Starea clerica sau preotia in sens propriu, pozitia si importanta ei in Biserica


2. Starea clerica sau preotia in sens propriu, pozitia si importanta ei in Biserica

Starea clericală propriu-zisă sau ceea ce se numeşte preoţie în sens propriu şi specific bisericesc, reprezintă o categorie de membrii ai Bisericii şi anume aceea care este formată prin conferirea harului sfinţitor în una din cele trei trepte de instituire divină.

În al doilea rând, preoţia constituie prin ea însăşi, adică prin starea ei harică, unul din mijloacele cu care Mântuitorul, prin  Sfinţii săi Apostoli, a înzestrat Biserica şi anume acel mijloc fără de care nu este cu putinţă continuarea lucrării mântuitoare a Bisericii. Prin acest lucru înţelegem în primul rând că preoţia există în Biserică nu în afara ei şi nici deasupra Bisericii, ci în corpul Bisericii, ca o parte a acesteia; iar în al doilea rând, că preoţia fiind mijlocul principal prin care se lucrează mântuirea în Biserică, ea se găseşte prin această acţiune, la locul cel mai înalt sau cel mai avansat al vieţii bisericeşti şi că ea formează astfel elementul îndrumător şi conducător al Bisericii prin însăşi starea, lucrarea şi rostul ei.

În această situaţie, preoţia apare ca fiind cea dintâi chemată nu numai să lucreze mântuirea membrilor ei, ci şi să păstreze spre a le putea folosii în mod eficace, toate mijloacele cu care, pe lângă preoţie Mântuitorul a înzestrat Biserica Sa. Totalitatea acestor mijloace au fost transmise Bisericii prin Sfinţii Apostoli şi de aceea ele au fost considerate ca formând împreună moştenirea lăsată de la Sfinţii Apostoli sau ceea ce se numeşte succesiunea Apostolică. Deci, preoţia în totalitatea ei este păstrătoarea succesiunii apostolice pe care trebuie să o păstreze spre a o folosi în lucrarea sa mântuitoare, pentru că fără mijloacele care intră în alcătuirea acestei succesiuni, lucrarea mântuitoare nu poate fi săvârşită. Pe de altă parte, nu trebuie confundată preoţia cu Biserica, atunci când este vorba de succesiunea apostolică sau de moştenirea lăsată de Sfinţii Apostoli, Bisericii. Deşi preoţia este chemată la lucrarea de căpetenie în Biserică, la slujirea preoţească şi la conducerea credincioşilor, ea numai în unire cu toţi ceilalţi membrii ai Bisericii, numai încadrată în corpul Bisericii îşi poate îndeplini lucrarea şi misiunea sa.

Anunțuri