Continutul puterii bisericesti


5. Continutul puterii bisericesti

Puterea bisericească poate fi privită din două puncte de vedere, şi anume:

  1. din punct de vedere obiectiv
  2. din punct de vedere subiectiv

a) Din punct de vedere obiectiv

Mântuitorul a înzestrat pe Sfinţii Apostoli cu puterea bisericească atunci când le-a zis: “Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ. Drept aceea mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată eu cu voi sunt în toate zilele până la sfârşitul veacului. Amin.” (Matei 28:18-20). Din aceste cuvinte se vede limpede că puterea bisericească se referă la trei feluri de acţiuni:

  • învăţarea credincioşilor;

  • botezarea şi în general administrarea Sfintelor Taine;

  • păstorirea şi conducerea credincioşilor.

Din punct de vedere obiectiv, puterea bisericească se împarte în trei ramuri, şi anume:

  1. Puterea învăţătorească (potestas magisterii) care se manifestă prin păstrarea şi răspândirea credinţei creştine.
  2. Puterea sacramentală, sfinţitoare sau preoţească (potestas ordinis) care constă în administrarea Sfintelor Taine.
  3. Puterea jurisdicţională (potestas jurisdictionis) constă în păstrarea şi menţinerea ordinei externe în Biserică.

Puterea jurisdicţională se împarte la rândul ei în: putere legislativă, judecătorească şi executivă. În virtutea puterii legislative, autorităţile bisericeşti emit hotărâri, norme şi legi. Puterea judecătorească constă în dreptul de a veghea ca să nu se încalce legile existente, precum şi în dreptul de a judeca şi dat pedepse credincioşilor. Puterea executivă constă în supravegherea administrării problemelor bisericeşti.

b) Din punct de vedere subiectiv, puterea bisericească se împarte în:

  • putere sacramentală

  • putere jurisdicţională

  1. Puterea sacramentală sau sfinţitoare este facultatea de a săvârşi Sfintele Taine, precum şi dreptul de a formula şi exprima adevăruri de credinţă şi de a le propovădui în mod oficial. Această putere se conferă printr-un act sacramental special, numit hirotonie.
  2. Puterea jurisdicţională constă în împuternicirea de a exercita un complex de acţiuni bisericeşti din cele trei domenii a puterii bisericeşti în sens obiectiv. Această putere se conferă numai acelor persoane care au primit în prealabil Taina Hirotonie, iar în unele împrejurări ea se poate modifica sau chiar şterge.

Puterea sacramentală se deosebeşte de cea jurisdicţională prin aceea că, pe când cea sacramentală se dă prin hirotonie, în urma cărui act sacramental candidatul primeşte darul de a săvârşi Sfintele Taine, cea jurisdicţională se conferă printr-un act de jurisdicţie. Prin hirotonie se primeşte numai facultatea de a administra Sfintele Taine, iar prin actul jurisdicţional se dă şi dreptul de a le săvârşi în realitate, într-un anumit cerc de competenţă. Deoarece, învăţăturii canonice a Bisericii Ortodoxe, nu există hirotonie fără jurisdicţie, acest adevăr bazându-se pe canonul 6 al Sinodului IV ecumenic.

Anunțuri