Sinodul Pan-Ortodox


3. Sinodul Pan-Ortodox

Este organul suprem de legiferare pentru întreaga Biserică Ortodoxă. După anul 1453 în locul sinoadelor endemice au apărut adevăratele sinoade pan-ortodoxe. Cel dintâi mare Sinod pan-ortodox a fost cel de la Iaşi, care s-a ţinut la 1642 aprobând mărturisirea ortodoxă a Mitropolitului Petru Movilă al Kievului.

Al doilea sinod pan-ortodox de mare importanţă a fost cel de la Moscova din 1666-1667 la care au participat şi patriarhii Alexandriei şi Antiohiei, luând o serie de măsuri care au rămas valabile pentru Biserica Ortodoxă Rusă iar în ce-i priveşte pe rascolnici au rămas valabile şi pentru celelalte Biserici ortodoxe.

La anul 1672 s-a întrunit la Ierusalim un sinod pan-ortodox care a aprobat mărturisirea de credinţă a Patriarhului Dositei al Ierusalimului, mărturisire în care se accentuează toate tezele ortodoxe faţă de protestantism. Tot în 1672 s-a întrunit şi la Constantinopol un sinod panortodox şi în fine altul la 1691 tot la Constantinopol ambele condamnând mărturisirea de credinţă a lui Kiril Lukaris, fostul patriarh al Constantinopolului, ca protestantă.

În veacurile XVII şi XIX nu s-au ţinut astfel de sinoade, deşi s-au mai produs acte având oarecum caracter general ortodox. Un astfel de act este răspunsul patriarhilor orientali ortodocşi (de Constantinopol, Alexandria, Antiohia şi Ierusalim) dat în anul 1848 Enciclicii papei Pius al IX-lea, care se adresase la 6 ianuarie 1848 Bisericilor Ortodoxe chemându-le la unire cu cea catolică. Un alt act cu o relativă valoare interortodoxă a fost acela prin care Biserica Ortodoxă Bulgară a fost declarată schismatică la anul 1872 de către patriarhiile din Constantinopol, Alexandria şi Antiohia.

După secolul al XIX-lea s-a simţit nevoia întrunirii unui sinod pan-ortodox, motiv pentru care în epoca modernă s-au ţinut trei mari sinoade, pan-ortodoxe, şi anume la Rhodos I în 1961; Rhodos II în 1963 şi Rhodos III la Chambesy în Elveţia la 1965, continuate cu lucrările mai multor Conferinţe pan-ortodoxe prin care s-a stabilit şi ţinerea de lucrări a unui viitor sinod pan-ortodox, care se va numi “Sfântul şi Marele Sinod Pan-Ortodox”. Problematica pe care o va dezbate şi hotărî acest sinod este diferită şi foarte importantă. Temele acestui sinod sunt următoarele:

  1. Autonomia bisericească şi modul ei de proclamare;
  2. Autocefalia bisericească şi modul ei de proclamare;
  3. Diaspora ortodoxă;
  4. Impedimentele la căsătorie;
  5. Problema calendarului;
  6. Postul şi adaptarea sa la condiţiile vremii actuale;
  7. Recăsătorirea preoţilor;
  8. Biserica Ortodoxă şi mişcarea ecumenică;
  9. Biserica Ortodoxă şi religiile necreştine.
  10. Contribuţia Bisericii Ortodoxe la realizarea păcii, prieteniei şi înţelegerii între popoare.

După anul 1920 în vederea pregătirii unui sinod pan-ortodox au avut loc mai multe congrese, comisii, consfătuiri şi întruniri, după cum urmează:

  • Congresul pan-ortodox de la Constantinopol din anul 1923 care a dezbătut probleme canonice referitoare la calendarul Iulian; data serbării Paştilor; recăsătorirea preoţilor.

  • Comisia de la Vatoped din 1930 care a luat în discuţie problemele care urmau să se supună întâi spre dezbatere unui prosinod şi apoi, spre rezolvare, unui sinod pan-ortodox.

  • Congresul de la Atena din 1936, unde între problemele dezbătute a fost şi aceea a Sinodului ecumenic.

  • Consfătuirea de la Moscova din 1948 a luat atitudine faţă de unele probleme, sub forma de rezoluţii, şi anume: Vaticanul şi Biserica Ortodoxă; problema validităţii hirotoniilor anglicane; problema calendarului bisericesc şi Misiunea ecumenică şi Biserica Ortodoxă.

  • Prima Conferinţă pan-ortodoxă de la Rhodos (24 septembrie-2 octombrie 1961) care a stabilit lista temelor viitorului pro-sinod. Aceste teme sunt următoarele:

  1. Credinţa şi dogma;
  2. Cultul divin;
  3. Administraţia şi ordinea bisericească;
  4. Raporturile Bisericilor Ortodoxe între ele;
  5. Raporturile Bisericii Ortodoxe cu cealaltă lume creştină;
  6. Ortodoxia în lume;
  7. Teme teologice:
  • Iconomia în Biserica Ortodoxă;

  • Recunoaşterea Sfinţilor şi precizarea unei practici bisericeşti ortodoxe comune în chestiunea aceasta;

  • Ortodoxia şi celelalte religii;

  • Euthanasia şi teologia ortodoxă;

  • Incinerarea morţilor şi teologia ortodoxă;

  1. Probleme sociale
  • Biserica Ortodoxă şi tineretul;

  • Căsătoria şi familia;

  • Aşezămintele de asistenţă socială;

  • Ortodoxia şi discriminările etnico-sociale.

Anunțuri