Actele sacramentale necesare pentru dobandirea treptelor ierarhice


1. Actele sacramentale necesare pentru dobandirea treptelor ierarhice

a) Tunderea clericală

Semnul văzut al intrării în cler este tunderea făcută de episcop care se mai numeşte şi tundere clericală sau character tonsurae. Tunderea spirituală (sacersotalis tonsura) a fost prescrisă de canonul 33 al Sinodului VI Trulan şi de canonul 14 al Sinodului VII ecumenic ca neapărat necesară şi ca prin act al intrării în cler.

Actul tunderii se bazează pe orânduirea apostolilor privitoare la votul dat lui Dumnezeu. Astfel în Faptele Apostolilor ni se relatează: “Pe aceştia luându-i, curăţeşte-te împreună cu ei şi cheltuieşte pentru ei ca să-şi radă capul, şi vor cunoaşte toţi că nimic nu este (adevărat) din cele ce au auzit despre tine, dar că tu însuţi umbli după Lege şi o păzeşti” (Faptele Apostolilor 21:24).

Actul acesta s-a introdus în a doua jumătate a secolului IV şi în secolul V la intrarea în cler, atunci când activitatea legislativă a Bisericii a devenit mai accentuată şi când pentru gradele ierarhice se prescriau rugăciuni şi punerea mâinilor. Ca modul al acestei tunderi a servit tunderea monahală (tonsura monachalis).

Tunderea clericală se face înainte de împărtăşirea celui mai inferior grad ierarhic, adică înainte de loctorat. Acest act se dă printr-o ceremonie bisericească de către episcop, care face semnul crucii pe capul candidatului după care taie câteva fire de păr în formă de cruce. Prin acest act nu se dă candidatului nici un drept ierarhic.

b) Hirotonia

După etimologia cuvântului, hirotonia înseamnă punerea mâinilor. După legislaţia bisericească, cuvântul hirotonie are două înţelesuri: primul înţeles este acela de alegere, deoarece alegerea episcopilor se făcea prin punerea mâinilor, întocmai cum se făceau alegerile funcţionarilor de stat la greci (Comentariul lui Zonaras la canonul 1 apostolic). Al doilea înţeles este acela  de chemare a Sfântului Duh prin punerea mâinilor asupra candidatului. Hirotonia este, deci, actul prin care cineva intră în ierarhia bisericească şi primeşte puterea bisericească. Actul acesta se săvârşeşte în interiorul altarului şi este Taina prin care, prin punerea mâinilor arhiereului Bisericii şi prin rugăciune, se împărtăşeşte persoanei anume pregătite, în Biserică şi pentru Biserică, harul dumnezeiesc într-una din treptele preoţiei, dându-i-se puterea de a învăţa cuvântul lui Dumnezeu, de a săvârşii Sfintele Taine şi de a conduce pe credincioşi spre mântuire. Hirotonia înseamnă atât intrarea în cler cât şi primirea harului preoţiei într-una dintre cele trei trepte ale ierarhiei de drept divin: diacon, preot sau arhiereu.

c) Al treilea act necesar este hirotesia care nu este o Taină ci numai o ierurgie, săvârşită afară de altar şi prin care se instituie gradele inferioare ale ierarhiei bisericeşti (citeţ, ipodiacon), sau prin care se conferă anumite ranguri şi distincţii bisericeşti (arhidiacon, protopop, sachelar, iconom, stavrofor, ş.a.)

Anunțuri