Oficiile bisericesti


6. Oficiile bisericesti

Puterea bisericească pentru a se aplica se împarte în unităţi mai mici sau mai mari, care se încredinţează fie unor persoane individuale, fie unor grupuri de persoane sau colegii. Aceste unităţi de putere după natura lor, sunt constituite dintr-o seamă de drepturi şi obligaţii apte să asigure îndeplinirea lucrărilor necesare vieţii bisericeşti. O astfel de unitate de putere bisericească se numeşte, în limbajul juridic oficiu, adică puterea lucrătoare activă care este pusă efectiv în slujba unei colectivităţi, pentru a satisface o necesitate vitală a acesteia. oficiul bisericesc este o unitate de putere, însumând o seamă de drepturi şi obligaţii prin exerciţiul cărora se satisface o necesitate importantă, sau o necesitate vitală, a unei unităţi bisericeşti. După o împărţire generală, admisă de dreptul canonic oficiile bisericeşti se împart în:

  1. Oficii pastorale, didactice prin care se cârmuiesc credincioşii în scopul de ai ajuta să-şi dobândească mântuirea.
  2. Oficii fundamentale şi auxiliare;
  3. Oficiile clerului de mir şi oficiile clerului monahal;
  4. Oficii compatibile, adică care pot fi deţinute de aceeaşi persoană şi incompatibile care nu pot fi obţinute de aceeaşi persoană.

Înfiinţarea şi transformare oficiilor bisericeşti sunt de atributul unităţii bisericeşti competente. În ce priveşte ocuparea ofiiciilor bisericeşti este de observat că nici aceasta nu se poate face decât prin acte ale autorităţii bisericeşti. Prima condiţie pentru ocuparea unui oficiu este ca acesta să fie vacant. Ocuparea oficiilor vacante se face prin: numire, alegere, consacrare, sau hirotonie, prin instituirea formală sau prin introducerea în atribuţiile oficiilor şi prin consens. Aceste procedee sunt reglementate printr-o seamă de dispoziţii canonice şi legale, care fac o deosebire între desigmarea cuiva prin alegere sau numire sau hirotonie pentru un anumit oficiu, şi ocuparea efectivă acelui oficiu prin instituirea formală, înscăunare, instalare, intronizare. Actele din prima categorie odată săvârşite dau persoanelor în cauză îndreptăţirea la oficiu în vederea căruia au fost numite, dar conferirera însăşi a oficiului nu se face decât prin instituirea formală în respectivul oficiu. Actul respectiv se cheamă singhelie pentru preoţi şi diaconi; şi gramată, pentru ierarhi. Un alt act care este legat de ceremonia instituirii formale în oficiu a gradelor bisericeşti mai înalte (episcopi, mitropoliţi) este aşazisa investitură din partea autorităţii bisericeşti şi de stat. Introducerea în oficiu sau instituirea formală se numeşte: pentru preoţi instalare, iar în cazul episcopilor şi arhiepiscopilor înscăunare sau intronizare. Exercitarea drepturilor înainte de ocuparea formală a oficiului nu produce efecte juridice, fiind nulă.

Anunțuri