IERARHIA BISERICEASCA


IERARHIA BISERICEASCA

Prin ierarhia bisericească se înţelege totalitatea persoanelor care au primit puterea bisericească în chip legal, prin succesiunea apostolică neîntreruptă şi care formează în organismul bisericesc un cod propriu alcătuit din membrii de trepte diferite.

Desigur, că întreaga putere în Biserică aparţine Mântuitorului Iisus Hristos, dar întrucât Biserica este o instituţie cu caracter divino-uman, Mântuitorul a hotărât să dea puterea în ba Sfinţilor Apostoli şi prin ei, urmaşilor lor legitimi, episcopii.

Din istoria Bisericii ştim că în timpul Sfinţilor Apostoli, ierarhia bisericească era constituită din trei trepte: episcopatul, prezbiteratul şi diaconatul. Deoarece aceste trepte au fost instituite direct de Mântuitorul Hristos sau de Sfinţii Apostoli în urma poruncii date de Mântuitorul ele se numesc trepte de drept divin. În decursul timpului din aceste trepte fundamentale s-au dezvoltat şi alte trepte ierarhice numite trepte de drept uman.

Ierarhia bisericească se mai poate împărţi şi în alte două trepte ierarhice şi anume: ierarhie sacramentală  (hierarhia ordinis) şi ierarhie jurisdicţională (hierarhia jurisdictionis). Prima se referă mai mult la exercitarea puterii sacramentale, iar cea de a doua la exercitarea puterii jurisdicţionale. Atât ierarhia sacramentală, cât şi cea jurisdicţională se împart în ierarhie de drept divin şi în ierarhie de drept uman. Baza întregi ierarhii o formează cele trei trepte de origine dumnezeiască: episcopatul, prezbiteratul şi diaconatul. Deci, din ierarhia sacramentală de drept divin fac parte următoarele trepte: episcopii, preoţii şi diaconii, care se mai numesc şi trepte superioare ale ierarhiei sacramentale, iar din cea de drept uman: ipodiaconii, anagnoştii, citeţii, care se mai numesc şi trepte inferioare.

Cea mai înaltă treaptă a ierarhiei sacramentale de drept divin este aceea de episcop. Din treapta de episcop s-au format, în ordine ascendentă: mitropoliţii, arhiepiscopii, exarhii, primaţii şi patriarhii. Iar în ordine descendentă: horepiscopii, episcopii ajutători şi episcopii vicari. Din treapta de preot s-au dezvoltat: protoprezbiterii şi arhiprezbiterii; iar din treapta de diacon: arhidiaconii şi protodiaconii.

 

Condiţiile intrării în cler

De la cei care doresc să intre în cler se cere în primul rând o instrucţie şi educaţie religioasă şi morală potrivit cu viitoarele lor chemare de învăţători, conducători şi administratori ai Sfintelor Taine. Cât priveşte instruirea candidaţilor, legislaţia bisericească dispune ca ei să cunoască Sfânta Scriptură şi canoanele Bisericii, conform canonului 2 al Sinodului I ecumenic.

a) Condiţii fundamentale.

Având în vedere rolul important pe care-l au membrii clerului în viaţa Bisericii, ei trebuie să întrunească unele însuşiri şi calităţi care să îi facă capabili pentru exercitarea funcţiei lor sublime.

Din normele pe care le găsim în Sfânta Scriptură şi din legiuirea Bisericii, vedem că cei ce doresc să intre în cler trebuie să întrunească următoarele calităţi fundamentale:

  1. Membrii clerului pot fi numai aceia care au fost botezaţi după norele valide în Biserică. Dar şi dintre cei botezaţi după rânduială au fost opriţi de la intrarea în cler neofiţii (cei nou botezaţi), precum şi cei botezaţi din necesitate.
  2. O altă condiţie fundamentală pentru primirea în cler este sexul masculim.

În afară de aceste condiţii fundamentale se mai cer şi unele calităţi fizice, psihice şi morale, conform canonului 4 al Sfântului Chiril al Alşexandriei.

b) Calităţile fizice sunt:

  1. Cel care intră în cler trebuie să fie integru, adică trebuie să fie sănătos trupeşte, fiind excluşi din cler cei care au defecte corporale, prin care s-ar putea împiedica îndeplinirea regulată a serviciilor divine, conform canoanelor 78 şi 79 apostolice.
  2. Deoarece primirea în cler se face numai prin voinţa liberă a candidatului, iar pe de altă parte, Biserica trebuie să aibă o garanţie că, candidatul este conştient de importanţa misiunii sale, acesta trebuie să fi ajuns la o anumită vârstă. Deci o altă calitate fizică cerută candidatului este vârsta canonică. Canoanele prescriu 30 de ani pentru preot, conform canonului 11 Neocezareea şi 14 Trulan; şi 25 de ani pentru diacon, conform canonului 16 al Sinodului de la Cartagine.
  3. Calităţile psihice şi morale sunt: credinţa tare şi neclintită în adevărurile de credinţă, conform canonului 12 al Sinodului de la Laodiceea; cunoaşterea a tot ce se referă la slujba religioasă, conform canonului 10 al Sfântului Vasile cel Mare; voia liberă a candidatului şi poziţia neatârnată în societate, conform canonului 10 al Sfântului Vasile cel Mare; precum şi numele bun al candidatului.

În ce priveşte numele bun al candidatului, legislaţia bisericească în vigoare prescrie următoarele: nu este permis a intra în cler aceia:

  • care s-au căsătorit de două ori (can. 17 apostolic; 3 Trulan)

  • care au contractat vreo căsătorie cu o văduvă (can. 18 apostolic)

  • care trăiesc în concubinaj (can. 17 apostolic)

  • care au contractat vreo căsătorie într-un grad de rudenie oprit (can. 19 apostolic)

  • care s-au căsătorit cu o adulteră (can. 8 Neocezareea)

  • care au contractat vreo căsătorie ilegală (can. 26 Trulan)

  • cei care se căsătoresc cu o persoană de altă credinţă (can. 11 Trulan)

În privinţa vieţii sociale este oprită hirotonia acelora care s-au făcut vinovaţi de următoarele păcate:

  • cei care s-au abătut de la credinţa creştină (can. 62 apostolic; can. 10 Sin. I ec.)

  • cei care se ocupă cu vrăjitoria (can. 3 Grigorie de Nyssa)

  • cei care au ucis pe cineva cu sau fără intenţie (can. 5 Grigorie de Nyssa)

  • cei care au comis adulter sau desfrânare (can. 61 apostolic; 2 şi 9 Sin. I ec.)

În afară de calităţile enumerate, legile civile mai cer de la candidaţi să fie supuşi statului. Pentru preoţi se cere de la candidaţi să fie majori, să fie cetăţeni români şi să aibă o diplomă de studii teologice precum şi să nu fie condamnaţi pentru vreo infracţiune sau să se găsească sub urmărire penală.

Anunțuri