenică, dar nu există nici un episcop care să fie păstorul universal al întregii Biserici în locul lui Hristos. Numai Hristos este Păstorul universal.

Critica învăţăturii privind primatul papal.

În primul rând, papa nu este singurul urmaş al lui Petru. Pentru ca papa să poată fi urmaş al lui Petru, ar fi trebuit ca Petru să fi fost episcop la Roma. Dar cine a numit vreodată pe Petru episcop la Roma, iar pe papă drept corifeu al Apostolilor? Dar cum Petru a rânduit, consecutiv, la Roma mai mulţi urmaşi ai săi, tot astfel a rânduit urmaşi la Ierusalim şi Antiohia. Nu numai că papa nu este singurul urmaş al lui Petru, dar, după învăţătura Bisericii vechi, toţi episcopii care mărturisesc credinţa lui Petru sunt urmaşii săi, după cum urmaşii tuturor Apostolilor, fiindcă credinţa lui Petru este credinţa Apostolilor, iar credinţa Apostolilor este credinţa lui Petru.

În al doilea rând, papa nu este nici cap al colegiului episcopal, după cum nu poate fi nici cap al Bisericii. Singurul cap al Bisericii văzute şi nevăzute, recunoscut de Sfânta Scriptură, este Hristos. Nu există nici o dovadă biblică din care să rezulte că Mântuitorul ar fi renunţat la rolul Său de Cap al Bisericii în favoarea episcopilor de la Roma. Capul Bisericii nu este cap muritor, supus păcatului şi stricăciunii, ci cap nemuritor, Fiul  lui Dumnezeu, capabil să dea viaţă veşnică tuturor.

Deci din punct de vedere ortodox, Biserica este zidită, în Hristos, pe credinţă, şi pe Duhul Sfânt. Datorită acestui fapt, Biserica îşi păstrează relaţia ei intrinsecă cu Hristos în Treime, şi cuprinde armonios atât ierarhia, cât şi pe credincioşi. Categoria juridică nu reprezintă izvorul normativ al Bisericii, elementul ei de infrastructură, ci numai auxiliarul vieţii bisericeşti. Diferenţa dintre ecleziologia romano-catolică şi cea ortodoxă este evidentă. În timp ce ecleziologia romano-catolică deşi vorbeşte despre egalitatea episcopală şi poporul lui Dumnezeu care apare profund juridică şi monarhică, ecleziologia ortodoxă are un caracter harismatic, sinodal şi sobornicesc.

Anunțuri